40 de ani de la Cernobîl. Cum a gestionat regimul comunist din România dezastrul nuclear care a schimbat lumea: „Dispunem de tot ce este necesar”

Totul a pornit de la un test de siguranță

Dezastrul a avut loc în noaptea de 26 aprilie 1986, la ora 1:23, la Centrala Atomoelectrică „V.I. Lenin” din apropierea orașului Pripyat, în Ucraina, pe atunci parte a Uniunii Sovietice. 

Totul a pornit de la un test de siguranță planificat la reactorul numărul 4. Personalul dorea să verifice dacă turbinele puteau genera suficientă electricitate pentru a menține pompele de răcire în funcțiune în cazul unei pene de curent, până la pornirea generatoarelor diesel. 

„Cu toate că tipul respectiv de reactor era bine-cunoscut de către personalul de exploatare, angajații au încercat un experiment de funcționare a turbinei în regim inerțial și coborârea puterii reactorului la 10%, dar revenirea la puterea maximă (mii de MW) s-a făcut în numai două secunde, ceea ce a dus la scăparea de sub control a funcționării normale, deci la imposibilitatea opririi reactorului. 

Creșterea rapidă și necontrolată a temperaturii miezului reactorului a produs două explozii succesive în câteva secunde care au aruncat placa de beton de 1.000 de tone aflată deasupra reactorului cu rol de protecție, precum și mari cantități de combustibil nuclear împreună cu produse de fisiune și de activare, alături de un moderator din grafit în ardere”, afirmă biologul Ion Chiosilă, vicepreședinte al Societății Române de Radioprotecție, în lucrarea „Consecințele accidentului de la Cernobîl după 30 de ani”.

Moscova a vrut să ascundă accidentul

Urmarea exploziei a fost crearea unui nor de precipitații radioactive care s-a îndreptat, în zilele următoare, spre teritorii vaste din Uniunea Sovietică, Europa și chiar estul Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, ceea ce a determinat evacuarea a circa 350.000 de persoane. 

Orașul Pripyat, cu o populație de 50.000 de locuitori, construit special pentru muncitorii centralei, a fost evacuat la 36 de ore după accident și nu a mai fost locuit niciodată. Autoritățile sovietice au încercat inițial să mușamalizeze accidentul. Lumea a aflat despre dezastru abia după ce senzorii de la o centrală nucleară din Suedia, aflată la peste 1.000 de kilometri distanță, au detectat niveluri alarmante de radiații. 

Numărul deceselor provocate de norul radioactiv nu a putut fi estimat niciodată. „Forumul Cernobîl”, format din reprezentanți ai unor agenții ale ONU, înființat în 2003 la sediul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică din Viena, a estimat un număr de 4.000 de decese în rândul celor 600.000 de lucrători implicați în operațiunile de curățare din zona centralei nucleare, care au fost expuși la cele mai mari doze de radiații. O altă estimare se referă la 5.000 de decese în rândul populației expuse, în zonele contaminate din Ucraina, Belarus și Rusia. 

Dezastrul de la Cernobîl a reprezentat o provocare majoră nu doar pentru Uniunea Sovietică, ci și pentru statele din Pactul de la Varșovia, inclusiv România. Autoritățile din aceste state s-au văzut, peste noapte, în situația de a gestiona o criză fără precedent, ale cărei proporții erau greu de anticipat. 

Situația a fost agravată de faptul că țările afectate, inclusiv regimurile comuniste, s-au confruntat cu o lipsă acută de informații oficiale. În România, primele date despre catastrofa nucleară au fost obținute abia în 29 aprilie 1986. Situația era critică pentru că urma ziua de 1 mai, când, tradițional, mare parte din populația României sărbătorea „ziua muncii” în spații deschise, în excursii sau la „iarbă verde”.

Primele informații, prin sistemul de ascultare al Armatei

Ministerul Apărării Naționale din România a obținut informații prin sistemul de ascultare al armatei și a înaintat un raport către dictatorul Nicolae Ceaușescu. 

„Urmare a accidentului nuclear, în atmosferă au fost degajate mari cantități de izotopi de cesiu 137 și iod 131, care au format norul radioactiv, afectând până la 30 aprilie teritorii ale Finlandei, Suediei, Norvegiei și nordul Poloniei. Autoritățile sovietice au luat măsuri pentru evacuarea a aproximativ 30.000 de locuitori pe o rază de 30 km din jurul centralei nucleare și decontaminarea populației din zonă. În R.P. Polonă s-a recomandat populației să nu consume, în această perioadă, lapte, iar legumele care se consumă să fie bine spălate. 

Franța și Austria au dat dispoziții pentru chemarea cetățenilor lor din zona afectată a U.R.S.S. De la Washington, S.U.A. au dispus să fie constituit un grup interministerial pentru informarea publică și au propus formarea unei comisii internaționale pentru studierea urmărilor accidentului nuclear. În situația schimbării direcției vântului la altitudine, norul radioactiv va trece peste teritorii ale R.D. Germane, R.F. Germania, R.S. Cehoslovace, Austriei, Ungariei, Iugoslaviei și României, fără însă a pune în pericol sănătatea populației”, se preciza în documentul din 30 aprilie 1986, semnat de generalul Vasile Milea, aflat la Arhivele Naționale ale României. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Acesta mai susținea că Ministerul Apărării Naționale a luat măsura ca toate unitățile militare prevăzute în sistemul de observare și înștiințare asupra contaminării radioactive să execute, din șase în șase ore, cercetarea de radiație. 

„La ordin, poate executa cercetarea aeriană cu cinci elicoptere ce dispun de aparatură dozimetrică. În funcție de evoluția radioactivității, voi propune și alte măsuri impuse de situație”, afirma Vasile Milea.

Ceaușescu: „S-a creat o situaţie proastă pentru ţara noastră”

Ceaușescu a convocat Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR într-o şedinţă de urgenţă, la data de 1 mai 1986, pentru a discuta despre efectele catastrofei în România și a transmis la început următorul mesaj: „Am convocat această şedinţă în legătură cu avaria de la Centrala atomoelectrică de la Cernobîl, de la sovietici. Începând din noaptea aceasta, s-a creat o situaţie proastă pentru ţara noastră. Prin schimbarea direcţiei vântului, au crescut mult, în diferite zone, radiaţiile”. 

Ion Ursu, prim-vicepreședinte al Comitetului Național pentru Știință și Tehnologie și coordonatorul programului nuclear al României, le-a spus participanților că staţiile care efectuau măsurarea radioactivităţii au constatat depășiri în aproape toată țara. 

„Trebuie să vă raportez că, spre exemplu, la Galaţi, în aer s-a produs, la ora 9,00, o creştere a radioactivităţii de 1.300 Pico Curie/m.c. (unitate de măsură a radioactivității – n. red.), faţă de 1.000 Pico Curie/m.c. nivelul de alarmare. O valoare destul de mare. 

De asemenea, la Bucureşti, tot la ora 9,00, în aer s-a înregistrat o valoare a radioactivităţii de 273 Pico Curie/m.c., faţă de 100 Pico Curie/m.c. nivelul de atenţionare, care este un nivel minim. Totodată, la Bucureşti, au apărut şi nişte depuneri, la sol, de 9.000 Pico Curie/m.p. zi, faţă de 50.000 nivelul de alarmare. La Buzău, în aer, s-au înregistrat valori de 160 Pico Curie/m.c., faţă de 100 Pico Curie/m.c. nivelul de atenţionare. La Constanţa, tot în aer, s-a înregistrat o valoare de 560 Pico Curie/m.c., faţă de 500 Pico Curie/m.c. nivelul de avertizare. 

Faţă de această situaţie, în cele patru cazuri – Suceava, Iaşi, Tulcea, Târgu Mureş – cu excepţia Galaţiului, valorile depăşite, în aer, ale nivelului de radioactivitate, sunt la nivelul de alarmare. Aceste valori s-au datorat schimbării bruşte a direcţiei vântului, care acţionează din zona Kiev către ţara noastră şi a precipitaţiilor antrenate de acesta. S-au luat măsuri pentru urmărirea, în continuare, a radioactivităţii în aer şi la sol”, afirma Ioan Ursu. 

Generalul Vasile Milea raporta că erau pregătite elicoptere la Tuzla, pentru verificarea şi cercetarea radioactivităţii. Ministrul Sănătății, Victor Ciobanu, susținea că ministerul dispunea de 20 de staţii de supraveghere care „pot intra imediat în funcţiune”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

„Dispunem de tot ce este necesar” 

„Se fac măsurători din jumătate în jumătate de oră. De asemenea, cooperăm în permanenţă cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi Ministerul Apărării Naţionale. Vă raportez că, în principiu, în primejdie de patologie gravă sunt până la 150 km de locul respectiv. Vă raportez, de asemenea, că am dat dispoziţie ca toate persoanele care vin pe la Ungheni să fie controlate pentru evitarea radioactivităţii şi eventuale cazuri să fie internate în secţiile de care dispunem”, i-a mai transmis medicul Ciobanu lui Nicolae Ceaușescu. 

Dictatorul a solicitat ca toate stațiile mobile de măsurare să fie deplasate între Iaşi şi Suceava. „Adică, tovarăşi, să luăm toată zona aceasta, apoi la Botoşani, Tulcea. Trebuie să le revedem şi să organizăm imediat cu staţii-mobile în zonele acestea”, a susținut secretarul general al PCR. 

Ceaușescu a întrebat dacă ar fi cazul să se ceară ajutor de la sovietici, „deoarece cunosc mai bine, au mai avut accidente – nu numai acum, cu această avarie – dar în general”. 

Răspunsul a venit tot de la Ion Ursu, care a susținut că s-a adresat o întrebare, dar ambasadorul sovietic în România nu a răspuns. „Noi credem că, pentru momentul de faţă, dispunem de tot ce este necesar”, a spus Ursu, acesta susținând că s-a discutat cu polonezii și cu țările riverane. 

În discuție a intervenit și Elena Ceaușescu, care a insistat pentru o discuție cu cei de la ambasadă: „Trebuie să spunem că au apărut şi la noi radiaţii, şi vrem să ştim ce facem. Nu se poate aşa!”.

În final, Ceaușescu a spus că va trebui să se discute cu prim-secretarii, pe linie de partid, pentru a se lua măsurile necesare: „Să ia măsuri, activul de partid să-l mobilizeze, dar să nu se creeze panică. Să spunem că, având în vedere ce s-a întâmplat, atragem atențiunea tuturor județelor să fie atente, mai ales în aceste zone”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Alte măsuri cerute de Nicolae Ceaușescu

Dictatorul comunist a mai decis că trebuie transmis un comunicat „în care să se spună că, având în vedere situaţia creată, s-a întrunit Comitetul Politic Executiv, s-a analizat situaţia şi că s-a format o comisie din cadre specializate, sub conducerea tovarăşei Elena Ceauşescu, care va urmări situaţia şi va lua toate măsurile necesare”. 

Acesta i-a mai instruit pe membrii Comitetului Central al PCR „să se dea instrucţiuni şi să se informeze populaţia despre măsurile de igienă ce trebuie luate”: „(…) să se dea la radio, la televiziune şi în presă. Să se dea mâine, în presă, pe larg, ce trebuie să facă populaţia. De asemenea, să se spună că, în zonele unde s-a constatat creşterea radioactivităţii, se recomandă ca și copiii să nu stea mult în aer liber. Şi să se consume apă numai din reţeaua oraşului sau din fântâni adânci. Să se facă recomandări ca apa să fie fiartă”.

Ulterior, au fost adăugate alte măsuri, prin care populația era atenționată că era „interzisă  utilizarea apei de ploaie”, era recomandat să se „consume lapte și produse din lapte provenite numai din rețeaua comercială de stat”, în vreme ce femeile însărcinate trebuiau „să evite șederea prelungită în spații deschise”. De asemenea, se solicita cetățenilor și autorităților locale „să asigure spălarea străzilor, trotuarelor, incintelor și udarea spațiilor verzi”. Acestea au fost dublate și de „administrarea, acolo unde este necesar, prin rețeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populația până la 18 ani”. Măsura însă a fost aplicată cu două zile întârziere, ceea ce a dus la reducerea efectului la circa 50% și nu s-a realizat la toți copiii din zonele în care s-au înregistrat concentrații mai ridicate în aer și sol.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Starea de spirit a populației, în atenția Securității

Informările apărute în presa comunistă au fost doar la nivelul unor știri transmise de Agerpres, care prelua agenția rusă TASS, sau comunicări scurte ale „Comandamentului Central de Supraveghere și Control al calității mediului înconjurător”. 

Una dintre aceste comunicări, care era falsă în raport cu discuțiile de la nivel central și realitatea din teren, suna astfel: „În legătură cu avaria produsă la centrala atomoelectrică de la Cernobîl, din URSS, stațiile și laboratoarele din rețeaua națională de control al radioactivității mediului înconjurător, care desfășoară o activitate permanentă de măsurare și supraveghere (…), nu au constatat nicio creștere a acestor niveluri, care se situează în limitele normale. Măsurătorile continuă conform programului stabilit”.

În paralel, Securitatea a demarat o amplă operațiune pentru a verifica starea de spirit a românilor în legătură cu accidentul de la Cernobîl. Cei care „colportau” informații pe care le auzeau la Europa Liberă erau „atenționați” prin metodele specifice ale Securității. Securitatea Timiș transmitea, printr-un raport din data de 3 mai 1986, că „viața și activitatea economico-socială a locuitorilor județului decurg normal”. 

„Unele persoane și-au exprimat nedumerirea și chiar acuză autoritățile statului sovietic pentru faptul că «nu au anunțat imediat producerea evenimentului, fiind nevoie de intervenția altor state care au sesizat pericolul radioactiv». Alți cetățeni au reliefat nonsensul cursei înarmării nucleare, susținând că «acest accident trebuie să dea de gândit asupra urmărilor dezastruoase ale unei explozii nucleare în lanț». 

În rândul unor oameni ai muncii de la întreprinderea Electrobanat Timișoara, dar și al unor persoane izolate, s-a acreditat ideea că statul nostru ar trebui să pretindă despăgubiri, deoarece efectele vor dura mult timp, iar produsele agroalimentare din Moldova vor fi afectate peste 20 de ani. Alte persoane susțin că populația țării este prea puțin informată despre efectele radiațiilor, spre deosebire de statele din vest, unde se fac informări detaliate. 

La Institutul de Sudură Timișoara s-a comentat că radiodifuziunea iugoslavă ar fi anunțat existența unei noi avarii la un al doilea reactor nuclear. Fără a exista panică generală, se constată o creștere a cererii de apă minerală, pentru a evita consumul apei de la rețea”, se menționa în raport. 

Ofițerii mai notau că, în legătură cu comunicatu dat în mijloacele de informare, „cetățenii județului și-au exprimat satisfacția privind preocuparea intensă a conducerii superioare de partid și de stat de a analiza situația creată ca urmare a accidentului produs și de a lua toate măsurile de prevenire ori de limitare a unor efecte nedorite”. La nivelul județului Timiș, măsurătorile realizate au relevat o creștere a radioactivității în ziua de 2 mai 1986, cu o scădere în ziua următoare.

„În cercurile medicale din municipiul Timișoara se aprecia că până în 3.V.1986, ora 14,00, nu se va putea încheia procesul de administrare a iodurii de potasiu la populația între 0–18 ani și nici nu se cunoaște exact stocul de medicamente. Se apreciază că «totodată, fiind faptul că iradierea este redusă în vestul țării, nici nu trebuia administrat acest antidot, întrucât mai multă panică creează». Totuși, în cursul zilei au fost luate măsuri de administrare profilactică a medicamentului respectiv”, se mai susținea în raportul semnat de șeful Securității Timiș, colonel Ioan Cristescu.

Trei etape de iradiere peste România

Potrivit biologului Ion Chiosilă, pătrunderea norului radioactiv pe teritoriul ţării noastrea avut loc în trei etape: 1-2 mai, 3-4 mai şi, respectiv, 5-6 mai. 

„Contaminarea cea mai mare s-a produs datorită norului din 3-4 mai, care a pătruns din N-E şi a urmat lanţul Carpaţilor Orientali şi Meridionali, în special în zona sudică. Depunerile atmosferice au prezentat valori, în anul 1986, cu peste 3 ordine de mărime mai mari comparativ cu perioada pre-Cernobîl. Media valorilor Cs-137 în depuneri ajunge abia în 1993 cu un ordin de mărime peste cea din 1985 datorită acțiunii de antrenare a prafului contaminat de pe sol și revenirii sub formă de depuneri”, mai susține Ion Chiosilă în lucrarea publicată în 2016.

Biologul afirmă că dozele de expunere la radiații ale populației din România după accidentul nuclear diferă cu un ordin de mărime, între 0,2 și 2,1 mSv (milisievert – unitatea de măsură standard utilizată pentru a evalua doza de radiații ionizante absorbită de corpul uman) în primul an, în funcție de circulația curenților de aer contaminați, precum și de depunerile umede sau uscate pe teritoriul țării noastre. 

„Astfel, au existat zone (județe) cu doze de expunere destul de mici, sub 0,5 mSv precum: Satu Mare, Sălaj, Maramureș, Sibiu, Brașov, Harghita, în timp ce în alte județe dozele de expunere au fost chiar peste 1 mSv precum: Caraș-Severin, Gorj, Mehedinți, Tulcea, Neamț, Vrancea, Teleorman. Această doză de cca 1 mSv în primul an după accident, aflată sub fondul natural de expunere (iradiere), a avut o semnificaţie radiologică redusă asupra sănătății populației”, spune dr. Ion Chiosilă. 

Acesta mai arată că studiile efectuate de institutele de igienă din România nu au evidenţiat o creştere a incidenţei malformaţiilor congenitale la copiii născuţi între 1 octombrie 1986 şi 31 decembrie 1987 comparativ cu grupul de referinţă, respectiv cei născuţi înainte de 1986.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro