Mergi direct la conținut »
OPINIE | PAH, despre cum tancurile Germaniei sunt bune pentru Grecia, dar Germania însăși este certată că nu se înarmează din SUA
Opinii Libertatea > Opinii > OPINIE | PAH, despre cum tancurile Germaniei sunt bune pentru Grecia, dar Germania însăși este certată că nu se înarmează din SUA

OPINIE | PAH, despre cum tancurile Germaniei sunt bune pentru Grecia, dar Germania însăși este certată că nu se înarmează din SUA

Nenumărate țări instabile emoțional, pentru care democrația este ultima pe lista opțiunilor, se înarmează cumpărând avioane, tancuri și alte tipuri de armament produse în țările Europei sau în SUA.

Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

Tratatele de pace semnate după Primul Război Mondial interziceau Germaniei să se înarmeze, să producă sau să achiziționeze armament greu. Dar aceleași tratate, aplicate într-un mod inconștient și răzbunător, au permis umilirea populației din Germania, până dincolo de limitele suportabile.

Enormele despăgubiri de război, imposibil de plătit, cedarea cărbunelui către Franța, sărăcia, presiunea economică, toate astea au dus la creșterea constantă a nemulțumirii nemților.

Nemulțumirile au permis ascensiunea naziștilor și accederea lor la putere. Moment din care tratatele de pace de după război nu au mai contat, iar Germania a început, sub ochii îngăduitori ai foștilor beligeranți, să se reînarmeze.

A construit tancuri, din ce în ce mai bune decât ale celorlate țări europene.

A construit avioane, mult mai bune decât ale celorlalți și le-a testat nestingherită în războiul civil din Spania.

În doar cinci ani de când Hitler devenea cancelar, Germania reîncepea un război mondial, prin anexarea Sudeților și a Austriei. De-abia în 1939, după atacarea Poloniei, Europa a recunoscut că se află în război și a realizat, mult prea târziu, că industria germană a produs armament mult și nou, net superior celui al aliaților.

După al Doilea Război Mondial, Germania Federală avea nevoie de armată, intrând în logica războiului rece și jucând un rol important la granița cu teritoriile controlate de sovietici.

În 1955 s-au pus bazele noii armate germane, Bundeswehr-ul, iar construcția acesteia a presupus și un considerabil efort financiar, importante cheltuieli de înarmare, fie și în scop defensiv. Asta, în ciuda reticenței populației și a opoziției din anii respectivi, care nu vedeau cu ochi buni reînarmarea.

Astăzi, Germania este, alături de Rusia și de China, printre ultimii mari producători de tancuri din lume.

Țări precum Grecia și-au investit banii pe care nu-i aveau (și au fost nevoiți să se împrumute) pentru a cumpăra armament produs în Germania.

Numai pentru 578 de tancuri Leopard achiziționate din 2003 încoace, Grecia a plătit peste trei miliarde de euro.

În total, Grecia are 1.300 de tancuri, dintre care 854 sunt Leopard, de producție germană.

Tot nemții au încasat de la greci aproape patru miliarde de euro pentru șase submarine care nu au fost nici astăzi livrate. Numai modernizarea a patru fregate luate de la nemți a costat patru sute de milioane de euro.

Cum ar veni, Germania face bani frumoși din vânzarea de armament, iar acesta este doar exemplul afacerilor făcute cu grecii.

Pe de altă parte, Germania este pusă astăzi la colț de către americani, tot din cauza armamentului. Dar nu pentru că produce mult și se înarmează, căci amintirea celor două războaie mondiale tinde să se estompeze.

Nu, americanii îi ceartă pe germani pentru că nu cheltuiesc suficient pentru înarmare și, mai ales, că nu cumpără de unde trebuie.

Președintele și vicepreședintele SUA insistă ca Germania să cheltuiască 2% din PIB pentru armată, iar reprezentantul Lockheed Martin îi ceartă pe nemți pentru că nu vor să cumpere de la firma sa avioane F-35.

În același timp, Germania este implicată, alături de Franța, în dezvoltarea unui avion de luptă de generația a V-a, asemănător ca performanțe cu F-35 și tot Germania, alături de Franța, este implicată profund în concernul Airbus, producătorul avioanelor de luptă Eurofighter.

Decizia de a nu cumpăra avioane din SUA, ci de a aștepta dezvoltarea unui avion european este, din punct de vedere al Germaniei, una economică. Americanii o tratează drept o decizie strategic eronată, căci nu pot recunoaște, fățiș, că tot despre bani e vorba.

În spatele acestei ipocrizii enorme, nenumărate țări instabile emoțional, pentru care democrația este ultima pe lista opțiunilor, se înarmează cumpărând avioane, tancuri și alte tipuri de armament produse în țările Europei sau în SUA.

Bani să aibă și să-i plătească la timp.

Că astfel democrațiile lumii își înarmează viitorii inamici pare mai puțin important azi. Înscrisurile din registrele contabile par mai importante decât cele din cărțile de istorie.

Patrick André de Hillerin

 

 

Close
Închide
  Close