Cum au ajuns Renate Weber și George Simion la aceleași concluzii în lupta cu statul și de ce amândoi greșesc

Între acum 70.000 de ani și acum 40.000 de ani se întâmpla o chestie pe care unii popularizatori ai științei au numit-o „revoluția cognitivă”. Pe scurt, homo sapiens au început să se organizeze în cete mai mari de 100-150 de indivizi și au eliminat alte specii competitoare (neanderthalienii de exemplu, mult mai competitivi, luați individual, dar incapabil să formeze cete mari cu un scop comun) . Demonizarea „colectivităților”, a societăților de mari dimensiuni, e de aceea ridicolă și din punct de vedere științific, nu doar politic.  

Acum 30 de ani în România a început ofensiva unei filozofii ridicol de individualiste, practic ne-am trezit 20 de milioane de Rambo care învățaserăm capitalismul din filme americane în care Stallone hăcuia singur câte jumătate de Orient. Ce trăim acum e rodul acelei filozofii rudimentare, nu doar noi, tot Estul ex-comunist, care tot se plânge că n-a scăpat de stângismul „genetic” când el de fapt e praf tocmai pentru că nu poate întreține și da speranțe unor comunități mari de cetățeni. 

Trăiam, imediat după revoluție, într-o epocă MTV a consumului fără bani de cheltuială. O masă de tineri săraci lipiți care aveau în schimb mărețul slogan ”be yourself”. Un continuu tsunami de stereotipuri legate de individ ne-a adus la stadiul de obsedați de ”libertatea” de a ne da singuri căldura mai încet la centrala proprietate personală.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Am văzut acești tineri mințindu-se în fel și chip: poate nu facem noi capitalismul cum trebuie, poate nu ne străduim, poate suntem virusați iremediabil de comunism. De fapt, eram visul de aur al capitalismului, lucrători destul de calificați, ieftini, obsedați de binele patronului. Drepturi individuale precum dreptul la intimitate, dreptul la alegerea unui job s-au dus ca un fum în fața evidenței: n-ai bani și noroc în viață, adio și drepturi individuale! Fără scopul de a atinge o bunăstare colectivă, poți s-o arzi cu tot felul de vise de realizare individuală până la un foarte probabil eșec final.

Anticomunismul isteric

Știți ce a produs anticomunismul isteric, mania de tot exorciza comunismul și la 30 de ani după căderea lui? A dus la AUR,  printre altele. Și ăia-s anticomuniști. Dar ei spun tare ceea ce mulți intelectuali români și bună parte din establishment au construit iresponsabil și în tăcere: premizele unei extreme dreapta de toată frumusețea, cu venerarea unor sfinți ai închisorilor care erau niște legionari respingători, de fapt. 

Dacă nu era George Simion, s-ar fi inventat un alt clown care să repete stereotipurile despre eroismul legionarului interbelic. Că doar asta au făcut și cei mai fini intelectuali, au demonizat comunismul și au martirizat extrema dreaptă. Sigur că acum intelectualul Humanitas strâmbă din nas la Simion sau alte creaturi de acest tip, dar AUR sunt copiii educați cu ersatz-ul isteric anticomunist. 

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

Când AUR a bagateliizat Holocaustul au avut și un motiv foarte clar, enunțat la televiziuni pline de jurnaliști semidocți care dădeau intelectual din cap: Lavric de la AUR a spus de ce venerează legionari, pentru că evreii au fost cei care au adus comunismul în România. Asta e înțelegerea lor a istoriei, au auzit prostiile astea în tot soiul de „cuiburi” academice pe la facultățile de istorie din țară. Educație precară și fanatizantă, asta au produs multe facultăți și edituri de pe la noi.

Acum calea e lină, și e calea aleasă din păcate de mulți dizidenți anticomuniști. Că doar și Soljenițân, și Paul Goma au ajuns să nege Holocaustul tocmai echivalând nazismul cu comunismul și combătând comunismul ca fiind o „ciumă roșie” adusă în general de „evrei venetici” pe pământul mamei Rusii sau prin grădina Maicii Domnului, România. Și, când comunismul e ceva străin de firea poporului nostru, ce e ceva organic și frumos? Antreprenoriatul, ne spun și USR și George Simion. Dacul liber care face o investiție în Horeca sau în cherestea, ăștia sunt adevărații români, nu angajații lor care cer salarii mai mari și ceva concediu. Aceștia din urmă lucrează „cu evreii” și sunt (neo)marxiști – conspirație tipic fascistă.

Recomandări

De ce au votat tinerii un extremist. Diana Filimon, cofondatoare Gen, știri: „Călin Georgescu e un epigon, nimic altceva. Copiază modele care au funcționat. Este doar accidental un lider”

Confundarea drepturilor cu individualismul

Spune Renate Weber în articolul pe care Ion Cristoiu îl consideră „istoric” că protecția drepturilor individuale se face în raport cu un stat potențial agresiv (de fapt, așa cum vede șefa de la ”Avocatul poporului”, statul e sigur abuzator). Care sunt realitățile după 30 de ani de capitalism? Că statul a rămas cam singurul angajator ok. Problema e că nu mai funcționează ca stat, ci ca rezervație de privilegiați – sereiști sau beizadele – și de bugetari sufocați de prea multe sarcini. Însă agresivitatea statului nici nu se compară cu dezastrul produs de piața liberă. Avem exemplul recent al energiei liberalizate. Statul păcătuiește prin neintervenție, nu prin vreun intervenționism abuzator. Dacă intervenea, ieșeau afaceriștii din zonă și urlau fix ca Simion: e dreptul meu să vă iau pielea, așa e natural!, suntem liberi!, pentru asta am murit la Revoluție!

Cu injecția la tâmplă

Este fix schema ideologică folosită de neoliberalism în ultimii 50 de ani. Noi vă aducem democrație și drepturi, voi renunțați la orice siguranță economică. Lăsați-vă privatizați complet și atunci statul nu vă va mai putea face nimic rău. Da, da, vezi să nu. Statul a ajuns să se comporte ca un SRL indiferent, nu mai reglementează nimic, nu „se mai bagă” iar pe piața liberă e sălbăticie. Se vede de altfel și din agenda dezbaterilor zilnice: avem dezbateri culturale, istorice, dar dacă spui ceva de salarii, de drepturi colective, ești ruso-chinez (să mai spun și că e stupid să mai bănuiești hipercapitalista Rusie de „bolșevism”?). 

Un poncif îngrijorător folosit de dna Weber este echivalarea individualului cu „libertatea”. Tot ce e la Est e autoritar și „colectiv”. Tot ce e la Vest e frumos, individual. Amenințarea ar veni din faptul că pandemia aduce valorile estice, adică autoritarismul, înapoi. COVID i-a pus Vestului injecția la tâmplă și Vestul e amenințat să-și piardă identitatea.

Nici liberala Weber, nici opozanții ei, de pe la dreptele ultraconservatoare, nu sunt despărțiți în acest punct. Toți luptă cu „statul”. Eu sunt dintre aceia care încă apără utopia unei posibilități de renovare colectivă a statului. Mai ales că îmi pare a fi singura soluție pentru ce ne așteaptă, o perioadă plină de viruși pandemici și viruși fasciști. 

Unde sunt de acord cu Weber în ce privește obligativitatea vaccinului? Exact în punctul în care eu spun (și nu doar eu, eseistul Ciprian Șiulea o spune deja de decenii) că individualismul a făcut prea mari dezastre ca să te apuci să-l vindeci cu amenzi și obligativități Nu poți să le spui oamenilor timp de 30 de ani ”descurcați-vă singuri, mergeți și munciți pe unde apucați, îngrijiți-vă cum puteți, muriți pe unde prindeți, dar nu ne deranjați!”, iar apoi, după apariția Covid, să vii cu noul discurs: „stați în case, aveți încredere în noi, vaccinați-vă! Exact ideologia ultraindividualistă, dar lipsită de drepturi a învins!, de multe ori folosind chiar acest discurs, doamnă Weber. Apărarea „drepturilor” e mai mult resemnare: „oricum statul și-a bătut joc de voi, acum e momentul să vă bateți și voi joc de stat”.

Lecțiile pandemiei

Scrie Weber: „Problema e a oamenilor născuți și crescuți în lumea drepturilor și libertăților individuale, pe care le-au considerat ceva firesc, dar la care au renunțat extrem de ușor în numele protecției colectivităților cărora doar ei le aparțin.”

Dar lecțiile pandemiei care au fost? Niște lecții pe care antropologii le subliniază ca fiind esențiale pentru omenire de acum zeci de mii de ani. Ființa fragilă bipedă numită om s-a remarcat prin capacitatea de a forma turme foarte bine organizate. „Turmă” e aiurea conotată negativ. „Turma” organizată superior e tot ce-am realizat mai de preț ca specie. Tot prin „turmă” omenirea a găsit soluții să atace colectiv poliomelite, vărsat de vânt, nu doar mamuți. Tot „colectiv” e și efortul de a ne educa progeniturile. Fără ”turme” de muncitori organizați nu obțineam în veci weekenduri și asigurare de sănătate etc. Ce să mai, în spatele fiecărui drept individual stă un efort istoric de turmă. Am eșuat în fața pandemiei fix pentru că nu mai avem niciun fel de antrenament „colectiv”. Suntem niște superbi idioți individualiști care nu mai suferă decât dacă le moare un apropiat.

Drepturile individuale se bazează pe rețele colective spectaculoase – nu poți strânge bani de la zeci de milioane de oameni pentru căi ferate, autostrăzi, educație dacă aceștia n-ar avea un minim de credință în societate și în proiecte colective mari. Dar și mai evident e că nu poți traversa stări de urgență individual. Nici pandemii, nici catastrofe climatice care, ne anunță vreo 99,99% din savanții lumii, se vor înmulți în următoarele decenii nu pot fi depășite individual. 

Cum ajung liberalii cuminți la concluzii de AUR?

Acest tip de raționament, că se surpă lumea când luăm decizii în comun pentru binele comun, a fost foarte benefic pentru o globalizare financiară, dar este distrugător pentru forme de rezistență politică viitoare. Și nu e de mirare că bună parte din lumea liberală, blocată în „minunații” ani 90 ai expansiunii financiare pe glob, se mută acum cu arme și bagaje, involuntar uneori, mult mai la dreapta decât și-ar fi imaginat vreodată. Au aceleași fantasme precum autonomiști suveraniști, naționaliști. Unii rezistă individual, alții visează să reziste în grupuri mici, cete dacice care bagă iarbă pe muzică Subcarpați etc.

Doamna Weber e o voce lucidă a spațiului nostru public. Nu se poate să nu se fi gândit așa: „ce s-o fi întâmplat cu mine de am ajuns cu raționamente curate și pline de bune intenții fix la aceleași concluzii precum George Simion”?

Nu trebuie să mirăm că tot centrul dreapta alunecă fatal în extremă dreapta. Așa cum nu trebuia să vă mirați când vi se spunea că USR, deși se dă progresist european, era o umbrelă pentru un nou tip de agresivitate de extremă dreapta, nu doar economică. Mulți din cei care vedeau speranță în USR sunt la AUR acum. Pentru ei soluția e oprimarea celorlalți prin ”drepturi” – majorități care maimuțăresc luptele pentru drepturi ale unor minorități. Era un progresism de tip ucrainean, în numele unui „europenism” vopsit se redescopereau energii interbelice în care amestecăm fantasmele despre sat, ”oameni obișnuiți”, ceva ajutor social cu naționalisme, antisemitism.

Așa au apărut politicienii-antreprenori de facebook care spun orice atrage „likeuri”, adică o ciorbă cu „drepturi”, „sfinți ai închisorilor”, anticomunism și frică de tot soiul de „chimicale”. 

Urmărește-ne pe Google News