Mulți comentează și judecă un om fără să-i cunoască adevăratele motive. Legislația, mai ales în privința wxecutărilor silite, e de partea mafioților. Mafioți începând că unii administratori de aaociații, și acoliții acestora. Acoliții fiind cei din comitetul executiv al respectivei asociații. Bun. Mergem mai departe. Ajungem la avocați. De acord, ceea foarte mulți bani. Dar ce te faci, în atare situație, când plătești avocatul iar el te lasă baltă. Plus că se dă cu partea adversă.
În acest context, în 2008 (la 54 de ani), m-am hotărât să-mi dau demisia de la locul de muncă și să-mi scot apartamentul la vânzare, pentru a nu ajunge cumva în situația de a fi executat silit pentru o datorie pe care nu o mai puteam plăti din veniturile mele și, deși eram născut, crescut și trăit în București până atunci, m-am hotărât să mă mut în mediul rural, apucându-mă în principal de apicultură și de crescut prepelițe, dar fără să bănuiesc nicio clipă peste ce probleme voi da în noua mea ipostază, referitor la relațiile cu localnicii autohtoni care m-au privit tot timpul ca pe un intrus, un venetic, furându-mă și chiar tâlhărindu-mă non-stop, de așa manieră, încât după o încercare de asasinat asupra-mi, am fost nevoit să-mi părăsesc (credeam eu) temporar gospodăria ce-mi folosea și drept locuință.
Ce a urmat, se pare că a ajuns deja o rutină în România zilelor noastre: La întoarcere, după două luni, n-am mai găsit absolut nimic din toată gospodăria mea ce fusese agoniseala mea de o viață, trezindu-mă la 58 de ani, fără un acoperș deasupra capului, fără mijloace de subzistență și fără nicio șansă de a mai prinde vreun loc de muncă, adică „boschetar".
Au trecut deja 12 ani de atunci și numai Dumnezeu știe cum m-am descurcat dormind prin cavourile din diferite cimitire, cu amendamentul și sinistra concluzie că morții sunt mult mai imparțiali și înțelegători, decât cei vii.
...Am trecut și eu printr-o asemenea experiență, fiind angajat (ca gestionar) la o firmă privată de climatizare, unde, la un moment dat, n-am reușit să găsesc înțelegerea necesară din partea patronului pentru a-mi putea rezolva niște probleme personale.
Efectiv n-am reușit să rezolv problema cu montarea unor repartitoare de căldură în apartamentul în care locuiam ca proprietar, lucru ce mi-a atras niște sume uriașe la întreținere, deoarece (rămânând singurul apartament fără contorizare la căldură), mi se adunau mie în mod automat, diferența existentă dintre înregistrarea contoarului principal al blocului (ce era întodeauna mai mare) și suma înregistrărilor repartitoarelor din apartamente, care cumulate, erau totuși mai mici decât a contoarului de intrare în bloc.
Un bărbat din București doarme pe o bancă din Piața Amzei. Și-a pierdut casa din cauza datoriei la întreținere
« Înapoi la articol
Araucana 14.11.2024, 07:48
Mulți comentează și judecă un om fără să-i cunoască adevăratele motive. Legislația, mai ales în privința wxecutărilor silite, e de partea mafioților. Mafioți începând că unii administratori de aaociații, și acoliții acestora. Acoliții fiind cei din comitetul executiv al respectivei asociații. Bun. Mergem mai departe. Ajungem la avocați. De acord, ceea foarte mulți bani. Dar ce te faci, în atare situație, când plătești avocatul iar el te lasă baltă. Plus că se dă cu partea adversă.
Vale25 14.11.2024, 08:30
De ce nu a plătit la timp?!? Dacă plătea, încă mai avea casă...
michi 14.11.2024, 15:20
Are probabil 65 de ani, dar nu are in total 15 ani lucrati. Cine-i de vina!!!
George1954 18.11.2024, 04:28
În acest context, în 2008 (la 54 de ani), m-am hotărât să-mi dau demisia de la locul de muncă și să-mi scot apartamentul la vânzare, pentru a nu ajunge cumva în situația de a fi executat silit pentru o datorie pe care nu o mai puteam plăti din veniturile mele și, deși eram născut, crescut și trăit în București până atunci, m-am hotărât să mă mut în mediul rural, apucându-mă în principal de apicultură și de crescut prepelițe, dar fără să bănuiesc nicio clipă peste ce probleme voi da în noua mea ipostază, referitor la relațiile cu localnicii autohtoni care m-au privit tot timpul ca pe un intrus, un venetic, furându-mă și chiar tâlhărindu-mă non-stop, de așa manieră, încât după o încercare de asasinat asupra-mi, am fost nevoit să-mi părăsesc (credeam eu) temporar gospodăria ce-mi folosea și drept locuință.
George1954 18.11.2024, 04:30
Ce a urmat, se pare că a ajuns deja o rutină în România zilelor noastre: La întoarcere, după două luni, n-am mai găsit absolut nimic din toată gospodăria mea ce fusese agoniseala mea de o viață, trezindu-mă la 58 de ani, fără un acoperș deasupra capului, fără mijloace de subzistență și fără nicio șansă de a mai prinde vreun loc de muncă, adică „boschetar". Au trecut deja 12 ani de atunci și numai Dumnezeu știe cum m-am descurcat dormind prin cavourile din diferite cimitire, cu amendamentul și sinistra concluzie că morții sunt mult mai imparțiali și înțelegători, decât cei vii.
George1954 18.11.2024, 05:39
...Am trecut și eu printr-o asemenea experiență, fiind angajat (ca gestionar) la o firmă privată de climatizare, unde, la un moment dat, n-am reușit să găsesc înțelegerea necesară din partea patronului pentru a-mi putea rezolva niște probleme personale. Efectiv n-am reușit să rezolv problema cu montarea unor repartitoare de căldură în apartamentul în care locuiam ca proprietar, lucru ce mi-a atras niște sume uriașe la întreținere, deoarece (rămânând singurul apartament fără contorizare la căldură), mi se adunau mie în mod automat, diferența existentă dintre înregistrarea contoarului principal al blocului (ce era întodeauna mai mare) și suma înregistrărilor repartitoarelor din apartamente, care cumulate, erau totuși mai mici decât a contoarului de intrare în bloc.
‹ 1 2
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.