Guvernul a căzut la moțiunea de cenzură. Se întoarce Actorul meu?

Televiziunile își fac datoria: încălzesc publicul telespectator cu burtiere. Viața ta de cetățean e o burtieră. Recunoști gestul inutil și închizi televizorul. Îți vezi de treaba ta, o altă burtieră inutilă. 

La ora 11.12 apeși același buton inutil. Alte burtiere. Nu te mai interesează niciuna. A început. Camera de luat vederi alternează cadrele cu Bolojan și Grindeanu: Bolojan în fruntea guvernului, Grindeanu la tribuna Parlamentului. Acum te simți inutil în afacerea lor. Urmărești discursuri fără să ai nicio părere, nicio impresie, nicio tresărire.

Începe votul la urne. Vânzoleală în jurul urnelor. Cadrul se schimbă spre locurile rezervate miniștrilor și atunci îl zărești pe… Actorul tău. Pare descumpănit. E singur, stingher. Vrei să-l strigi. Nu mai apuci: cadrul se schimbă. Cade guvernul, iar Actorul tău, care a ocupat, timp de zece luni, cea mai înaltă funcție în Ministerul Culturii, se va întoarce la monodrama ta. Cea mai mare bucurie a zilei. Speranța ta. Dorința ta este pe cale să ți se îndeplinească.

Revii la viață. Îți vine să-i trimiți un mesaj pe WhatsApp, dar te fâstâcești o clipă. Ce să-i scrii? „Salut!…” Ai curajul să-l întrebi dacă, după negocierile pentru formarea unui nou guvern, se va întoarce la piesa ta, să joace în proiectul spectacolului pe care l-a abandonat în urmă cu zece luni? Nu ai curajul. E treaba lui acolo, nu da buzna!

Da, asta-i știrea zilei: Actorul tău este liber și se va întoarce. Știrea de breaking news nu este că a picat guvernul Bolojan și situația țării se va complica al dracului de tare, ci că Actorul tău se întoarce… Și dacă nu se întoarce? După minister, dacă se duce la alt proiect? Seducător, luminos, atrăgător. Dacă o să-ți recitească monodrama și n-o să-i mai placă? Dacă te va trăda în amorul artistic? Dacă te va lăsa cu ochii în soare?

Sun-o pe regizoarea ta adorabilă! Acum. S-o întrebi dacă ea ține la proiectul înghețat. Dacă ține, atunci va ține și Actorul tău. Dacă nu mai ține, atunci nici Actorul nu va mai ține la piesa ta. Asta-i legătura inefabilă dintre actor și regizor! Ești doar un scriitor. N-ai o astfel de legătură cu nimeni. Doar cu burtierele TV, pe care le citești mecanic.

N-o suni nici pe regizoare. Stai cu privirea lipită de ecran, poate îl mai dă încă o dată pe Actorul tău stingher. Ai să-i faci cu mâna de data asta. Prostii! Revino cu picioarele pe pământ. Este foarte posibil ca, în urma negocierilor de la Cotroceni, Actorul tău să facă parte din următorul guvern. N-ai să reziști încă un mandat de ministru. Dar de ce să nu-l pună ministru al culturii pe un alt actor? Pe Dan Puric, de exemplu! E un actor talentat, dar nu va fi niciodată Actorul tău. Pe Tudor Chirilă sau Marius Manole, de ce nu? Sunt influenceri și au notorietate bună pentru postul de ministru al culturii. Să-l lase pe al tău să-și vadă de viața de actor. Până acum a fost în viața de demnitar. A făcut destule ca ministru. A tulburat viața artiștilor. Ah, artiștii ăștia sunt atât de sensibili! N-are rost acum să-i faci bilanțul celor zece luni de ministeriat. El a trăit intens. Tu ai trăit inutil, așteptându-l. Noroc cu moțiunea, care acum te-a readus la viață. Ce frumos e să speri.

Nu mai ai vreo speranță în România, în clasa politică, în reforme, în nivelul de trai, în spitale noi… Totul e inutil. Ca într-o colivie. Dar speranța ți s-a aprins în interesul tău: să-ți vezi monodrama pe scenă, s-o îmbrățișezi pe regizoarea ta adorabilă, pe Actorul tău, aplauze, aplauze… (Ai mai scris scena asta. Te repeți.) Asta-i viața ta! Nu cea în care ai lâncezit zece luni, ci viața creației care se va naște. Dacă Actorul tău se va întoarce. Și dacă ți-a uitat monodrama? Dacă te-a uitat, cu atâtea pe cap? Asta ar fi ca o lovitură de cuțit în inimă: uitarea. De aceea trebuie să-i trimiți un mesaj simpatic: „Adio și să nu mă uiți – adio!”. Se va prinde de unde este replica, doar a jucat Shakespeare.

Bucuria ta se stinge. Rămâne emoția. Să ieși pe balcon și să strigi: „Actorul meu se întoarce!”. Ești scrântit. Trăiește-ți emoția. Ca la finalul unui spectacol. O emoție unică. Asta-i magia! Și cu emoția asta să urmărești negocierile politice care vor urma. E greu să le înghiți fără să-ți întoarcă stomacul pe dos, ca unui cetățean inutil, dar trebuie să fii atent la televiziunile de știri, la burtierele lor inepte, ca să urmărești ce se întâmplă: dacă va pleca sau nu va pleca, dacă se va întoarce sau nu se va mai întoarce la monodrama ta, dacă mai merită să trăiești cu această speranță. Vezi, ți-ai intrat din nou în rol! Baftă!

(Cortina)

Distribuția a fost următoarea:

Actorul: András István Demeter

Regizoarea adorabilă: Theo Herghelegiu

Monodrama: FRIENDSHIP

Povestitorul: Petre Barbu

În alte roluri: Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, moțiunea de cenzură, Ministerul Culturii, cursul leu/euro, poporul.       

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE