Curiozităţi despre cai – lucruri interesante şi mai puţin cunoscute
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Oricine a interacționat măcar o dată în viață cu un cal și-a putut da seama că acesta este un animal fascinant, care a însoțit omul încă din cele mai vechi timpuri. Caii fac parte din viețile noastre de mii de ani, fiind buni companioni, un real ajutor pe câmpul de luptă ori în gospodărie sau parteneri în competițiile sportive ecvestre. Recunoscuți pentru inteligența, puterea și grația lor, caii au o istorie îndelungată și o legătură profundă cu civilizația umană și continuă și azi să fie adevărate simboluri ale libertății și ale conexiunii dintre om și natură.
Cuprins:
Calul: origine, descriere
Calul, cunoscut sub denumirea științifică Equus ferus caballus, este un mamifer copitat erbivor de talie mare. Este una dintre cele șapte specii ale genului Equus ce aparține familiei Cabaline, din ordinul Perissodactyla. Cu origini în regiunile Europei și Asiei, calul s-a răspândit treptat pe toate continentele, iar în prezent există aproximativ 400 de rase de cai.
Caii domestici sunt descendenți a două specii de cai sălbatici: Equus ferus (Tarpan), care era originar din Europa de Est și din stepele rusești, și Equus ferus przewalski (Przewalski), care provenea din Mongolia, potrivit Science Direct. Calul este utilizat pe scară largă în diverse domenii, de la activități recreative, precum călăria sau dresajul, până la sarcini utilitare, cum ar fi tracțiunea unor diverse tipuri de atelaje. De asemenea, carnea de cal este consumată în anumite culturi.
Calul are un trunchi solid, cu piept lat, care este susținut de membre lungi și musculoase, terminate cu copite. Gâtul, viguros și arcuit, este acoperit cu o coamă distinctivă. Dentiția sa este adaptată stilului de viață erbivor, cu incisivi orientați oblic către înainte, care sunt utilizați pentru tăierea ierbii, și cu măsele late, cu creste de smalț, ideale pentru mestecare.
Strămoșul calului de azi
Strămoșul calului modern, cunoscut sub numele de Hyracotherium, a trăit în perioada Eocenului, în urmă cu aproximativ 55 de milioane de ani, potrivit Amnh.org. Acesta avea un aspect și dimensiuni care difereau semnificativ de cele ale cailor de astăzi, fiind de mărimea unui câine de talie medie, precum un Golden Retriever, măsurând în jur de 60 cm în lungime.
Din punct de vedere fizic, Hyracotherium semăna mai degrabă cu un căprior sau cu o capră mică decât cu calul pe care îl știm cu toții și zbura prin pădurile care acopereau America de Nord. Condițiile climatice în continuă schimbare au permis extinderea pășunilor, iar în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani, multe specii noi au evoluat rapid, devenind mai mari. Apoi, arborele genealogic a început să se schimbe rapid, dezvoltând mai multe ramuri.
Evoluția calului
În urmă cu 50 de milioane de ani a avut loc un proces lent de evoluție de la Hyracotherium la Orohippus, iar din aceasta avea să ia naștere forma următoare a calului, Epihippus. Au urmat Mesohippus, Merychippus, Nannippus și Equus, care au evoluat ca gabarit și ca formă. Pe măsură ce civilizațiile umane s-au dezvoltat, și relația dintre om și cal a evoluat.
Spre deosebire de câini și pisici, al căror proces de domesticire a început în urmă cu 14.000 și, respectiv 8.500 de ani, domesticirea cailor datează de acum 4.000-5.500 de ani, în stepele Eurasiei, în special în zona Pontică (Ucraina și Kazahstanul de astăzi), deși anumite descoperiri arheologice sugerează că acest proces ar fi putut începe chiar mai devreme.
Între anii 4.000 și 2.000 î.Hr., aceste animale au devenit parteneri esențiali în viața de zi cu zi a oamenilor, fiind utilizate inițial pentru producerea de lapte, carne și piei. Ulterior, au fost antrenați pentru călărie, devenind indispensabili în transport, agricultură și război, mai scrie sursa citată.
Cum reușesc caii să doarmă în picioare
Caii au o adaptare unică de supraviețuire, care poartă denumirea de „aparat de ședere”. Această caracteristică anatomică specifică le permite să-și blocheze articulațiile fără a depune efort muscular și, astfel, să rămână pe copite în timp ce se relaxează sau chiar când dorm. Acest aparat de susținere include o serie de tendoane și ligamente, care leagă mușchiul de os și care traversează atât membrele anterioare, cât și cele posterioare.
Această adaptare evolutivă le-a fost utilă în sălbăticie, unde dormitul în picioare le permitea să reacționeze rapid în cazul în care erau atacați de prădători. De asemenea, deși pot dormi în picioare pentru perioade scurte, caii au nevoie și de somn profund (REM), care se realizează în poziție culcată. Ei trebuie să se întindă pentru perioade scurte de timp pentru a obține somn profund și pentru a-și finaliza ciclul de somn.
Caii nu pot sta întinși o perioadă prea lungă de timp deoarece această poziție poate deveni inconfortabilă pentru ei din cauză că greutatea corpului ar pune o presiune mare pe oase și pe organele interne, relatează LiveScience.
Cabalinele adulte se descurcă adesea cu doar 5 ore de somn pe zi, iar cea mai mare parte a somnului o pot obține stând în picioare. În timp ce stau în picioare, ei pot obține „unde lente” sau un somn profund, însă un cal odihnit adecvat are nevoie de cel puțin 25 de minute de somn REM pe zi, ceea ce se poate întâmpla doar când stau culcați.
Curiozități despre cai
- Caii au aproximativ 205 oase în schelet, însă unii cai arabi au mai puține coaste și vertebre lombare comparativ cu alte rase de cai: cinci vertebre lombare în loc de șase și, respectiv 17 perechi de coaste în loc de 18.
- Caii au cei mai mari ochi dintre toate mamiferele terestre. De asemenea, au o a treia pleoapă, situată pe partea interioară a ochiului, care se închide în diagonală peste acesta pentru un plus de protecție.
- Caii masculi adulți au 40 de dinți (de obicei de la vârsta de 5 ani), în timp ce iepele au 36 de dinți. În ambele cazuri, dinții cailor ocupă mai mult spațiu în cap decât creierul lor.
- Cea mai lungă coadă de cal a fost înregistrată de „Guinness Book of Records” la data de 23 august 2007. Aceasta aparținea unei iepe din Kansas (SUA), JJS Summer Breeze, și măsura 381 cm.
- Caii nu pot vomita deoarece mușchii sfincterului esofagian sunt atât de puternici, încât fac imposibilă deschiderea valvei în condiții de presiune. Această bandă este atât de puternică încât stomacul unui cal s-ar sparge înainte ca animalul să vomite. În plus, stomacul cailor se unește cu esofagul într-un unghi foarte ascuțit.
- Caii produc aproximativ 38 de litri de salivă într-o singură zi.
- Cel mai înalt cal din lume a fost un „Shire” pe care îl chema Sampson. Acesta avea o înălțime de 2,18 metri.
- Experții estimările că în lume ar trăi în prezent aproximativ 60 de milioane de cai.
- În Australia nu au existat cai până în 1788, când aceștia au sosit împreună cu primii coloniști occidentali și au fost folosiți în agricultură și la lucrări utilitare. Caii australieni sunt cunoscuți ca fiind printre cei mai rezistenți din lume, potrivit Horse and Hound.
- Creierul unui cal cântărește aproximativ 623 de grame, jumătate din greutatea unui creier uman.
- Caii nu au clavicule, însă, în schimb, umerii lor sunt susținuți de restul scheletului prin mușchi și ligamente.
- După ce se nasc, mânjii au copite acoperite cu țesut moale pentru a-i împiedica să deterioreze canalul de naștere și uterul iepei.
- Caii beau în jur de 20 de litri de apă în fiecare zi.
- În timp ce oamenii au doar trei mușchi ai urechii, caii au zece.
- Inima unui cal cântărește de obicei în jur de 4,5 kg și este de mărimea unei mingi de baschet.
- Caii nu pot respira pe gură, ci doar prin nas.
- În galop, calul aleargă cu o viteză de aproximativ 44 km/h, însă cea mai mare viteză cu care a alergat un cal la sprint a fost de 88 km/h.
- Frica de cai poartă denumirea de echinofobie.
- În medie, majoritatea cailor domestici trăiesc între 25 și 30 de ani.
- Cea mai mică rasă de cai din lume este Falabella, care măsoară între 38 și 76 cm în înălțime.
- Datorită faptului că ochii sunt plasaţi în părţile laterale ale capului, caii sunt capabili să vadă la 350° cu două mici puncte oarbe, unul direct în față și celălalt direct în spatele lor.
- Copitele calului cresc în mod normal cu o rată de 0,6 până la 1,27 cm pe lună, însă aceasta poate varia de-a lungul anului. De obicei, copitele cresc mai repede în lunile de vară.
- Acea expresie comică a cailor, când ridică buza superioară și își dezvăluie dinții, este cunoscută sub numele de „reflex Flehmen”. Deși aparent caii râd, în realitate, acesta este un comportament care îi ajută să perceapă și să analizeze mirosurile. Acest reflex este adesea observat atunci când detectează feromoni sau alte arome interesante.
- Caii îşi folosesc urechile, ochii şi nările pentru a-şi exprima starea de spirit. De asemenea, ei îşi comunică sentimentele prin expresii faciale.
- Primul cal clonat a fost o iapă Haflinger din Italia în 2003. Numele ei era Prometea.
- În mod ideal, un mânz ar trebui să fie treaz și să fie alăptat în termen de două ore de la naștere. Totodată, ei pot să alerge în 24 de ore de la naștere, scrie DoubleDTrailers.com.
Foto: Shutterstock.com
Află și curiozități despre animale - cum înțelegi mai bine viața animalelor
