A aparut luni de zile pe primele pagini ale ziarelor. O catea maidaneza devenita peste noapte “criminal feroce”, dupa ce s-a presupus ca un japonez si-a gasit sfarsitul “capsat” de coltii ei. A fost apoi tratata ca un adevarat puscarias. A avut avocat, chiar unul celebru, si pana la urma a scapat de eutanasiere. A atras indignarea multor romani, dar si compasiunea iubitorilor de animale. Boschito, pe numele sau real Coco, isi duce in prezent existenta la Suceava. Pentru ea “sanul lui Avram” este in curtea presedintei asociatiei Brunopet, Eugenia Ies. “Maidaneza” e rasfatata cum putini oameni se pot lauda ca sunt: mananca gratare, adora branza mozzarella si casul de vaca si are zeci de tovarasi de joaca. Mai precis, 7 caini si 24 de pisici.
De pe data de 6 mai Cocuta, cum e alintata de noua sa familie, este tot in perioada de acomodare dupa eliberarea din centru de ecarisaj Pallady, din Capitala. Nimeni nu mai obisnuieste sa o strige Boschito. Desi stapana i-a creat toate conditiile de trai si a gazduit-o in propria curte alaturi de alti 7 caini, maidaneza nu si-a revenit complet.
“Cred ca a fost batuta, pentru ca atunci cand o mangai pot simti cicatrice pe pielea ei. Nu e un caine agresiv, cum s-a zis, dar ii este frica de barbati. E mult mai timorata in prezenta lor. Singurele momente cand isi arata coltii sunt atunci cand mananca si isi vede silueta in geam”, ne povesteste doamna Eugenia.
Cum intri pe poarta casei de langa Manastirea Sfantul Ioan din Suceava, chiar in dreapta, sub scari, poti zari culcusul lui Coco. Pentru ca locuinta este relativ noua, tot acel coltisor a fost amenajat special pentru ea. Nici unul din patrupezii casei nu mai doarme in “casuta” lui Coco.
Rasfatata maidaneza are deja cateva tabieturi de “doamna”. Prefera sa se retraga intr-un colt, pe salteluta ei si sa doarma. Nici un fel de rugaminte si apelativ nu reuseste sa o scoata de acolo, nici chiar daca vorbele blande vin din partea doamnei Eugenia. “E foarte incapatanata si nu vine decat daca vrea ea. Doar cand ma intorc de la serviciu ma intampina la poarta si da bucuroasa din coada”, ne-o descrie stapana.
In prima zi nu a vrut nici sa manance si a ales sa-si sape o groapa langa gard, unde a dormit toata noaptea. De atunci, acela a ramas locul ei preferat, sub un pui sub mesteacan. Cei ai casei ii spun “mesteacanul Cocutei”. Tot ei povestesc ca nou venita a inceput sa alerge mai des in curte, alaturi de ceilalti patrupezi: Athos, Nero, Yorki, de altfel cel mai jucaus si prietenul de joaca al lui Coco, Cutuluc si Cutica.
Proprietara mai are si un numar de 24 de pisici, dar nici un caine nu are voie sa intre la ele, in bucataria special amenajata. Fiecare cu teritoriul lui. Pur si simplu stiu ca este interzis sa mearga la Oscar, Luci, Punctulet, Liniuta, motanul “Faina” si Trei sferturi, porecla capatata dupa ce a ramas fara un picior si coada, si multe altele dintre felinele Eugeniei.
La 5 dimineata si la 7 seara, Cocuta si cu toata gasca servesc masa pregatita special de “tusa”, o ruda a Eugeniei. Fiecare primeste in castronul sau mancare din conserva, ficat proaspat de pasare sau cate un gratar. Intre mese se mai aleg si cu cate un os de ros. Dar din anumite puncte de vedere maidanezul bucurestean e mai rasfatat decat restul patrupezilor, pentru ca ea primeste o portie mai mare de carne.
“I-am bagat mana in gura si am vazut ca nu prea are masele. E cea mai batrana dintre caini, are cam 12-13 ani si nu poate sa roada oase. De aceea celorlalti le mai pun paste sau orez in mancare, dar ei ii dau mai multa carne”. In plus Coco este innebunita si dupa Mozzarella si cas proaspat de vaca si din cand in cand mai primeste si o portie generoasa de branzeturi.
Dragostea Eugeniei pentru caini nu e de ieri, de azi. Din 2004 incoace, femeia a salvat sute de caini si a castrat alti 375. Atunci si-a infiintat, cu fonduri proprii, adapostul “Brunopet”, in care are in prezent 189 de maidanezi.
“In 2004, cosmeticiana mea m-a anuntat ca primarul din orasul nostru strans a 160 de caini intr-un adapost, dar nu prea aveau ce sa le dea de mancare. Am fost rugata daca pot duce ceva si cand am ajuns acolo m-am ingrozit in ce conditii erau tinuti cainii. Toata vara ma sculam la 2 dimineata si faceam mancare pentru cei 160 de maidanezi. Pentru ca eu fac o naveta de 200 de km pana la serviciu m-am hotarat sa fac altceva, pentru ca in stilul ala nu mai rezistam. Asa am ajuns sa-mi fac propriul adapost, impreuna cu unchiul meu, pe un teren ce-l cumparasem mai de mult. Am pus la bataie si banii pe care ii stransesem pentru constructia unei case. Asta dupa ceva insistente de a fi ajutata de primarie sau sponsori. Era in luna octombrie, incepusera ploile si am fost nevoita sa betonez si sa acopar totul, pentru a nu-i tine in frig”, povesteste femeia.
Dupa ce a terminat, au inceput si problemele. “Mi-a venit pe cap Garda de Mediu, mi-au dat amenda de 15 milioane si am ajuns sa ma si judec cu ei. In Ajunul Craciunului a fost povestea cu 40 de caini arsi cu smoala, in Lunca Sucevei, pe care am sfarsit prin a-i lua la mine. Asta dupa ce toata noaptea i-am spalat cu benzina pentru a-i curata”.
Cheltuielile pentru adapost se ridica la 120 de milioane pe luna. “La inceputul anului m-au mai ajutat si niste nemtoaice de la o fundatie din Germania, cu cate 2.000 de euro pe luna. Ele au luat insa foarte multi caini din adapost, asa ca nu-mi mai dau bani. De doi ani de zile, doamnele din Germania au facut o actiune pe net si au inceput sa plaseze animalele pe la diverse familii”.
Cum a hotarat sa se implice in povestea cu Boschito? “Cand am auzit de stirea cu japonezul muscat de Boschito m-am gandit ca la mijloc este o facatura si ca nimeni nu-l poate salva, decat un proces rasunator. Atunci am inceput sa caut avocati pana am dat de doamna Paula Iacob, care la inceput a perceput un onorariu de 50 de RON, bani cu care de altfel a platit o asistenta. Ulterior a facut totul gratis. Ma asteptam sa-mi ceara vreo 3.000 de euro. Am pierdut procesul si apoi am aflat ca legea spunea ca daca cineva face o cerere de adoptie pentru el cainele nu mai poate fi eutanasiat. S-a demonstrat ca nu este vinovat si ca muscatura nu e a lui, dar nici in prezent nu se stie rezultatul anchetei. Procurorul imi zisese ca Boschito nu e vinovata si daca vreau pot sa ridic cainele. Nu eram pregatita sa vin la Bucuresti, mai ales dupa ce am vazut atat de multe cereri de adoptie din partea vedetelor”, ne-a povestit Eugenia Ies.
Din Bucuresti n-a venit numai cu Boschito, ci i-a luat si pe ceilalti 11 colegi de “celula” ai maidanezei. “Doi i-am dat spre adoptie, iar unul urmeaza sa plece in Germania”.
Asociatia condusa de Brigitte Bardot (foto medalion) a imprimat poza lui Boschito pe niste saci cu mancare solida pentru caini, pe care ii trimite unui adapost din capitala. Cand a fost la Bucuresti dupa Boschito, Eugenia Ies a primit si ea unul, dar gol.
Primul caine cercetat penal
Presedintele asociatiei romano-nipone, Hajime Hori, a fost atacat de un caine, presupus a fi vagabond, in zona Piata Victoriei si a murit, intr-o duminica dupa-amiaza, la sfarsitul lunii ianuarie, ca urmare a muscaturilor de gamba si de coapse. Cetateanul japonez, in varsta de 68 de ani, a murit din cauza pierderii de sange dupa ce a incercat sa ajunga la blocul in care locuia, tarandu-se aproximativ 30 de metri.
Principalul vinovat a fost gasit un caine care, se pare, a fost vazut de locatari si filmat de camerele video ale unei banci din apropiere. Cunoscut in zona sub numele de Bosquito, animalul a fost prins chiar in noaptea cu pricina de echipele de hingheri trimise de Primaria Capitalei sa curete Piata Victoriei de caini comunitari.
Fapt unic in istoria justitiei romane, Bosquito a fost primul animal caruia i s-a intocmit “dosar penal”. “Incarcerat” la una dintre bazele de ecarisaj ale Primariei Capitalei, animalul si-a asteptat cuminte “sentinta”, procurorii avand nevoie de cateva luni bune pentru a se dumiri ca, de fapt, nu el este cainele care a muscat din glezna omului de afaceri japonez. La infernala exercitata de asociatiilor pentru protectia animalelor, Bosquito a fost eliberat.
„Cumpar cam 300 kg de carne in fiecare luna”
Femeia pleaca in fiecare dimineata la 7 la serviciu, e directoarea unei companii spaniole. “Merg cam 200 de km zilnic si seara cand ma intorc trebuie sa incarc saci de varza, de carne, de orez, ii duc la adapost ii descarc si nu mai rezist. Am deja 52 de ani. O sa mai ajut in continuare adapostul din Lunca Sucevei, dar nu pot sa ma mai descurc singura. Pe drum spre serviciu plec mereu incarcata cu mancare si hranesc toti caini de pe traseu. Din banii mei platesc si doi baieti ce au grija de adapost. Mai am 7 caini si la fabrica, ii tin impotriva vointei sefului meu. Cumpar cam 300 de kg de carne de lunar, si de cand cu gripa aviara am reusit sa iau pui cu 8.000 lei /kg. Asa ca de cateva luni cateii mei mananca doar carne de pui”.