Toți ne naștem egali, ne spun Revoluția franceză și Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Dacă nu ne-am născut egali, dacă, din 1789 încoace, lucrul ăsta n-ar fi început să conteze din ce în ce mai mult, micul Vasile din Herăști, copilul familiei Zainea, ar fi avut foarte mici șanse chiar să facă un liceu, nu numai o facultate la București.
Despre o specializare la Köln nici nu am fi putut vorbi, mai mult ca sigur.
Cu siguranță, dacă nu s-ar fi ținut cont de egalitatea noastră în drepturi la naștere, cel care în 1929 era pruncul Vasile n-ar fi ajuns, încă din 1991, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților.
Ne naștem toți egali, ne spun seculariștii, iar în fața lui Dumnezeu și a morții suntem toți, de asemenea, egali, ne spun oamenii Bisericii. Doar că realitatea ne spune că nu, nu e chiar așa.
Ambulanțierul egal în fața morții
Primul cadru medical care a decedat în România din cauza Covid-19 era tot din Suceava. Un ambulanțier în vârstă de 53 de ani care știa, probabil cu niscaiva certitudine, că în spitalul din Suceava nu existau condiții pentru a fi tratat.
Ambulanțierul a refuzat internarea în spital, a fost „internat“ la domiciliu și a decedat în a opta zi după primul test pozitiv.
Cristian Sorin Stupiuc a fost egal în fața morții și a lui Dumnezeu cu ceilalți 93 de pacienți mai degrabă netratați în spitalul din Suceava. E doar un fapt.
Pentru câteva zile, preotul italian Giuseppe Berardelli din Casnigo, Bergamo, a fost omagiat ca martir al pandemiei, pentru că ar fi refuzat să folosească ventilatorul mecanic achiziționat prin chetă de către enoriași, dorindu-și ca de acesta să beneficieze un tânăr de 27 de ani.
Preotul egal în fața morții
Părintele Berardelli a decedat, ca urmare a infecției cu SARS-COV-2, la sfârșitul lui martie, la vârstă de 72 de ani. Dar enoriașii nu apucaseră să îi cumpere un ventilator mecanic, așa că preotul nu a avut ce refuza. Din cauza condiției sale medicale preexistente, părintele Berardelli nu a putut fi intubat. În criza de aparate medicale, la ventilatorul la care nu a putut fi intubat preotul a fost intubat un tânăr de 27 de ani.
Egali în fața morții și a lui Dumnezeu s-au prezentat și părintele Berardelli, și tânărul de 27 de ani. Grăbită și necruțătoare, moartea l-a ales pe cel mai vulnerabil, pe omul mai în vârstă, deja suferind și de alte afecțiuni.
Moartea a rămas la Suceava
„Noi nu putem în acest moment să asigurăm condiții potrivite pentru tratarea unui pacient de vârsta sa. Nu puteam risca“. Aceasta este declarația pe care a dat-o generalul Oprea, șeful militar al spitalului civil din Suceava, atunci când a fost întrebat de ce arhiepiscopul Pimen, descoperit pozitiv la testarea pentru Covid-19, a fost transferat cu elicopterul la București.
Egalitatea în fața morții nu a putut bate ierarhia militară. Moartea, soldat disciplinat, a rămas pe heliportul din Suceava, privind nostalgică după preotul în vârstă de 90 de ani care zbura spre un tratament mai bun.
Spitalul Providența n-a avut putere
Între Suceava și București sunt 433 de kilometri, în timp ce între Suceava și Iași sunt 144 de kilometri. Vă aduc la cunoștință aceste diferențe de distanță pentru simplul fapt că la Iași funcționează spitalul privat Providența, aflat în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cea de care aparține și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Mai mult, „în cadrul Spitalului Providenţa funcţionează o secţie ATI dotată cu aparatură de înaltă performanţă, unde este asigurat suportul vital al pacienţilor aflaţi în stare critică“. Cel puțin așa scrie pe site-ul instituției medicale. Dar să nu fim nedrepți.
Poate dotările și cadrele medicale de la Providența nu erau chiar atât de bune încât să-l poată îngriji pe arhiepiscopul Pimen. Sau, poate, fiind spital privat, preotul sucevean nu-și permitea tratamentul. Deși, ca arhiepiscop, primește de la statul român un salariu egal cu cel al unui ministru.
Oricum, spitalul privat Providența, aparținând Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, este unul dintre spitalele implicate profund în lupta cu coronavirusul: livrează zilnic 27 de porții de mâncare cadrelor medicale din DSP Iași și „a donat 1.000 de măști medicinale și mai multe mănuși de protecție pentru voluntarii Sectorului de Misiune ce desfășoară acțiuni caritabile în aceste zile“. Mai mult nici Dumnezeu nu poate cere.
94 de oameni, născuți egali, au murit în Suceava. Dar erau doar născuți egali. În cazul lor, generalii au putut risca, n-au cerut sprijin aerian.
În fața morții, e clar, nu suntem egali. Ar fi păcat, totuși, să constatăm că nici după moarte nu ne vom putea trage de șireturi între noi.
Iar pentru ca dezamăgirea asta să fie amânată cât mai mult, urez viață lungă tuturor celor afectați de noul coronavirus, indiferent de vârstă, funcție și grad!