Actorii din 'Eu când vreau să fluier, fluier': "Vrem ca filmul să deschidă multe minţi închise"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ada Condeescu şi George Piştereanu sunt doi actori tineri, la inceput de drum, care au reuşit să impresioneze prin personajele Ana şi Silviu, din filmul "Eu cand vreau să fluier, fluier". Cei doi tineri de 21, respectiv 19 ani, au povestit pentru Libertatea.ro cum au perceput ei viaţa "după gratii", cât de atenţi şi de concentraţi pot să fie oamenii pe care toţi îi arată cu degetul. Pentru că sunt încă tineri, Ada şi George îşi fac timp şi pentru distracţii, ei aşteptând vara ca să plece în vacanţă. Până atunci, însă, sunt nerăbdători să vadă ce impact o să aibă pelicula asupra publicului român.
Libertatea.ro: Ce aşteptări aveţi de la filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”?
Ada Condeescu: Filmul a fost catalogat drept fabulous în mai multe ţări, vreau să fie la fel de apreciat şi în România!
Cum a fost să jucaţi într-un film alături de deţinuţi adevăraţi?
George Piştereanu: Poate să pară înfricoşător la început să joci cu oameni dintr-o zonă defavorizată. Eu îi ştiam de dinainte pe unii dintre ei, aceştia fiind foarte timizi când ne-am cunoscut prima oară.
Sincer, ultimul lucru la care mă aşteptam din partea lor a fost să se comporte timid. M-am inspirat foarte mult din modul lor de viaţă şi am studiat habitatul în care trăiesc. Per total, am fost plăcut surprins de aceşti oameni.
Ada Condeescu: La început, mi-a fost teamă să nu se facă glume pe seama mea, pentru că, la prima vedere, deţinuţii par oameni duri şi plini de probleme. În schimb, s-a creat o legătură foarte specială, iar către finalul filmărilor eram deja foarte apropiaţi. Am făcut un efort imens ca să mă adaptez, dar a meritat, pentru că, repet, în ultima zi am fost foarte tristă pentru că s-a încheiat acest capitol din viaţa mea.
Ce aţi aflat despre aceşti oameni? Mă refer la lucruri care nu pot fi văzute de cei din exterior.
Ada Condeescu: Desigur că poveştile lor nu atenuează gravitatea infracţiunilor, dar am văzut în ei un devotament ieşit din comun şi o încredere fără limite faţă de Florin Şerban, regizorul peliculei. Au un suflet foarte mare şi încearcă să distrugă zidul care se formează între ei şi societate. Câţiva dintre ei, după această experienţă, au jucat în piese de teatru.
Silviu este un fel de erou al zilelor noastre
George Piştereanu: Dacă un om a greşit o dată în viaţă, devine automat criminal în ochii altora… E total eronat. Aceşti copii nu au avut posibilitatea de a trăi o viaţă normal, majoritatea provin din familii defavorizate şi nu au cunoscut ce înseamnă ajutorul părinţilor şi sprijinul familiei.
Totuşi, ei sunt nişte copii care vor să se joace, să se împrietenească şi să treaca peste aceste bariere sociale. Prima oară când am intrat în închisoare m-am simţit ca într-un liceu: au o şcoală acolo şi chiar o sală de festivităţi, în care sunt expuse pe toţi pereţii picturi de-ale lor.
Şi terenul lor de sport, de exemplu, arată ca acela al unei şcoli obişnuite. Nici nu zici că eşti într-un penitenciar. Asta la Craiova, unde am fost eu.
În ce fel doriţi să influenţaţi mentalul colectiv din România prin acest film?
George Piştereanu: Sper să deschidem multe minţi închise. Eu vreau să văd dacă oamenii se vor gândi măcar două secunde înainte să judece oamenii pe care nu-i cunosc, şi aici mă refer la categoria celor respinşi de societate. Până acum, dintre cei care l-au văzut, toţi au fost foarte prinşi de acţiune. Pur şi simplu, nu respirau dacă Silviu, personajul din film, nu respira.
După ce o persoană va urmări filmul, ce reacţie v-aţi dori să aibă?
George Piştereanu: Spre exemplu, poate că, după film, un părinte să meargă acasă şi să îi spună copilul că a luat nota 4 la şcoală. Dacă înainte să zicem că l-ar fi bătut, acum să ia manualul şi să îşi dorească să înveţe împreună pentru a repara nota proastă.
Personajul Silviu, un deţinut care se îndrăgosteşte de o tânără studentă, este unul foarte complex. Cum l-ai perceput tu?
Ada Condeescu: Silviu este un fel de erou al zilelor noastre... un personaj-erou. Parcă te face să vrei să-l ajuţi. Mi-ar plăcea să aibă un impact social puternic la nivelul oamenilor cu prejudecăţi.
Determinarea lui Silviu este o calitate foarte rar întâlnită în zilele noastre. E hotărât să-şi atingă scopul, dorinţele. Românii nu sunt obişnuiţi să ia viaţa în mână şi să-şi asume consecinţele, însă mi-ar plăcea ca acest film să schimbe într-un fel oamenii.
V-aţi gândit vreodată în timpul filmărilor că pelicula va fi atât de apreciată?
George Piştereanu: Când am făcut filmul, nu m-am gândit nici măcar o secundă că va fi unul de succes. Nu mi-am făcut scenarii de acest gen. Mi-am făcut treaba cât am putut de bine şi nu mi-am imaginat că peste ceva timp voi ajunge să dau interviuri (râde). Meritul este al lui Florin şi al întregii echipe, nişte oameni care au reuşit să facă o treabă extraordinară.
Ada Condeescu: M-am gândit că este imposibil ca oamenii să nu vadă cât de mult suflet am pus şi cât de mult s-a muncit pentru acest film….
Aţi vrea să jucaţi într-un serial românesc, într-o telenovelă?
George Piştereanu: Nu am primit astfel de oferte şi nici nu m-am gândit. Ştiu de la cunoştinţe, de la prieteni, că şi acolo e foarte multă muncă. Totuşi, eu momentan vreau să fac cât mai multe filme în ţara mea, apoi o să văd ce se va întâmpla.
"Între mine şi Ada e o energie fantastică [...] dar nu suntem iubiţi"
Ada Condeescu: Eu nu cred că aş vrea. Mi-ar plăcea să joc în cât mai multe filme de lungmetraj... sau scurt metraj. Mie îmi place meseria de actor, dar acolo e altceva, iar eu prefer
Câţi români aţi vrea să urmărească “Eu când vreau să fluier, fluier”?
George Piştereanu: Mi-ar plăcea ca filmul să fie văzut de 20 de milioane de români. Nu m-ar deranja ca 10 milioane să vină la cinematograf, iar restul să îl downloadeze de pe Internet. Cred că e o cifră decentă într-o ţară cu 22 milioane de locuitori (râde)!
Între George şi Ada este o energie deosebită şi în afara platourilor, nu am putut să nu observăm asta. În realitate, între voi există vreo idilă?
George Piştereanu: Între mine şi Ada este o energie fantastică, iar Florin a găsit nuanţele necesare. La prima probă cred că am dărâmat casa de producţie când am apărut împreună. Suntem şi foarte buni prieteni, dar atât. Nu, nu suntem iubiţi. Toată lumea ne întreabă asta.
Cum v-aţi descrie propria persoană, fiecare în parte, în trei cuvinte?
Ada Condeescu: E dificil...
George Piştereanu: Eh, Ada e Ada. Sunt trei cuvinte, nu?
Ada Condeescu: Aş alege cuvintele astea: instinct, trăire, actorie.
George Piştereanu: Eu sunt ca o "picătură de apă". Picătura aia care îţi trebuie oriunde, care te salvează.
Cum aţi descrie filmul în trei cuvinte?
Ada Condeescu: E dificil să concentrezi aşa, totul în doar trei cuvinte. Emoţie şi legături nerostite.
George Piştereanu: Am găsit!Coincidenţa destinului aparte...
Unul dintre foştii deţinuţi, Papan Chilibar, a mers cu actorii la Festivalul de la Berlin
Filmul este total diferit faţă de majoritatea producţiilor post 1989. Credeţi că e un început pentru ceva nou?
Ada Condeescu: Nu e vorba despre asta. Tinerii regizori români, printre care se numără Porumboiu, Puiu sau Mungiu, au trăit în acea “epocă” şi au avut cuvântul lor de spus referitor la cele întâmplate, atingând subiectul prin filmele lor. Fiecare s-a exprimat în felul său şi din cauza asta filmele sunt altfel, sunt diferite. Poate pentru că ei sunt mai tineri şi nu au prins perioada de dinainte de '90 şi au... crescut altfel.
Aţi păstrat legătura cu cei din penitenciar?
Ada Condeescu: Papan Chilibar a mers cu noi chiar şi la Berlin, pentru că a scăpat de pedeapsă! Cât încă era acolo, eu i-am trimis o scrisoare în care i-am pus şi câteva poze de la filmări.
Destul despre muncă, sunt convins că aţi fost foarte ocupaţi în ultima vreme. Ce planuri aveţi pentru vara aceasta?
Ada Condeescu: Eu aş vrea să filmez vara undeva pentru că niciodată nu am filmat vara! Ştiu, aş vrea să muncesc în vacanţă… De asemenea, mi-ar plăcea să plec într-o călătorie de... lungmetraj.
George Piştereanu: Îmi doresc să văd America la vară, unde o să merg ca să vizitez nişte prieteni. Da, şi aş vrea să merg în Italia! Nu am ajuns anul acesta acolo şi îmi place Italia. Vreau să merg la mare. Muntele nu-mi prea place pentru că îţi dă mereu senzaţia de frig. Eu sunt cu marea... cu valurile.
Puya, Sişu, Bibanu şi Cedry2k au filmat un clip în strânsă legătură cu filmul vostru.Ce părere aveţi despre muzica lor?
Ada Condeescu: Videoclipul a fost realizat sub bagheta lui Florin şi va apărea chiar înainte de lansarea filmului. De asemenea, el va conţine scene din film. Ne plac artiştii de mai sus pentru muzica pe care o fac.
George Piştereanu: Da, ne plac pentru că am crescut cu trupe precum La Familia sau B.U.G. Mafia.
Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante : Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer".
După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă, după mult timp, din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii. Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.
Filmul, ce are la bază piesa de teatru cu acelaşi titlu a Andreei Vălean, va intra în cinematografele româneşti pe 26 martie.
