Vrem Vouchere Pentru Cumpărat Cărți Noi, Rapid! Pentru Că Elevii Intră în Bibliotecile școlilor, Care Conțin Cărți Neatractive, Gri

Am mai colecționat o serie de aberații pe care le aud zilnic, aberații administrative, „filozofice”, emise de din ce în ce mai mulți experți de pripas care au pus mâna pe câte un fond european sau guvernamental. Cum probabil știți, nu sunt doar ziarist, sunt și profesor de română, sunt practic corespondentul special Libertatea pe frontul școlar.

Vouchere pentru citit, urgent

Văicăreala cu „nu citesc copiii” mă amuză până la spasme dureroase. Pentru că se văicăresc de obicei oameni care, la rândul lor, nu citesc, habar n-au cu ce se mănâncă cititul. Un cititor adevărat nu fetișizează cărțile. Nu folosești cartea ca să te umfli în pene.

Ci folosești cartea ca să ajungi la alte chestii: să te lămurești în legătură cu diverse teme, să savurezi o expresie complexă a sentimentelor și realităților și, nu în ultimul rând, ca să te distrezi.

Cei mai mulți copii au cărți la îndemână astăzi. Dar nu au cărțile pe care și le doresc. Ca să se deprindă cu cititul le trebuie CĂRȚI NOI! Noi, toți homo sapiens, avem nevoie de stimulii ăștia superficiali: să fie cărți la modă, să aibă coperți frumoase și să creeze mari comunități globale din care să te simți și tu parte.

Recomandări

O mamă din diaspora: „M-au șocat comentariile venite pe internet din România la adresa fetei mele, adolescentă din Danemarca, care-i reproșau că și-a luat rujuri din primul salariu. Aici, tinerii lucrează și de la 15 ani”

Prizonieri în lumea cărților vechi

Adică, nu-i poți pune pe unii să citească „Cireșarii” și Jules Verne, iar pe alții „Jurnalul unui puști” (una din sutele de cărți la modă în ultimul deceniu). Cărțile noi și la modă pentru preadolescenți și adolescenți sunt mai scumpe. Bibliotecile noastre școlare sunt pline de carte veche mai ales.

Dacă un elev nu intră cu plăcere în lumea cărții, fiți siguri că nu-l mai prindem să citească și cartea mai complexă, aia care chiar îți modelează un stil de viață complex, de supercetățean al mileniului III.

S-au dat vouchere pentru concediile profesorilor, ca să susținem și Horeca, se fac tot felul de cheltuieli pe traininguri care aduc a ședințe de dezvoltare personală și antreprenoriat. Dar nu se dau vouchere pentru cărți!

Acum ceva ani se dădeau 100 de euro pe an pentru cumpărarea de cărți, exclusiv. A fost o idee bună și, ca orice idee bună, a murit rapid. Ar trebui urgent alocate fonduri pentru achiziționare de carte și de către profesori, și de către elevi. Au nevoie de carte nouă, să-i îndemni să citească înseamnă să le și dai carte nouă, să înțeleagă piața de carte cât de cât!

(O confesiune pe care o pot face sute de alți specialiști în diverse domenii: sunt la un nivel bunicel academic doar pentru că am putut „face rost” gratuit de cărți online; altfel, am citit de zeci de mii de euro dacă era să și plătesc pentru ce am lecturat, de unde banii ăștia?)

Recomandări

Cercetător la Harvard, despre „exodul creierelor” din România: „Răspunsul nu este să-i reținem pe oamenii inteligenți și să le spunem: «Nu vă educați», ci să creăm oportunități ca să se întoarcă”

Ar încuraja și industria editorială

Putem și alcătui un canon de 500-1000 de titluri împreună cu specialiști, cu recomandări ferme de achiziție a anumitor titluri – nu trebuie neglijată cartea românească, cartea de calitate înaltă, clasici etc.

Dar trebuie făcut ceva și pentru a susține industria editorială și, indirect, pentru a aduce mai mulți bani profesioniștilor editori, redactori, traducători, zonă unde salariile proaste au făcut ravagii.

ONG-uri cu idei crețe

Primesc tot felul de comunicate, cum primesc toți profesorii. Se fac acțiuni naționale, în parteneriat cu ministerul. Tot soiul de ONG-uri iau fonduri pentru diverse idei crețe. De exemplu, să facem educație ecologică cu elevii. Ideea nu e rea, numai că e prost făcută.

Era un îndemn să facem filmulețe în care să exprime elevii dorința de salvare a planetei și ce fac ei pentru asta. Sunt niște prostioare birocratice care pică din cer.

Îi asigur pe ONG-iștii peștelui că nu există familie mai ecologistă decât familia săracă, acea care se zbate pentru fiecare firimitură, care folosește transportul în comun și care nu arde prea multe lemne pentru că n-are. Ar trebui să ne dăm două palme și să ne revenim. Să ne calibrăm mesajele în funcție de zonele unde vrem să facem o astfel de educație. Dacă tot facem acțiuni în gol fără priză la realitate nu vom avea decât niște băieți deștepți ai oengismului mai bogați și o mare de birocrație care merge în gol, plină de ipocrizie poluantă. Ar trebui făcut un studiu serios despre cât bullshit produce oengismul românesc, cred că întrece multe instituții de stat.

Recomandări

Mesajul unui cadru didactic: Ni se spune că muncim 4 ore pe zi. Stiți care e programul nostru?

Să facem „Școala de bani”

Primesc acum câteva zile și mesajul despre programul „Școala de bani”, susținut de BCR împreună cu Ministerul Educației în care, cică, și elevi, și părinți sunt educați să își gestioneze mai bine banii. „Care bani?”, ar întreba mare parte din elevii mei isteți. Cursurile pot dezvolta „inteligența financiară”, suntem anunțați.

Îi anunț și eu pe ăștia de la BCR că aș pune șefă la Erste România oricând o mamă cu câțiva copii care din salarii minuscule și câteva alocații reușește să aibă și căldură, și mâncare, și copii la liceu. Aș lua astfel de părinți și i-aș duce direct în Piața Universității să facă niște mindfulness financiar cu fițoșii BCR plus experți din Ministerul Educației.

Apoi, chiar am o nemulțumire în legătură cu care tot soiul de entități private, semiprivate, oengistice se asociază extrem de ușor cu Ministerul Educației.

Eu nu zic că nu e bună și educația în ce privește bugetul familial. Zic doar că nu vreau să primesc educație de la entități care s-au remarcat prin taxare toxică (au strâns în ultimii zece ani destule procese pierdute cu clienții) chiar a părinților elevilor care au îndrăznit să-și ia un credit.

Pentru profesori: intrați pe TikTok

O altă observație ar fi că o rețea socială anume a înghițit România. Ce n-a reușit Facebook sau Instagram, pentru simplul fapt că nu erau destule telefoane când s-au lansat aici, a reușit TikTok.

România școlară e pe TikTok, această rețea a intrat până în cel mai îndepărtat cătun unde abia s-a băgat curent. Un sfat pentru colegii profesori: intrați pe TikTok, altfel nu veți înțelege nici natura amenințărilor noi la adresa educației, nici beneficiile noii comunicări. Eu nu zic să ne apucăm de dansuri pe rețele și de „făcut live-uri”. Dar e util măcar să înțelegem glumele elevilor noștri.

Ce e cu adevărat nasol e că elevii (și uneori profesorii) noștri nu știu să folosească telefonul decât pentru entertainment rudimentar și pentru copiat teme de pe brainly (o aplicație unde găsești rezolvate teme, o mare invenție prin care jumătate din elevii țării pot face aceleași greșeli într-o singură zi, doar pentru că unul a postat pe brainly un răspuns idiot).

Șmecheria e să folosești și telefonul, și cărțile, și orice alt device pentru dezvoltare și evoluție reală, pentru documentare rapidă și bună, pentru ascuțirea reacției deștepte.

Birocrația fondurilor europene

Mai sunt apoi fonduri europene care vin să ajute activitatea din școli. Oricum, ar trebui să depășim mai repede etapa de construcție de toalete și vopsit garduri și să începem să cheltuim bani pe resurse umane și pe elevi, în mult mai mare proporție.

Aceste fonduri există și e bine că există. Însă ăia care beau cafele la diverse ministere responsabile ar trebui să știe ce infern hârțogăresc presupune fiecare astfel de program. Faceți, fraților, ceva. Că stau profesorii mai mult să completeze hârtii decât să pregătească lecțiile elevilor.

Concluzii intermediare

Trebuie mult mai multă grijă în alegerea partenerilor de către Ministerul Educației. Trebuie gândite soluții simple, precum voucherul de citit sau programe țintite pentru rural, urban mic, urban mare, dar cu o supraveghere centralizată responsabilă.

Trebuie să mai domolim avântul de „mindfulness” și alte prostioare corporatiste cu care credem că salvăm lumea școlară. Elevii sunt adevărate radare de vrăjeli&abureli. Dacă simt că se fac progrămele de ajutor doar ca să fie făcute, fiți siguri că efectul va fi contrar.

Foto: Shutterstock