Al Jazeera, despre sclavia din România: muncitoarele nu au voie nici la baie şi sunt agresate de şefi

Pe 10 iulie, 30 de foste angajate ale fabricii din periferia Covasnei au protestat în faţa locului de muncă împotriva deciziei patronatului de a le concedia, cerând totodată şi plata salariilor restante pe două luni. „Când am venit aici acum o săptămână, poarta fabricii era închisă. A fost un şoc. Proprietarul fabricii este de negăsit. De atunci ne adunăm aici în fiecare zi, vrem să fim plătite, să ne primim tichetele de masă şi o explicaţie pentru închiderea bruscă a fabricii”, le-a spus Marina, de 45 ani, jurnaliştilor de la Al Jazeera.

Timp de aproape un an, Marina, mamă a doi copii, s-a trezit în fiecare zi la ora 5 pentru a pregăti masa familiei ei, apoi lua un autobuz până la fabrică, iar de la ora 7 până la 16 confecţiona încontinuu haine. În iulie, a fost însă concediată fără nicio explicaţie, iar familia ei a intrat într-o adevărată criză. Fiica cea mare nu ştie acum dacă se mai poate duce la facultate la Bucureşti, aşa cum stabiliseră iniţial. Toţi muncitorii au fost angajaţi în octombrie 2018, când actualul proprietar a preluat fabrica Textile Blue Wash. În primele două luni, totul a fost bine, spune Marina, dar situaţia a degenerat rapid: „A început să vină tot mai rar la muncă, iar atunci când venea, ne vorbea urât şi ne jignea atunci când ne ceream salariile”.

Jurnaliştii de la Al Jazeera l-au sunat în iulie şi pe Gigi Marius Anghel, patronul fabricii din Covasna. Fără prea multe explicaţii, acesta a spus că le va plăti pe muncitoare, după care a închis telefonul. Au trecut două luni, iar femeile încă nu au primit niciun leu şi nicio explicaţie.

Fabricile sunt prost ventilate, iar demnitatea umană şi drepturile de bază sunt rareori respectate, se mai arată în sursa citată.

Producţia depindea de comenzile de blugi, iar uneori, produceau sute de articole pe zi. Pauzele nu ne erau respectate şi nu ne era permis nici măcar să mergem la toaletă.

Marina

Marina şi cele 70 de colege ale sale erau plătite cu salariul minim pe economie, echivalentul a circa 264 de dolari. Spre comparaţie, o singură pereche de blugi din sutele pe care le fabricau în fiecare zi se vând cu preţuri între 100 şi 150 de dolari bucata. Fabrica din Covasna producea îmbrăcăminte pentru giganţi precum Hugo Boss şi United Colors of Benetton. Contactaţi de Al Jazeera, cei de la Boss au spus că nu derulează afaceri directe cu unitatea covăsneană, în timp ce Benetton a anunţat că vor pune capăt colaborării.   

La o fabrică de îmbrăcăminte din Alexandria, situaţia era şi mai gravă. De teama repercusiunilor, muncitoarele nu au vrut să vorbească faţă în faţă cu reporterii Al Jazeera, ci doar prin mesaje. Una dintre ele a spus că se simte terorizată la fabrica unde lucrează: „Hărţuirea şi agresiunile sunt la ordinea zilei”. Altă femeie a descris locul de muncă drept o închisoare, în care se practică sclavia.   

Majoritatea angajaţilor din industria confecţiilor se află la sau chiar sub limita sărăciei, banii pe care îi câştigă sunt sub nivelul salariului minim şi trăiesc aproape exclusiv din împrumuturi. Potrivit unui studiu Clean Clothes Campaign, românii din acest domeniu lucrează şi câte 15 ore suplimentare pe săptămână pentru a-şi majora veniturile, dar şi acestea sunt rareori plătite. Studiul arată că sistemul de exploatare se bazează pe un cadru legal care descurajează sindicatele prin limitarea accesului lor în fabrici. Uniunea Europeană a cerut în mod repetat din partea autorităţilor din România să schimbe acest cadru.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro