Pothos (Epipremnum aureum) – plantare, îngrijire, simbolistică și origine. Ce e bine să știi despre iedera diavolului

Despre Pothos (Epipremnum aureum) sau iedera diavolului

Epipremnum aureum, cunoscut aproape peste tot în lume sub numele popular de Pothos sau iedera diavolului, este una dintre cele mai iubite plante decorative de interior.

Originile sale botanice provin din Polinezia Franceză, dar s-a naturalizat și în pădurile tropicale și subtropicale din întreaga lume. În mediul tropical natural, planta crește ca o liană viguroasă, urcând pe trunchiurile arborilor cu ajutorul rădăcinilor aeriene.

Din punct de vedere botanic, Pothos face parte din familia Araceae, aceeași familie din care provin Monstera, Philodendron, Anthurium sau Spathiphyllum.

Aspectul plantei este unul dintre motivele principale pentru care a devenit atât de populară. Frunzele sunt lucioase, cărnoase, în formă de inimă, cu textură ușor cerată.

Culoarea de bază este verde intens, însă cele mai apreciate varietăți prezintă pete, dungi sau marmorații galbene, crem, albicioase ori verde lime.

Planta poate fi crescută în ghivece suspendate, unde lăstarii formează cascade elegante, sau poate fi ghidată să urce pe suporturi, mușchi vegetal ori spalieri.

Pothos este folosit atât ca plantă de apartament, cât și în amenajări comerciale sau de birou. În multe clădiri moderne, lianele lungi sunt integrate în pereți verzi, grădini verticale sau structuri suspendate.

Frunzișul abundent creează imediat impresia de prospețime și natură. În plus, planta tolerează condiții pe care multe alte specii decorative nu le suportă, lumină redusă, udări neregulate, aer uscat și variații moderate de temperatură. Din acest motiv, Pothos este adesea recomandat începătorilor.

Un aspect foarte interesant este legat de capacitatea plantei de a se adapta. Pothos poate trăi ani întregi doar în apă, fără substrat, dacă primește suficienți nutrienți. Din acest motiv este foarte utilizat în aranjamente decorative cu vase transparente.

Butașii înrădăcinează extrem de ușor, uneori în doar câteva zile, ceea ce a contribuit enorm la răspândirea plantei. Aproape orice fragment de lăstar cu nod poate deveni o plantă nouă.

Cum se îngrijește Pothos (Epipremnum aureum) – iedera diavolului

Îngrijirea plantei Epipremnum aureum, cunoscută popular sub numele de Pothos sau potus, este considerată una dintre cele mai simple din lumea plantelor de interior. Tocmai această combinație dintre frumusețe și rezistență a transformat planta într-una dintre cele mai cultivate specii decorative

Cu toate acestea, deși pothos este tolerant și adaptabil, o îngrijire corectă îi poate influența enorm aspectul, frunzele devin mai mari, culorile mai intense, iar creșterea mult mai viguroasă.

Lumina

Primul aspect important este lumina. Pothos preferă lumina indirectă, moderată sau puternică. În natură, planta crește la baza arborilor tropicali și urcă spre lumină, fiind obișnuită cu lumina filtrată de coronamentul pădurii.

În apartamente, cele mai bune locuri sunt în apropierea unei ferestre luminoase orientate spre est sau vest, ori la câțiva metri de o fereastră sudică protejată de perdea. Lumina influențează direct coloritul frunzelor.

În lumină insuficientă, frunzele tind să devină predominant verzi. Totuși, planta suportă surprinzător de bine și zonele mai umbrite, ceea ce explică de ce este atât de des întâlnită în birouri sau holuri. Lumina directă și puternică a soarelui, mai ales vara, poate însă arde frunzele și produce pete maronii.

Udarea

Udarea este probabil cel mai important element al îngrijirii. Pothos preferă un substrat ușor umed, dar nu îmbibat cu apă.

Una dintre cele mai frecvente greșeli este udarea excesivă. Rădăcinile plantei sunt sensibile la stagnarea apei, iar excesul de umiditate poate provoca rapid putrezirea lor.

În general, este recomandat ca pământul să fie lăsat să se usuce parțial între două udări. Un bun indicator este stratul superior al substratului, dacă primii doi-trei centimetri sunt uscați, planta poate fi udată din nou.

Vara udările sunt mai frecvente, în timp ce iarna ritmul de creștere încetinește și planta are nevoie de mai puțină apă.

Temperatura

Temperatura ideală pentru pothos este cuprinsă între 18 și 29 de grade Celsius. Fiind o plantă tropicală, nu suportă frigul prelungit.

Temperaturile sub 10-12 grade Celsius pot afecta serios planta, iar expunerea la curenți reci poate provoca îngălbenirea frunzelor. În locuințe obișnuite, pothos se adaptează foarte bine, motiv pentru care este considerată o plantă ideală pentru interior.

Umiditatea

În ceea ce privește umiditatea aerului, planta este destul de tolerantă. Deși preferă un aer mai umed, specific mediului tropical, se adaptează și la aerul uscat din apartamente.

Totuși, în perioadele cu încălzire intensă sau în camere foarte uscate, vârfurile frunzelor pot deveni maronii. Frunzele pot fi șterse periodic de praf cu o cârpă moale și umedă, lucru care nu doar îmbunătățește aspectul plantei, ci și ajută procesul de fotosinteză.

Solul

Substratul ideal trebuie să fie bine drenat și aerat. Un amestec universal pentru plante verzi este suficient, dar mulți cultivatori preferă să adauge perlit, scoarță sau fibră de cocos pentru a îmbunătăți circulația aerului la nivelul rădăcinilor.

Ghiveciul trebuie să aibă întotdeauna orificii de drenaj. Apa rămasă în farfurie după udare trebuie eliminată, deoarece stagnarea umidității favorizează apariția bolilor fungice.

Fertilizarea

Fertilizarea nu este complicată. În perioada de creștere activă, primăvara și vara, planta poate fi fertilizată o dată la două-patru săptămâni cu un îngrășământ lichid pentru plante decorative prin frunze.

Nu are nevoie de cantități mari de nutrienți, iar excesul de fertilizare poate afecta rădăcinile sau poate provoca acumulări de săruri în substrat. Toamna și iarna, fertilizarea poate fi redusă semnificativ sau chiar oprită temporar.

Suportul de creștere

Pothos este apreciat și pentru faptul că poate fi modelat foarte ușor. Lăstarii lungi pot fi lăsați să atârne natural sau pot fi ghidați pe suporturi verticale.

Interesant este că planta dezvoltă frunze mai mari atunci când urcă pe un suport, deoarece acest comportament imită modul natural de creștere din pădurile tropicale. Tăierile regulate stimulează ramificarea și oferă plantei un aspect mai bogat și mai compact.

Înmulțirea

Înmulțirea este una dintre cele mai simple dintre toate plantele de interior. Se face aproape întotdeauna prin butași de tulpină.

Un segment de lăstar care conține cel puțin un nod poate produce rădăcini în apă sau direct în substrat. În apă, rădăcinile apar adesea după una-două săptămâni. Tocmai această ușurință de propagare a făcut ca pothos să fie transmis foarte frecvent între prieteni, familie sau colegi.

Boli și dăunători

Planta este în general rezistentă la boli și dăunători, însă poate fi afectată de păduchi lânoși, acarieni sau trips atunci când este slăbită ori ținută în condiții nepotrivite.

Frunzele îngălbenite indică de multe ori exces de apă, în timp ce marginile maronii pot semnala aer uscat, acumulare de săruri sau udare insuficientă.

Toxicitatea

Un lucru important de reținut este toxicitatea plantei. Pothos conține cristale de oxalat de calciu, care pot provoca iritații dacă sunt mestecate sau ingerate. Din acest motiv, este recomandată prudență în casele cu animale de companie sau copii mici.

Află și despre Sansevieria – planta șarpe – plantare, îngrijire, simbolistică și origine

Ce simbolizează Pothos (Epipremnum aureum) sau iedera diavolului

În numeroase culturi și tradiții, această liană verde a dobândit în timp o simbolistică bogată, asociată cu prosperitatea, continuitatea, adaptabilitatea și energia vieții. Tocmai rezistența sa extraordinară și capacitatea de a crește aproape neîntrerupt au făcut ca oamenii să îi atribuie sensuri pozitive și chiar spirituale.

Una dintre cele mai răspândite asocieri simbolice este legătura dintre pothos și prosperitate.

În multe țări asiatice, mai ales în India, China și alte regiuni influențate de principiile Feng Shui, planta este considerată aducătoare de noroc financiar și abundență. Din acest motiv este adesea numită ”money plant” – planta banilor, deși această denumire populară este folosită și pentru alte specii.

Se spune că frunzele sale verzi și viguroase simbolizează creșterea continuă, stabilitatea și circulația energiei benefice în casă. În tradiția Feng Shui, pothosul este folosit pentru a ”îmblânzi” colțurile reci sau lipsite de viață ale încăperilor și pentru a crea un flux armonios al energiei.

De ce se numește iedera diavolului

Interesant este că planta are și o simbolistică paradoxală. Una dintre denumirile populare este ”Devils Ivy” -”Iedera Diavolului”. Numele nu are legătură cu vreo semnificație negativă spirituală, ci provine din reputația plantei de a fi aproape imposibil de ucis. Chiar și atunci când condițiile sunt nefavorabile, pothosul reușește adesea să supraviețuiască și să se regenereze. Astfel, porecla sa sugerează mai degrabă tenacitatea extraordinară a plantei decât ceva întunecat.

Sursă foto – Shutterstock.com