CNAS este o instituţie autonomă, coordonată de Guvern, nu de Ministerul Sănătăţii. Prin urmare, preşedintele Casei poate fi demis doar de şeful Guvernului – cu sau fără propunerea Ministrului Sănătăţii.
Demiterea fostului preşedinte CNAS, Adriana Cotel, a avut loc abia cu o lună şi jumătate în urmă, tot atunci fiind propulsat Răzvan Vulcănescu în funcţia de preşedinte.
Ambele au fost decizii luate şi semnate de Viorica Dăncilă, care, între timp, pare să fi uitat că are în coordonare Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Dăncilă este singura care îl poate demite pe Răzvan Vulcănescu.
Pe de altă parte, nici Dăncilă, nici Pintea nu pot să demită direct purtătorul de cuvânt, indiferent ce gafă ar produce acesta. CNAS este o instituţie publică autonomă, şi doar conducerea ei poate revoca din funcţie purtătorii de cuvânt.
Aceste bâlbe sunt însă doar primul strat al unui sindrom mai grav.
Tradiţional, la conducerea Casei s-au perindat oameni puşi pe criteriul apropierii lor de o gaşcă politică sau alta: Adriana Cotel era apropiata lui Vâlcov, Răzvan Vulcănescu a ocupat ani la rândul funcţii-cheie în CNAS mulţumită apropierii sale de aripa Ponta-Tudose a PSD.
Poziţia de preşedinte al CNAS este una dintre cele mai importante funcţii din administraţia publică din România. Capul CNAS are pe mână un buget de 7 miliarde de euro şi răspunde de destinele celor 16 milioane de români asiguraţi în sistemul public al asigurărilor de sănătate.
Rotirea preşedinţilor CNAS la intervale mai mici chiar şi de jumătate de an (Cotel stătuse în funcţie patru luni) nu va ajuta niciodată instituţia să pună pe picioare un sistem informatic eficient pentru gestionarea datelor asiguraţilor.
După cum nici numirile şi demiterile din raţiuni politice, şi nu pe criterii obiective, nu ajută pacienţii să aibă acces în mod firesc la serviciile medicale, fără să se roage pentru buna funcţionare a unui sistem care a costat cetăţenii 184 milioane de euro şi este “on” în mai puţine zile decât este “off”.