Complexul Olimpic din Berlin se remarca prin sobrietate si monumentalitate. Organizat asemenea modelului antic, intregul complex are forma unei potcoave, fiind dominat pe verticala de prezenta a sase turnuri-suport pentru o serie de grupuri statuare ce faceau apologia arianului, omul perfect in era nazista.
Conceput a servi mai mult desfasurarii ritualisticii naziste decat sportului, stadionul capata la marile serbari din deceniul al patrulea al secolului XX un aer de festivism artificial, intretinut de prezenta aproape magica a lui Hitler, a carui personalitate si prezenta scenica erau sustinute de acolitii dictatorului. Albert Speer, arhitectul preferat al lui Hitler, cu care Adolf se sfatuia indelung inainte de a lua decizia ridicarii unei constructii, a finalizat si lucrarile la Olympia Stadion, locul unde Rapidul va infrunta Hertha. Hitler si Speer au pus la punct si “Planul Director al marelui Berlin”, ce avea la baza doua axe majore, est-vest si nord-sud. Axul ultim era dominat la nord de asa-numita Grosse Halle, menita a deveni cea mai mare sala de intruniri din lume. Capacitatea ei urma sa fie de 180.000 de locuri. In sud urma sa fie dispus Memorialul Soldatului, un arc de triumf destinat comemorarii soldatilor germani cazuti in Primul Razboi Mondial. Urma sa fie inalt de 117 metri, in conditiile in care Arcul de Triumf parizian, folosit de Hitler ca termen de comparatie, avea mai putin de jumatate.
Revenind la povestea stadionului, care a gazduit si controversata Olimpiada din anul 1936, cronicarii acelor vremuri notau: “Organizatorii Jocurilor de la Berlin fac tot posibilul sa impuna intrecerilor sportive un fast rasunator, menit sa serveasca interesele propagandistice ale nazismului. Zvasticile atarna peste tot, chiar si printre boschetii de la Charlottenburg, locul unde s-a construit un stadion pentru 100.000 de spectatori. Cum pe stadionul de hochei si in salile de sport mai incap 150.000 de oameni, inseamna ca intrecerile olimpice se preconizeaza a fi urmarite de un sfert de milion de spectatori!”.