Avion american doborât în Iran: cum sunt antrenați piloții să supraviețuiască în teritoriul inamic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un pilot american este căutat în Iran după ce avionul său de vânătoare F-15 a fost doborât de armata iraniană. Deși piloții militari sunt antrenați să supraviețuiască în teritoriul inamic, o astfel de operațiune necesită o vigilență constantă, explică France Info.
Cuprins:
O cursă contracronometru între Washington și Teheran
În timp ce bombardamentele continuă în Orientul Mijlociu, Statele Unite și Iranul îl caută pe unul dintre cei doi membri ai echipajului avionului de vânătoare F-15E doborât vineri, 3 aprilie, de armata iraniană.
„Dacă capturați pilotul (piloții) inamic(i) în viață și îl/îi predați poliției sau forțelor armate, veți primi o recompensă generoasă”, a anunțat un jurnalist de la o instituție media de stat din Iran.
În cazul în care ar fi capturat, pilotul ar putea fi folosit ca monedă de schimb sau chiar mai rău. Dar personalul Forțelor Aeriene Americane este special antrenat pentru a supraviețui în teritorii ostile. Ce implică acest antrenament?
Antrenamentul SERE
Supraviețuirea în teritoriul inamic este „un aspect critic în antrenamentul aviatorilor”, notează colonelul în retragere Cedric Leighton într-un interviu acordat pentru CNN. Acest antrenament are un nume: SERE – de la „Supraviețuire, Evadare, Rezistență și Extragere”. „Obiectivul pilotului și al ofițerului responsabil de sistemele de armament este de a găsi o modalitate de a scăpa și de a evita capturarea”, precizează fostul ofițer.
Înainte de toate, pilotul trebuie să verifice dacă nu a fost rănit de focurile de armă, de scaunul ejectabil sau în timpul aterizării. „Imaginați-vă, tocmai ați aterizat după o parașutare și vă gândiți: «Dumnezeule, eram într-un avion de vânătoare acum două minute, zburând cu 800 de kilometri pe oră și o rachetă tocmai a explodat la cinci metri de capul meu»”, explică pentru AFP Houston Cantwell, un general de brigadă în retragere care s-a antrenat pentru o astfel situație înainte de misiunile de luptă pe care le-a desfășurat deasupra Irakului și Afganistanului.
În timpul ejectării, pilotul experimentează „o accelerație de până la 50 G”, subliniază Xavier Tytelman, un fost pilot al Marinei Franceze, potrivit căruia parașuta nu îi permite pilotului să își aleagă direcția.
„Există numeroase relatări ale supraviețuitorilor din Vietnam care au suferit răni grave, fracturi deschise pur și simplu din cauza ejecției”, notează Houston Cantwell.
Apa este esențială
„Dacă persoana este capabilă să se miște, atunci trebuie să înțeleagă unde se află”, adaugă fostul general de brigadă. Orientarea în timpul coborârii cu parașuta este foarte utilă, pentru a evita o bază militară inamică odată ajuns la sol. De acolo, „tot ce trebuie să faci este să eviți să fii capturat de inamic cât mai mult timp posibil și, prin urmare, să te ascunzi până la o posibilă salvare”, spune Houston Cantwell.
Potrivit fostului general de brigadă, un pilot american ajuns în teritoriul inamic are doar „apă, materiale de supraviețuire, echipamente de comunicații și un radio”, care să îl ajute să fie găsit, precum și o armă de foc. Apa este esențială. „Poți supraviețui fără mâncare o vreme, dar ai nevoie de apă în fiecare zi”, remarcă Houston Cantwell.
O regulă-cheie care trebuie respectată
Pentru a fi recuperat, pilotul trebuie să găsească o locație accesibilă, cum ar fi un acoperiș într-un oraș sau o poiană într-o pădure. Dar, pentru a evita să fie observat de adversari, trebuie să respecte o regulă-cheie: „orice mișcare dintr-un loc în altul trebuie făcută pe timpul nopții”.
Houston Cantwell afirmă că, în timpul operațiunilor militare, fiecare ramură a armatei americane menține trupe specializate în așteptare pentru a exfiltra piloții din teritoriul inamic. Ca pilot, acest lucru „îți oferă o liniște sufletească imensă, pentru că știi că vor face tot ce le stă în putință ca să vină și să te ia”, asigură fostul colonel.
Pilotul care a inspirat filmul „În spatele liniilor inamice”
Pilotul american Scott O'Grady a trecut printr-o astfel de experiență în 1995, când avionul său F-16 a fost doborât de sârbii bosniaci. După ce s-a catapultat cu parașuta, pilotul a reușit să se ascundă într-un tufiș.
A supraviețuit bând apă pe care o absorbea cu ajutorul unui burete și mâncând iarbă și furnici. După șase zile de izolare, ghidat de semnalul său radio, un comando de aproximativ patruzeci de pușcași marini l-a exfiltrat cu ajutorul unui elicopter protejat de sârbi de ceața dimineții. Salvat, Scott O'Grady a fost aclamat ca un erou câteva zile mai târziu la Casa Albă.
„Mi-am băgat fața în noroi și mi-am acoperit urechile cu frunze, rugându-mă să nu mă găsească”, își amintește fostul pilot militar, citat de AFP.
Povestea sa a inspirat filmul „În spatele liniilor inamice”, lansat pe 30 noiembrie 2001.
Dar chiar și cu tot antrenamentul din lume, este dificil să supraviețuiești singur mult timp pe un teritoriu ostil cu atât de puțin echipament. „Majoritatea membrilor echipajelor sunt antrenați să supraviețuiască doar câteva zile”, conchide Cedric Leighton.
