Comitetul medico-militar care conduce România, cu Arafat și Streinu-Cercel, vrea să fie lăsat în pace și să cheltuiască banii ca să ne salveze
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un comunicat al Forumului Judecătorilor atrage atenția că nimeni nu e deasupra legii. România e o țară cu mai puține resurse în sistemul sanitar decât ar fi putut fi, tocmai pentru că mogulii sănătății au acționat vreme de 30 de ani ca și cum ar fi exceptați de la reguli. Doi dintre ei, Raed Arafat și Streinu-Cercel, sunt nominalizați într-o ieșire publică a unui grup de judecători, care atrag atenția asupra riscului corupției în starea de urgență generată de COVID-19.
Cuprins:
“Preşedintele Klaus Iohannis va avea, miercuri, la Palatul Cotroceni, o nouă şedinţă privind măsurile de gestionare a epidemiei COVID-19”, scrie în epistola Agerpres de astăzi, 22 aprilie.
“La întâlnire participă prim-ministrul Ludovic Orban, ministrul afacerilor interne, Marcel Vela, ministrul sănătăţii, Nelu Tătaru, şi şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat. La finalul reuniunii, şeful statului va susţine o declaraţie de presă”.
Cam asta este toată știrea, mai scurtă decât ea fiind doar ședința în sine.
Democrația, redusă la camera ei de panică
Starea de urgență a comprimat procedura după care sunt conduse și statul, și societatea românească: o scurtă întâlnire în cinci oameni, condusă imperativ de către președinte, apoi același președinte care anunță ce s-a hotărât și restul de 20 de milioane se supun. Față de această ședință din camera de panică a democrației, o ședință de scară de bloc e o veritabilă deliberare parlamentară.
Sigur, nu e un puci, pentru că atunci am vorbi altfel, vorba unui articol din NYT după lovitura de stat militară împotriva lui Erdogan: “Cea mai imperfectă democrație e preferabilă celei mai desăvârșite lovituri de stat”.
Mogulii Sănătății cer să fie și Parlament, și Justiție
Nu e un puci și s-a ajuns aici prin respectarea Constituției, însă orice cedare, din acest punct, ne-ar aduce pierderi insuportabile ale țesutului social.
Asta spune, în fond, Forumul Judecătorilor când atrage atenția că declarațiile lui Raed Arafat și ale lui Streinu-Cercel au depășit cu mult limita. Cei doi i-au somat ultimativ pe magistrați să le ofere impunitate pentru nerespectarea regulilor de achiziții publice. Și dacă nu? Cine ne mai salvează de COVID-19?
Niciodată în ultimii 30 de ani, un număr atât de mic de oameni nu a avut atât de multă putere în România. Iar ei cer permanent și mai multă putere.
Practic, mogulii Sănătății se substituie atât Parlamentului, care a definit corupția prin lege, cât și sistemului judiciar, care aplică această lege. Ei vor o altă definiție a corupției și punct, să nu mai comentăm.
Comitetul medico-militar contra întreruperii de sarcină
E ca și cum, pe fondul unei convenții general acceptate și constituțional prevăzute, intitulată stare de urgență, un executiv restrâns, un cerc al inițiaților, un regim medico-militar (să nu numărăm gradele din ședința de bloc de la Cotroceni că ne-am enerva) își folosește forța ca să timoreze celelalte puteri, oricum împuținate ca vai de ele.
De la nivelul urgenței de a salva vieți, ca și cum noi, restul, ne-am ocupa cu distrugerea vieților, comitetul medico-militar își permite să numească, cu dispreț, “birocrație” orice regulă rămasă în picioare.
Raed Arafat va spune că a fost greșit înțeles. Toți îl înțelegem greșit, priviți de câte ori pretinde asta, enervat că nu-l pricepem. Greșit înțeles a fost și de către spitale, după ce a dat Ordinul militar prin care a scos, practic, întreruperea de sarcină voluntară în afara legii, încălcând astfel un drept al femeilor.
O inițiativă a unui ONG a arătat ce s-a întâmplat: femeile nu mai pot să-și exercite dreptul la întreruperea sarcinii, căci doar 11% dintre spitale mai fac avort.
Pare că totul e mai urgent pentru comitetul medico-militar decât însăși urgența de a ieși din starea de urgență. Aici însă, comitetul o sfeclește. Îmbătați de putere și de sondajele de opinie, ei se poziționează pe o rută de coliziune cu ceva ce crește în oameni.
Căci, fără să fim nici unul specialist în drept constituțional, după 30 de ani de democrație percepem Constituția drept un bun al nostru comun. Și asta se simte deja în societate.
Oamenii nu sunt dispuși, indiferent cât îl apreciază pe Arafat, să-i cedeze la nesfârșit nici drepturile și nici banii lor, ca să facă cu ele ce dorește comitetul medico-militar. Chiar și pentru cel mai popular om al momentului e prea mult să ne spună el ce e corupție și ce nu.
Acum aproape o lună și jumătate, un articol al unei cercetătoare cu studii în SUA arăta că ”este important ca starea de urgență să fie temporară și guvernată de anumite reguli. Conform acestei logici, declararea stării de urgență e un mod de a proteja ordinea constituțională normală și implicit drepturile și procedurile pe care Constituția le garantează”. Drepturi la care vrem să revenim.
Sau, și mai scurt, starea de urgență „rezolvă amenințarea față de sistem în așa fel încît sistemul legal/constituțional să poată fi readus la starea inițială”
John Ferejohn si Pasquale Pasquino, New York University
Din cerințele formulate tot mai apăsat de Comitetul medico-militar, starea inițială pare deranjantă pentru ei. Când te obișnuiești să conduci în cinci, șase oameni o țară, hărmălaia democrației e obositoare.
Foto: Inquam Photos
