Ce e, totuși, în capul președintelui Dan? 

Vestea proastă e că, din proprie inițiativă sau teleghidat, președintele Dan s-a orientat către MAGA, care e cea mai proastă idee de politică externă pe care o poate avea. 

Cea mai bună era să rămână raliat integral pozițiilor partenerilor noștri europeni. 

Desigur că România trebuie să nu-și incendieze relația cu partenerul geostrategic american, dar baletul pe care îl face președintele pro-occidental este, deocamdată, cel puțin neinspirat. 

Iar anularea recepției de acea zi de celebrare a Europei a fost o gafă colosală, fie că a fost intenționată sau provocată de habarnism. Și nici discursul ulterior n-a ajutat prea mult, ba chiar dimpotrivă. 

Dacă îl credităm în continuare cu bune intenții pe președintele Dan și nu îl suspectăm de ticăloșie absolută (ceea ce de dragul argumentului sunt dispus să fac), atunci nu înțelege mare lucru din politică (nici internă, nici externă) și bănuiala mea e că nu înțelege pentru că nu știe, nici la nivel elementar, istorie, filosofie, economie, sociologie și psihologie și e suficient de orgolios încât să nu aibă sfetnici buni. 

Că e pe lângă funcție ca pe lângă covorul roșu, ca pe lângă mingea de handbal, e una, dar că insistă, neavând direcția bună, că știe mai bine – asta deja arată obtuzitate și nu va fi deloc ușor cu acest președinte conservator și fatalmente încuiat când vine vorba despre oportunitățile zilei de mâine (cu cea de ieri ne-am lămurit).  

Această împăcare a caprei cu varza, a suveraniștilor cu progresiștii (din gură), această mediere închipuită, această reconciliere a Elenei Udrea cu Crin Antonescu și Victor Ponta (nu că ar fi fost vreodată în tabere diferite) nu funcționează. 

Nu le-a mers nici altora în istorie care au încercat să confiște agendele fasciștilor pentru a-și impune o viziune personală (cazul Carol al II-lea e unul de manual, dar ca să îl știi trebuie să înțelegi istorie, și nu văd să fie cazul la Dan). Altfel, sigur, nu știu ce le face eternul general Pahonțu, dar ceva le face.

Iar necazul cel mai mare e că poporul român va rămâne fundamental la fel și peste încă un secol, chiar și de europenitate mimată (cum avem acum). Și cum va fi? Cum să fie? Ne-a scris Caragiale în linii mari și mici și chiar mijlocii. O să avem „lideri” eminamente ridicoli. 

Limbă de lemn. Curlingău cu susul. Zbir jegos cu josul. Gradat. Securilă din neam/ neam prost. Șantajabil. Fără meserie la bază. Tupeu infect. Gargaragiu. Avariție patologică. Malahist în cercul sistemului. Școală trucată. Fără obraz. Fără coloană. Fără cuvânt. Fără caracter. Fără onoare. Fără inimă. Fără discernământ. Fără limită. Inteligență fragilă. Făcut grămadă. Făcut grămadă de bani. Din puterile voastre reunite, iată și omul politic de rit nou de la vlahii! Micile variațiuni sunt, așa, ca aspect. 

Și poate că e timpul să constatăm, cum frumos s-a spus încă din vremea pandemiei, zădărnicia combaterii prostiei la carpato-danubiano-pontici și să ne vedem de autoizolarea noastră.

Poate că halul ăsta de țară e doar pedeapsa lui Dumnezeu pentru că l-au făcut carpato-danubiano-ponticii general până și pe Oprea-Izmană. Cine să mai știe?!

Ah, dacă nu le-aș ști, totuși, biografiile și lătrăilor din media, dacă n-aș ști la curtea căror securiști au slugărit încă din fragedă pruncie media… Dar, vai mie, le știu. Așa că în afară de scârbă nu prea mi-a rămas nimic. Speranța îmi e moartă de pe vremea lui Băsescu. 

Apropo, epoca Băsescu rămâne o belle époque a noastră, ăsta e nivelul. Cu Boagiu, cu Tălmăcean și Videanu… 

Are scriitorul Marius Daniel Popescu, poet de limbă română și franceză și prozator de limbă franceză, stabilit încă din 1990 în Elveția, unde conduce autobuzele și troleibuzele din Lausanne, și ține și o gazetă literară (Le Persil/Pătrunjelul) și scrie și cărți uimitoare care se publică la Paris, la editura Jose Corti, un poem vechi de treizeci de ani. În care constată că românii tot votează și votează, tot aleg și aleg, ba țărăniștii, ba liberalii, ba liberschimbiștii, ba curluntriștii, ba comuniștii, ba fasciștii, ba socialii, ba radicalii, ba toată lumea, dar tot n-au apă caldă.

Tot acolo ne aflăm. Și mâine tot aici vom fi. Și iată și o notă pe care am așternut-o în jurnalul personal în vremea jandragniadelor de la sfârșitul anilor 2010: „Când constați cum a metasazat pesede România e de bun-simț și să vezi că toate acestea s-au întâmplat sub ficusul vopsit nemțește din dealul Cotrocenilor. Un asemenea Dragnea nu exista fără șurubul voiajor din oglindă, adecvat funcției ca o piatră în pantof”.

Dar stați, asta nu e tot! Opera de prăbușire continuă. Acum, iată, cu o garnitură proeuropeană/pro-occidentală la Cotroceni, la Palatul Victoria, la Primăria Bucureștilor.  Dar tot nu poți să mergi pe stradă, pe strada Academiei (unde îndeobște înnoptez), nu în cine știe ce văgăună, fără să nu riști la fiecare pas (pas cu pas) să-ți rupi picioarele! România lucrului bine făcut, România Educată, România Onestă. Haide, bre! Harneală românească!

Căci: capitala e în paragină, drumurile publice sunt pârloagă și cetățenii fac balet printre găurile din ceea ce a fost cândva, acum cincizeci de ani, trotuar. Ei, și ce dacă?!

Protestează cineva că n-ai pe unde să faci doi pași fără să-ți rupi gâtul în eterna Valahie? Păi n-am mai fi în Valahia dacă ar protesta…

Somnul cel de moarte e de durată. Degeaba ne cere și imnul să ne deșteptăm, adică să nu mai fim proști. Degeaba! S-a rezolvat, nu se poate. Încercați și în mileniul viitor…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE