Cu Rădoi şi cu Florescu la mijloc, cu Bilaşco şi cu Niculae neobosiţi în avanposturi, ne-am instalat confortabil la butoane. O simplă verticalizare marca Deac, o preluare ca la manual a lui Nico, şut cu stângul, în scurt, şi România deschidea scorul (min. 20).

Contestatarii lui Răzvan Lucescu s-au răsucit, mârâind, în fotolii, în aşteptarea unei noi întoarceri a destinului. Ce ne-a lipsit în primele două meciuri, adică atitudine, organizare, disciplină, dăruire, am aruncat în luptă acum şi înainte de duşuri, în urma unui un-doi Raţ-Cociş, Florescu a majorat scorul, 2-0 (45).

Rădoi a înscris din penalty

La reluare, şarjele leşinate ale băieţilor din Honduras s-au stins în ghetele lui Ghioane sau ale lui Dică. Mai mult, Deac, argintul viu al românilor, a obţinut un penalty, transformat cu siguranţă de căpitanul Rădoi (76).

La final, dincolo de rezultatul firesc, am rămas cu senzaţia că ne-am trezit dintr-un vis urât, în care două înfrângeri ruşinoase şi o victorie de orgoliu n-ar ajunge niciodată pentru o calificare la un turneu final.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.