Care putere? Care opoziție? Care popor?

Corpul politicienilor e cam dedulcit la obiceiuri de pisică. Există și excepții, firește, dar ele, uite!, nu reușesc să dea o majoritate zdrobitoare, care să facă statul român să nu mai fie eșuat. E eșuat nevoie mare. Există chiar și inși coerenți ideologic, dar îi numeri pe degete.

Totodată, cred că am reușit să aflu cum a făcut Nicușor de a rămas holtei până la vârsta lui, când i-au albit și cârlionții: a mediat căsătoria și a amânat discuțiile, bravo, cinste lui. 

În plus, nicio urgență românească nu e îndeajuns de urgentă încât să strice weekendul prelungit, mai e și 1 mai… Ce criză politică e aceea care nu te lasă să-ți tihnească micul? Nu există așa ceva!

Totodată, e clar: generalul Pahonțu păzește și protejează ca nimeni altul. Devin neînfricați, la o adică, președinții noștri.

În doar un an, Nicușor a făcut praf zestrea de șase milioane de voturi și singura performanță cu care va rămâne va fi, pesemne, alungarea lui Bolojan, această sulă din coaste.

Să ne uităm mai bine și la Bolojan, căci ne aflăm în săptămâna scenaritei. Atenție, popor special, care se uită la telenovele turcești traduse și adaptate! Se uită toată ziua și capătă nebănuite pasiuni. 

Scenarii: că o fi fără Bolo, că o fi fără USR, că o fi fără PSD, că o fi fără AUR, că trebuie să fie fără AUR, că ne ia Putin, că ne ia Scaraoțchi, că ne ia Predoiu, că ne ia Thuma galbenă, că rămânem la ciuma roșie, că vine USL 3.0. Scenarii, scenarii…

Unii se uită la Bolojan și văd un reformator pursânge. Eu văd altceva: un administrator rezonabil, atent la cheltuirea banului public, inapt politic. 

Politica înseamnă și compromisuri pentru construirea de majorități pentru impunerea politicilor publice. 

Bolojan n-a fost în stare să fie și președintele PNL, și prim-ministru, iar acum un scenariu e chiar acesta: PNL dispare, iar din mitul lui Bolojan va rămâne doar o amintire veche, la umbra căreia vor face laudatio-n cerc doar agitații și propagandiștii de casă. Ah, Bolojan, acest Băsescu fără șuviță și cu o singură sprânceană… 

După ce și-a pus în cap pătura socială de jos, a trecut la cea de mijloc, iar chiar când să ajungă la bogați și la ultrabogați i s-a tradus tradiționalul: Stop! 

Și Bolojan nu înțelege de ce nu ies nici zece mii de oameni să-l susțină, în față la Palatul Victoria. Poate nu le-a plăcut jetul galben, nu știu. 

Sigur că PSD l-a sabotat permanent și Grindeanu-Hienă e bun doar ca să facă reclamă la rictusuri și la țepele Nordis, dar nici Bolojan n-a avut cele mai elegante sau mai înțelepte soluții, plin de importanța de sine a unui despot provincial care se crede luminat și, la o adică, în condițiile speciale ale Bihorului, poate că și poate fi.

Rabinic, sunt gata să le dau dreptate și celor care văd în el o speranță, și celor care văd în el un dezastru. Nu se exclud reciproc. 

Mai departe se ignoră problema de fond. Faptul că poporul român i-a dat și îi dă în continuare pe alde Peiu și alți simionagii auriferi, începând cu Gică Nuvulon. Că nu există niciun filtru, nici școală, nici presă, nici nimic, în stare să smulgă societatea din prăbușire. 

Pădurea s-a mulțumit să captureze statul și să-l spolieze și să-i dea direcțiile mari, până când pierde direcția cu totul. Intelligence românesc, plin de proști făcuți grămadă de bani, hopa-hopa, zicea și interlopul Dani Mocanu…

Nicușor s-a convertit la trumpismul magaiot, Bolojan a rămas cu sprijinul palid al Franței europene, poporul a rămas compus, în mod tragic, din milioane de semianalfabeți. Gata să se închine și la guru, dacă e cazul. Recită așa frumos din desene animate… 

Iar rușii au rămas fără Ungaria, dar s-au activat imediat în verigile slabe din UE: România și Bulgaria. 

Cât despre hoțiile colosale din energie, rămânem la problema de fond: la carpato-danubiano-pontici, hoția e profund apreciată (se vede la fiecare ciclu electoral), hoții la noi sunt „băieți deștepți”.

Ce vreau să scriu și chiar scriu: după ce n-au înțeles nimic nici din comunism, nici din democrația originală, românii sunt gata să nu înțeleagă nimic nici din fascism (din nou!). Și de vină să fie mereu alții. 

Noi suntem nevinovați, noi suntem aici pe veci stăpâni. Noi nu ne vindem țara, ca să o poată fura ai noștri, cum s-ar zice. 

Nu avem niciodată o problemă de nume proprii, cu toți predoii și piedonii cu tot, avem evident o problemă de sistem, o problemă de mentalitate, de cultură și de civilizație. 

Nu ai ce să construiești pe o fundație care se surpă sub ideea că suntem aici nu pentru a trăi bine împreună, ci într-un concurs de ciordeală, mangleală, jepcăreală și harneală. 

Rezumat: doar pentru că pentru puterea e în halul în care e, nu înseamnă că e ceva de capul opoziției. Că nu e!

Dacă dai la o parte indivizii care tânjesc și ei să parvină, uteciști ideali nimeriți în secolul greșit, indivizi fără meserie la bază care vor să se ghiftuiască și ei prin case de protocol, să facă obezitate morbidă cu îndărătu-n fotoliile din Palatul lui Ceaușescu și să râgâie privilegii, fanaticii de ziua a șaptea, staliniști în fond, intelectualii vopsiți care n-au auzit de Bezuhov, perdelele de fum, antipesediștii din oportunism, de parcă antipesedismul e o viziune politică în sine, mai rămâne hei-rupul unor utopici căzuți în alt scenariu.

E, totuși, cam puțin pentru o opoziție. Ăsta e nivelul – dacă nu e, de unde să fie?!

Și nici n-am pus la socoteală toate trompetele rusești, păpușile de cârpe întoarse cu cheia de la răsărit, provocații cognitiv, guralivii fără substanță și atârnătorii de profesie cu tot neamul (ca să moară încă o dată de necaz Rațiu și Câmpeanu!).

Cum e puterea, așa e și opoziția. Și amândouă, dragile de ele, cum e poporul. Și poporul e cum a fost educat să fie.

Școala e din secolul al XIX-lea, nu mai face față ritmului schimbărilor, e adevărat. Dar cine te ține să n-o reformezi? Dar cine s-o reformeze? Bolojan? David? Dimian? Mira-m-aș!

Eh, acestea fiind spuse, dacă vă consolează cu ceva, fix acum un bulgar zice pe bulgăreasca lui: ca la noi, la nimeni-tă-tă!

Dar să nu ne grăbim să mergem la sud de Dunăre. Să mai zăbovim cu ai noștri.

Ce mai vedem? Hai să vedem, că n-avem nici orbul găinilor și nici nu suntem tonomate plătite de politruci să facem agitprop. Ce vedem – aia notăm. Și ce vedem?!

România e o țară contra naturii, în mod normal n-ar putea să existe așa ceva, dar iată că există și nu putem face abstracție de existența unei asemenea țări.

Dar! Șandramaua rezistă, în ciuda faptului că n-ar fi trebuit să reziste, doar din bunăvoința plăcilor tectonice.

Regatul (de fapt republica) jafului, incompetenței, indolenței exista (adică se făcea că există) doar pe vreme istorică blândă. Acum, post-pandemie, între războaie, crize economice și criza carburanților… 

Acum se vor vedea, de fapt, metastazele unei societăți care a dat un stat debil, după chipul și asemănarea ei. Autorități inepte și cetățeni absenți dându-și mâna peste moțul la nimic… 

Scuipați, deci, în sân, trei cruci mari și Doamne ajută! Vine urâta.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE