Romaniţa şi Adrian au fost despărţiţi de atât de multe ori de presă, încât atunci când doamna Iovan a decis că a venit momentul să depună cerere de divorţ, aproape că nu a mai interesat pe nimeni. Mă rog, exagerez. Şocul a fost destul de mare şi în cazul lor, însă nu l-a depăşit pe cel al divorţului Mihaelei Rădulescu. Diva tot divă rămâne, chiar dacă şi-a mai pierdut din statutul de doamnă (referirea e pur tehnică, nu bat nici un apropo). De altfel, s-ar putea ca aceste două divorţuri să fie, oarecum, „înrudite”. Şi când spun asta mă refer la acel obicei al VIP-urilor de a se lua unul după altul. Adică, „dacă aia a făcut un copil, pot să fac şi eu. Sau măcar să înfiez (fie şi la distanţă). Iar dacă ailaltă a divorţat, pot s-o fac şi eu. A, şi ştii ce-am mai citit? Că are un amant tânăr şi se laudă cu asta. Păi ce, eu nu pot? Ba da, sigur că pot”… Cam aşa merge treaba.
Simona-Sensual
Au fost odată ca niciodată două surori. Pe cea mică o chema Prostia, iar pe cealaltă Ipocrizia. Prima era frumoasă, blondă şi destul de accesibilă, iar a doua era grasă, urâtă şi buhăită. Nu se ştie de ce, prima umbla cu interlopi, iar a doua era tot timpul cu ochii după milionari. Cum divorţa unul, cum intra şi ea pe fir. Într-o zi, sora cea mică a mers la cea de-a doua şi i-a spus: „Draga mea, am dat lovitura, mi-am găsit prinţul”. Ipocrizia s-a uitat chiorâş la sora ei cea blondă şi a râgâit: „Eşti sigură?” Prostia a stat, s-a gândit mai bine şi a decis: „Ăăă, nu mai ştiu, m-ai luat prea repede. De fapt, tu ce-ai vrea să spun? Da! E bine?”. Atunci, cele două au hotărât că răspunsul rămâne „da”. Numai că între timp, Prinţul-Broscoi, căruia îi plăcea Prostia doar pentru că era nostimă, plecase călare pe altă iapă. „Nu-i nimic”, a zis Ipocrizia. „Dacă mai întreabă cineva, îi spunem că te-ai răzgândit. Sau că te bătea”. Şi-au trăit împreună până la adânci bătrâneţi şi cu siguranţă că trăiesc şi până azi, pentru că Prostia şi Ipocrizia nu au moarte şi nici leac. Şi mai presus de toate, se merită una pe alta…
Elan Schwartzenberg
Nu e bine să judeci oamenii, mai ales dacă nu-i cunoşti. Pe Elan Schwartzenberg nu am avut onoarea să-l cunosc personal. Cred că am vorbit de vreo două ori la telefon pentru diverse subiecte, însă nimic important. Şi nu mi-a plăcut. E genul de persoană care îţi promite că te sună şi uită să o facă. Şi nici nu mai răspunde la telefon (probabil că subiectul nu i s-a părut interesant). Dar m-am răzgândit. Acum îmi place. Săptămâna aceasta a acordat un interviu senzaţional în Libertatea, cu declaraţii sclipitoare de genul „acum Mihaela are de crescut doi copii” sau „sper ca Mihaela să nu abuzeze de cardul pe care i l-am lăsat şi pe care văd că încă îl foloseşte. Dar am declarat că îi voi susţine toate acţiunile caritabile”. Acţiuni caritabile cu cardul… asta e o chestie nouă. Bravo, domnule Schwartzenberg! Aveţi foarte multă clasă. Un răspuns inteligent, un dos de palmă dat cu stil de un bărbat rănit în orgoliu.