Hai la gheise!

Alaturi de o duzina de colegi de breasla de pe cinci continente, am trait experienta gheiselor la bordul unui vaporas, in timpul unei croaziere pe ocean. In limba japoneza „ghei” inseamna arta interpretativa, iar „sha” se traduce prin oameni, persoane. Asadar, gheisele sunt persoane care intretin o atmosfera placuta si putini stiu ca la debut, in urma cu 400 de ani, aceasta meserie era practicata deopotriva si de barbati. Astazi, aceste doamne pot canta versuri traditionale in timp ce manuiesc delicat shamisen (chitara japoneza) sau tuzumi (o mica toba), danseaza intr-un ritm lent, dupa un algoritm complicat, care incearca sa imite zborul fluturilor si iti servesc masa impecabil. Multe dintre ele stapanesc bine computerul si vorbesc cu usurinta doua limbi straine de mare circulatie. Sunt amabile si exotice in kimonourile multicolore de matase, cu parul aranjat intr-un mod care necesita destule ore de munca si cu fata vopsita in alb.
Putine fete reusesc sa ajunga gheise din cauza vietii foarte stricte pe care trebuie sa si-o asume, asemanatoare cu a calugaritelor de pe la noi. Primul pas este drumul la o-chaya, unde se ajunge numai printr-o recomandare din partea cuiva apropiat. Acesta e un fel de local traditional unde se serveste ceaiul, ale carui incaperi pot fi inchiriate. Casa e tipic japoneza, cu usi de lemn, tatami pe podele si gradina superba. Aici, „sefa” stabilimentului, denumita okami, o intervieveaza pe tanara in prezenta parintilor, explicandu-i ceea ce o asteapta. Daca okami e de acord, atunci o-chaya devine casa fetei pentru urmatorii 5-6 ani. Programul e dur si nu prevede concesii: zilnic se iau lectii de dans si de bune maniere, se studiaza artele si limbile straine, comportamentele sociale ale oamenilor de pe diverse continente. Dupa circa o jumatate de an, tanara devine o maiko, avand dreptul sa insoteasca o gheisa la intalnirile cu clientii. La varsta de 20 de ani, maiko trebuie sa decida daca renunta sau vrea sa ajunga gheisa. In caz ca va continua, privatiunile se mentin si studiul continua, nu inainte de a primi „botezul” in cadrul unei ceremonii numita erigae. Daca se va casatori, va trebui sa paraseasca aceasta breasla exclusivista. Locul unde mai poti gasi gheise in numar rezonabil este Kyoto, vechea capitala a Japoniei. Orasul e printre putinele care si-au conservat aerul clasic. In apropierea templelor, aflate prin toate colturile urbei, sunt destule hanamachi, mici cartiere formate din o-chaya.
De serviciile unei gheise poti beneficia doar daca hotelul sau restaurantul garanteaza pentru seriozitatea ta. De asemenea, poti deveni client pentru o-chaya numai la recomandarea altui client, relatiile de acest tip fiind guvernate de o incredere absoluta intre parti. Astfel de precautii sunt necesare, intrucat plata nu se face neaparat pe loc, ci dupa mai multe intalniri. Preturile sunt piperate, tipic japoneze. Doua ore de companie te costa minimum 150 de dolari, suma crescand exponential in functie de mancarurile si bautura care-ti sunt servite. Cand doresti sa-ti petreci timpul cu o gheisa, trebuie sa fii clar in tot ceea ce doresti de la ea. Ele sunt – in principiu – de doua feluri: tachikata, care doar danseaza (de obicei tinerele) si jikata, care doar canta. Aluziile la posibile raporturi sexuale sunt total nerecomandate. O astfel de greseala iti va stirbi definitiv reputatia in fata „firmei”.

Urmărește-ne pe Google News