După incendiul de la Balș nu șefii au fost primii audiați. Șapte oameni au fost uciși și Streinu-Cercel, managerul din ultimele aproape trei decenii, inclusiv din momentul în care nu s-a luat autorizația de incendiu, apare la televizor.
Anchetatorii au tactica lor. Uneori, e mai bine să-i lași la final pe cei către care merg faptele. Dar, în realitate, managerii de spital din România au, conform istoriei recente a dosarelor penale, un statut de exceptați în fața justiției.
Să revenim la Spitalul Obregia. În martie 2017, mai mulți oameni din Spitalul Obregia ne-au povestit cum se scurg banii pe achiziții supraevaluate. Am verificat, apoi am scris.
1. Aceștia atestau că managerul Monica Boer îi amenință și le vorbește urât, „sunteți autiste”, „îmi vine să vă dau foc”, scrisoare pe care au semnat-o 33 medici și asistente.
2. Achizițiile erau supraevaluate și de 3 ori, se luau marmite de 90.000 de lei, iar litrul de ulei angro era cu 2-3 lei mai scump decât în supermarket, la sticlă.
3. Imediat, primăria Capitalei a anunțat că nu-i mai prelungește contractul Monicăi Boer.
5. DNA a intrat pe fir, a ridicat o mulțime de probe, inclusiv cu firma Freemac (cea cu marmita). Monica Boer îi spunea patroanei de la Freemac „Nășica”.
6. În final, după doi ani, a trimis în judecată 5 persoane, doi oameni din spital și 3 patroni de firme.
Cine lipsește din listă? Monica Boer.
Cu siguranță, Monica Boer, precum orice om care nu are o sentință definitivă de vinovăție, se bucură de prezumția de nevinovăție. Dar, în cazul managerilor din Sănătatea românească, justiția are o măsură mult mai amplă.
Acești manageri au fost nevinovați, sunt nevinovați și vor fi nevinovați, dacă ceva nu se schimbă.<br>
La Spitalul Obregia, achizițiile supraevaluate au existat. Cineva e vinovat de ele.
Și mi se pare că se trece prea ușor peste unele lucruri:
Dosarul 4511/3/2019 e la Tribunalul București, a început în noiembrie 2019 și se află la abia al 17-lea termen de judecată. Nu a ajuns încă la o primă sentință.