Refugiatii fotbalului

Fotbalul face si el parte din viata de zi cu zi, asa ca nu are cum sa faca abstractie de evenimentele, fie sociale, fie economice, fie istorice, care o marcheaza. Asa au existat  de-a lungul timpului o multime de fotbalisti refugiati, care fac subiectul articolului de fata. Daca un asemenea fapt in perioadele celor doua razboaie mondiale nu mira aproape deloc, fiind la ordinea zilei chiar, astazi nu se mai poate spune ca nu impresioneaza catusi de putin. In continuare va prezentam cinci din cele mai recente cazuri de asemenea fotbalisti internationali si povestile lor.

Orfan in Liberia

Collins John (nascut la 17.10.1985, Zwandru, Liberia). A trait in Liberia natala pana in 1992.

Atunci, tatal sau a fost ucis in timpul razboiului civil din aceasta tara, moment in care mama sa a hotarat sa isi ia cei trei fii si sa plece spre alte meleaguri. S-au imbarcat pe un vapor cu destinatia Olanda, unde au trait doi ani intr-un centru de refugiati, pana sa intre in viata normala. Tanarul Collins (foto) a inceput fotbalul la o echipa de amatori, DES Nijverdal, dupa care a ajuns la juniorii lui FC Twente Enschede, debutand in echipa mare la doar 17 ani. Inceputul de sezon 2003-2004 a fost foarte bun pentru el, devenind rapid o tinta pentru cluburile engleze.

Astfel, in ianuarie 2004 Fulham a platit pentru el doua milioane lire sterline. Initial a fost ghidat spre echipa de rezerve, insa o criza de efectiv l-a adus in echipa mare, de unde nu l-a mai scos nimeni. Si selectionerul Olandei, Marco van Basten, a fost impresionat de tanarul liberian, pe care l-a convocat la un amical cu Suedia, din 2004 (2-2). Se stie, concurenta in nationala Olandei e acerba, si n-a mai reusit decat o data sa mai joace in portocaliu. Insa timpul nu e pierdut, are doar 20 de ani.

Razboiul din Angola l-a dus in nationala Frantei

Rio Antonio Zoba Mavuba (nascut la 8.03.1984, pe un vapor, in Oceanul Atlantic). Actualul mijlocas defensiv al lui Girondins Bordeaux s-a nascut pe un vapor aflat pe coasta de vest a Africii.

In acesta parintii sai incercasera sa se puna la adapost de razboiul civil care macina Angola pe la mijlocul anilor T80. Chiar atunci mamei sale i-a venit sorocul si de-aici si conotatiile acvatice ale prenumelui sau (Rio insemnand in portugheza si spaniola rau). In cele din urma, a ajuns cu familia in Franta, unde au primit statutul de refugiati politici. Mai intai au stat intr-o localitate cu traditie in rugby, Mont-de-Marsan, iar apoi s-au mutat la Bordeaux. Problemele insa nu au disparut pentru cei 10 copii, care aveau sa isi piarda pe rand cei doi parinti.

Rio a ajuns la copiii lui Girondins. I se spunea gmicul Tiganah, gasindu-i-se asemanari in stil cu celebrul international francez cu acest nume din anii T80. In 1994, antrenorul de-atunci al lui Bordeaux, Michel Pavon, l-a folosit intr-un meci de cupa, iar peste o luna a debutat si in campionat, cu gol inscris intr-un meci cu Montpellier. Jocurile constant bune ce au urmat i-au atras atentia asupra sa si selectionerului Frantei, Domenech, care il stia din perioada in care il pregatise la selectionata under 21. Nu erau insa puse la punct actele obtinerii cetateniei franceze, ceea ce avea sa se rezolve la inceputul preliminariilor CM, debutand cu Irlanda, pe Stade de France.

Salvatorul Elvetiei

Valon Behrami (nascut la 19.04.1985, Pristina, fosta Iugoslavie). Behrami (in rosu) a plecat de copil cu familia sa in Elvetia, pe fondul tulburarilor din Kosovo dintre sarbi si albanezi.

Tatal sau si-a gasit o slujba in partea italiana a Elvetiei. Tanarul Valon avea sa inceapa sa-si arate aptitudinile sale pentru sport, mai intai ca alergator pe distante medii si mai apoi ca fotbalist. A trecut pe la doua cluburi importante din zona, Chiasso si Lugano, fiind considerat un fotbalist promitator. Cu toate ca Basel si Grasshoppers l-au ofertat, a preferat Serie B, ajungand la Genoa. Iar vara trecuta a ajuns la Lazio. A decis sa joace pentru Elvetia, aparand la alb-rosii spre finalul campaniei pentru CM 2006, contribuind la calificarea la turneul final.

Sarbul care a ales Albania

Lorik Cana (nascut la 17.07.1983, Pristina, fosta Iugoslavie). Era un pusti cand au inceput tulburarile in Iugoslavia, inclusiv in zona sa natala, Kosovo, prin ciocnirile intre fortele guvernamentale sarbe si separatistii albanezi.

Precum multi kosovari in acea perioada, familia sa a luat drumul strainatatii, in Elvetia, unde tatal sau, si el fotbalist, jucase o perioada pentru echipa din Montreux. Ajuns in orasul Lausanne si-a dat seama ca fotbalul il atrage si pe el, mai mult, nefiind deloc lipsit de aptitudini pentru acest sport. Mai multi scouteri pentru tinere talente, de la cluburi celebre precum Real Madrid sau Arsenal, s-au interesat de el, insa statutul sau de refugiat constituia un obstacol in a fi achizitionat. Din fericire pentru el i-au aparut alte oportunitati, fiind cooptat la 17 ani in echipa de rezerve a lui PSG. Peste trei ani, Luis Fernandez l-a promovat la echipa mare si ulterior a primit si drept de rezidenta in Franta. Povestea de dragoste cu echipa pariziana a tinut insa pana vara trecuta, cand s-a transferat tocmai la marea rivala, Olympique Marseille.

Ca echipa nationala, a ales patria strabunilor sai, Albania, deoarece in cea a Frantei nu se prea putea lipi. Este unul din oamenii de baza ai lui Hans-Peter Briegel, selectionerul shqipetarilor.

Gonit din Olanda, joaca pentru nemti

Nando Rafael (nascut la 10.01.1984, Luanda, Angola). A vazut lumina zilei in capitala Angolei, Luanda, la opt ani a suferit o tragedie, cand ambii sai parinti au fost ucisi in razboiul civil din aceasta fosta colonie portugheza.

A fost luat in grija de un unchi si o matusa, plecand in cele din urma impreuna spre Europa, la fie ce-o fi. Au ajuns finalmente ilegal pe teritoriul Olandei. Din viata dura a imigrantilor a iesit doar prin intermediul fotbalului, pentru ca la 11 ani, la un trial facut de Ajax, a trecut toate probele, fiind acceptat de puternicul club batav. In urmatoarele sase sezoane a izbutit un spectaculos progres, in 2000-2001 reusind pentru echipa de tineret a clubului din Amsterdam 20 de goluri in 22 jocuri, facandu-i pe unii sa exclame: ga aparut un nou Kluivert!h.

A fost dorit si de selectionerul tarii sale natale, Angola

Insa atunci cand cei de la echipa mare se pregateau sa-i ofere un contract profesionist s-au lovit de faptul ca tanarul atacant nu avea un statut legal in Olanda, astfel incat nu putea intra in posesia vreunui permis de munca. In aceste conditii, a plecat in Germania si a fost acceptat la Hertha, unde a facut ce stie el mai bine. In iulie 2005 a primit si cetatenia germana, iar luna urmatoare antrenorul Dieter Eilts l-a convocat la nationala Under 21. gCei din Angola au vrut mult sa joc pentru nationala lor, insa acum traiesc in Germania, unde e de fapt casa mea. Si sunt mandru sa pot juca intr-un viitor apropiat in nationala mare a acestei tarih, a declarat el privitor la alegerea pe care a trebuit s-o faca intre a juca pentru tara natala sau pentru cea adoptiva.

Urmărește-ne pe Google News