Barometrul vedetelor

Romaniţa şi Adrian au fost despărţiţi de atât de multe ori de presă, încât atunci când doamna Iovan a decis că a venit momentul să depună cerere de divorţ, aproape că nu a mai interesat pe nimeni. Mă rog, exa­gerez. Şocul a fost destul de mare şi în cazul lor, însă nu l-a depăşit pe cel al divorţului Mihaelei Rădulescu. Diva tot divă ră­mâne, chiar dacă şi-a mai pierdut din statutul de doamnă (referirea e pur tehnică, nu bat nici un apropo). De altfel, s-ar putea ca aceste două divorţuri să fie, oarecum, „înrudite”. Şi când spun asta mă refer la acel obicei al VIP-urilor de a se lua unul după altul. Adică, „dacă aia a fă­cut un copil, pot să fac şi eu. Sau măcar să înfiez (fie şi la distanţă). Iar dacă ailaltă a divorţat, pot s-o fac şi eu. A, şi ştii ce-am mai citit? Că are un a­mant tânăr şi se laudă cu asta. Păi ce, eu nu pot? Ba da, sigur că pot”… Cam aşa merge treaba.

Simona-Sensual

Au fost odată ca niciodată două surori. Pe cea mică o chema Prostia, iar pe cealaltă Ipocrizia. Prima era frumoasă, blondă şi destul de accesibilă, iar a doua era grasă, urâtă şi buhăită. Nu se ştie de ce, prima umbla cu inter­lopi, iar a doua era tot timpul cu ochii după milionari. Cum divorţa unul, cum intra şi ea pe fir. Într-o zi, sora cea mică a mers la cea de-a doua şi i-a spus: „Draga mea, am dat lovitura, mi-am găsit prinţul”. Ipo­crizia s-a ui­tat chiorâş la sora ei cea blondă şi a râ­gâ­it: „Eşti sigură?” Prostia a stat, s-a gândit mai bine şi a decis: „Ăăă, nu mai ştiu, m-ai luat prea repede. De fapt, tu ce-ai vrea să spun? Da! E bine?”. Atunci, cele două au hotărât că răspunsul rămâne „da”. Numai că între timp, Prin­ţul-Broscoi, că­ru­ia îi plăcea Pros­tia doar pentru că era nostimă, plecase călare pe altă iapă. „Nu-i nimic”, a zis Ipo­crizia. „Dacă mai întreabă cineva, îi spunem că te-ai răzgândit. Sau că te bătea”. Şi-au trăit împreună până la adânci bătrâneţi şi cu siguranţă că tră­iesc şi până azi, pentru că Prostia şi Ipocrizia nu au moar­te şi nici leac. Şi mai presus de toate, se merită una pe alta…

Elan Schwartzenberg

Nu e bine să judeci oamenii, mai ales dacă nu-i cunoşti. Pe Elan Schwar­­t­zenberg nu am avut onoa­rea să-l cu­nosc personal. Cred că am vorbit de vreo două ori la telefon pentru diverse su­biec­te, însă nimic important. Şi nu mi-a plăcut. E genul de persoană care îţi pro­mite că te sună şi uită să o facă. Şi nici nu mai răs­punde la telefon (probabil că subiectul nu i s-a părut in­te­re­sant). Dar m-am răzgândit. Acum îmi place. Săptă­mâna aceasta a acordat un interviu senzaţional în Liber­tatea, cu declaraţii sclipitoare de genul „acum Mihaela are de crescut doi copii” sau „sper ca Mihaela să nu abuzeze de cardul pe care i l-am lăsat şi pe care văd că încă îl fo­loseşte. Dar am declarat că îi voi susţine toate acţiunile caritabile”. Acţiuni caritabile cu cardul… asta e o ches­tie nouă. Bravo, domnule Schwartzenberg! Aveţi foarte mul­tă clasă. Un răspuns inteligent, un dos de palmă dat cu stil de un bărbat rănit în orgoliu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE