Barbulesti, cea mai ‘noua’ localitate din Romania

In cea mai nou-infiintata comuna din Romania sperantele oamenilor sunt mari. Populata in proportie covarsitoare de tigani, comuna Barbulesti va trebui sa inceapa, practic, de la zero. Acolo nu exista drumuri, lumina, cimitir, dispensar, posta etc. Tiganii ar munci, dar, spun ei, nu prea au unde, asa ca se multumesc sa astepte cuminti ajutoarele sociale de la stat. Si-au votat primar de-al lor si ameninta ca daca in doi ani nu le va merge mai bine vor face revolta si-l vor schimba din functie.

Harta administrativa a Romaniei este mai bogata cu o localitate. In plin Baragan, la o salva de tun de Urziceni, protapit fix la intersectia mai multor drumuri nationale si judetene, populat in proportie de 98% cu reprezentanti ai etniei rromilor, Barbulestiul isi traieste acum zilele lui de glorie: prin hotarare a Consiliului Judetean Ialomita, satul a devenit comuna. Motivul? Localitatea a depasit pragul de 5.500 de locuitori si merita, nu-i asa, o atentie sporita.

Mai mult, s-au organizat si alegeri locale, a fost campanie electorala in toata regula, iar oamenii au fost chemati la urne pentru a-si alege propriul primar. Si l-au ales.

Vestea cum ca satucul lor a urcat in rang administrativ si a devenit comuna le-a dat sperante localnicilor, care vad in acest “mare eveniment” un moment mai mult decat propice pentru a cere, spun ei, ceea ce li se cuvine. Adica bani. Legea venitului minim garantat este ca un balon de oxigen pentru tigani, care isi fac cruce si se roaga acum cu cerul si pamantul ca statul sa le dea si mai multi bani de acum inainte.

Vasile I. Ion este unul dintre batranii satului si unul dintre cei care ar sta la povesti cat e ziua de lunga. Libertatea l-a gasit pe una din ulitele prafuite ale comunei, stand la un pahar de vorba cu vecinii, pe o bancuta improvizata dintr-un vechi stalp de electricitate. Este pensionat de ani buni, cunoaste, zice el, mai bine ca oricine comunitatea si, evident, ar avea si el un cuvant de spus. “Nu stiu ce vrea domnul primar sa faca prima oara, ca sunt multe de facut pe aici, dar eu cred ca avem nevoie sa punem la punct infrastructura. Adica sa faca drumurile si sa puna becuri pe stalpi. Acum nu mai suntem sat, trebuie sa fim mandri si sa ne facem ordine in propria ograda. Si apoi or mai veni si celelalte”.

Omul recunoaste ca in marea lor majoritate tiganii din Barbulesti sunt oameni sarmani si ca posibilitatile sunt relativ limitate. ”Mie, de exemplu, imi da statul doua milioane de lei pensie, dar toti se duc pe medicamente”, explica aratand spre un aparat pentru tratarea astmului.

“Cei de la vechea primarie sunt niste hoti, asa sa scrieti”, se amesteca in vorba Nuti Trufin, vecina de peste drum. Femeia povesteste cum ”cei de la Armasesti” (n.r. primaria de care apartinea satul) taie si spanzura cu banii de ajutor social care li s-ar fi cuvenit lor, celor din Barbulesti. Are sase copii si 15 nepoti, sotul este bolnav, iar problemele ei nu se opresc aici. ”Am si o fata divortata si o puzderie de copii de crescut. Cu ce sa-i hranesc? Banii ni-i dadeau cand doreau ei, o luna da, alte sase nu. Ce faceau cu ei? Dar acum s-a schimbat roata, avem primarul nostru, vocea noastra, care se va zbate sa ne dea cat mai multi bani”.

„Nu avem dispensar, scoala, drumuri si cimitir”

Omul de care se leaga sperantele tiganilor din Barbulesti intr-o viata “mai buna” spune, fara nici un fel de reticenta, ca are o cruce imensa de dus si ca va fi comuna cu cele mai multe probleme din tara. ”Si asta pentru ca aici nu exista nimic. Nimic. Nu avem dispensar uman sau veterinar, nu avem scoala, nu avem drumuri asfaltate, nu avem cimitir al nostru, nu avem retea electrica peste tot, nu avem posta, traim ca in evul mediu. Poate si mai rau. Dar le vom lua pe rand si vom incerca sa le rezolvam. In patru ani este timp suficient macar sa incepem cateva dintre proiectele acestea”, explica in fata oamenilor stransi in mijlocul comunei Ion Cutitaru, proaspatul primar.

„Daca nu face treaba, in doi ani il demitem”

Spusele alesului sunt insa intampinate de un cor de proteste si vociferari, semn ca toata lumea este cu ochii pe el. “Nu mai stam noi sa asteptam patru ani, pana la viitoarele alegeri, cum zice dansul. Peste doi ani tragem linie si adunam plusurile si minusurile, daca n-o ducem mai bine il dam jos si punem altul. Noi intelegem ca este  de-al nostru, dar sa puna mana sa faca treaba”, mai spune Vasile I. Ion.

„Mascatii m-au bagat in carje pe viata”

Undeva la marginea localitatii, chiar pe locul in care raul Ialomita a facut prapad in toamna anului trecut, atunci cand sute de case au fost avariate sau daramate din temelii, intr-o casa de chirpici care sta pur si simplu sa cada, locuiesc ”ai lui Matei”. Zece suflete inghesuite in doar doua camere, parinti, copii si nepoti, suflete de care capul familiei trebuie sa aiba grija.

Numai ca omul abia se taraste in carje, este intr-un fel oaia neagra a comunei, fiind cel mai neajutorat. Vecinii il ajuta cum pot si cand pot, il privesc cu compasiune, clatinand usor din cap de fiecare data cand se intalnesc cu el. ”M-au prins si m-au batut jandarmii pentru un sac de carbuni, acum cativa ani. Era iarna, frig de crapau pietrele, nu aveam bani, asa ca am plecat la furat, trebuia sa trec iarna.   N-am avut noroc, m-au prins si m-au batut pana m-au adus in starea asta.   M-au nenorocit pe viata”, povesteste Florin Matei (foto).

Cum se descurca? Evident, din cersit. “Ma iau baietii cu masina si ma duc la Bucuresti, in spate la piata Obor. Uneori, ma opresc si in Urziceni, dar nu merge asa bine ca in Capitala. Nu am ce sa fac, am copii si parinti de intretinut”, mai spune el.

Urmărește-ne pe Google News