De ce strănutăm sau lăcrimăm când ne uităm la soare

Ce este strănutul și cum „funcționează”

Strănutul reprezintă o expulzare bruscă de aer din plămâni, care iese pe nas și pe gură, un reflex involuntar al organismului, menit să curețe căile respiratorii de bacterii sau alte substanțe iritante, și apare ca urmare a inflamației nervului trigemen din nas, potrivit vicks.com. Acest nerv este conectat la „centrul strănutului” din trunchiul cerebral și transmite semnale care determină o persoană să strănute.

De obicei, strănutul apare atunci când praful sau polenul irită mucoasa nasului și a gâtului, ca reacție reflexă, organismul strănută pentru a elimina factorul iritant. Procesul începe, de regulă, atunci când când terminațiile nervoase din mucoasa nazală sunt stimulate. Sistemul imunitar eliberează în acel moment substanțe chimice precum histamina sau leucotrienele ca răspuns la prezența alergenilor sau pentru a combate infecțiile provocate de agenți patogeni, cum ar fi virusurile răcelii sau gripei.

Aceste semnale sunt transmise către creier, mai exact către centrul reflex al strănutului din trunchiul cerebral. De acolo, se activează un lanț de reacții, și anume inspirare profundă, închiderea glotei și o expulzare rapidă a aerului prin nas și gură.

Ce declanșează strănutul

Strănutul poate fi un simptom timpuriu al unei răceli sau al unei alergii. În același timp, acesta contribuie la răspândirea unor virusuri prin formarea unor picături microscopice (aerosoli) care conțin agenții infecțioși și care pot fi inhalate de alte persoane sănătoase.

Strănutul apare atunci când mucoasa nasului sau a gâtului este iritată. Există mai mulți factori care pot provoca această reacție, cum ar fi alergiile la polen (rinita alergică sezonieră sau febra fânului), mucegai sau păr de animale, o serie de virusuri, precum cele care provoacă răceala sau gripa, și factori declanșatori precum praful, polenul, aerul uscat, acarienii, alimentele picante, diverse pulberi, iritanți chimici (fum, parfumuri) ori schimbările de temperatură.

Este important de reținut că un singur strănut poate produce până la 40.000 de aerosoli. Există, însă, și un tip special de strănut, care nu are legătură directă cu nasul.

Reflexul fotic de strănut. Ce este sindromul ACHOO

Reflexul fotic de strănut, cunoscut și sub denumirea de sindrom ACHOO (n.n. – Autosomal Dominant Compelling Helio-Ophthalmic Outburst), este o trăsătură genetică moștenită, ceea ce înseamnă că poate fi moștenit de la unul dintre părinți, fiind transmis autosomal dominant. Altfel spus, dacă unul dintre părinți îl are, există șanse mari ca să-l dezvolte și copilul. Modul în care acest reflex se manifestă în cazul tău poate fi diferit de cel întâlnit la alți membri ai familiei tale.

Un studiu din 1995 a arătat că mai puțin de 27% dintre persoanele intervievate care prezentau strănut fotic își aminteau să aibă un părinte cu același reflex. Strănutul este pentru nas ceea ce tusea este pentru plămân, spun experții. Vorbim despre o reacție involuntară care apare atunci când o persoană este expusă brusc la lumină puternică, în special la lumina solară. Persoanele afectate pot avea unul, două, trei sau chiar mai multe strănuturi consecutive imediat după expunerea la lumină intensă, uneori, numărul acestora putând ajunge și la 40.

Cine este predispus la reflex fotic de strănut

Strănutul provocat de soare pare un comportament destul de neobișnuit, așa că s-ar putea să te surprindă faptul că sindromul ACHOO este relativ frecvent, însă cât de răspândit poate fi rămâne un subiect de dezbatere. Nu există multe studii dedicate reflexului fotic de strănut, iar cele existente au, în general, eșantioane mici.

Cu toate acestea, luate împreună, cercetările sugerează că între 15% și 30% dintre oameni prezintă acest tip de reacție la lumină. Sindromul ACHOO este o trăsătură dominantă, ceea ce înseamnă că ai aproximativ 50% șanse să moștenești reflexul dacă unul dintre părinții tăi biologici îl are. Potrivit unui studiu din 1995 despre strănutul fotic, această condiție este mai frecventă la persoanele care au pielea albă, în special femeile.

De asemenea, o deviație de sept nazal ar putea avea legătură cu apariția acestui reflex, precizează health.clevelandclinic.org. Este important de menționat că intensitatea reflexului fotic de strănut diferă de la o persoană la alta. Unele persoane strănută necontrolat, de mai multe ori la rând, când sunt expuse la soare (chiar și în timpul iernii), iar pentru altele, episoadele de strănut apar doar ocazional. De aceea, este posibil să moștenești sindromul ACHOO fără să îți dai seama că îl ai.

Ce ne face să strănutăm când privim la soare

Deși reflexul de strănut este moștenit genetic, unii cercetători consideră că este posibil și să fie dobândit, deși sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma acest lucru. Cauza exactă a reflexului fotic de strănut rămâne, însă, necunoscută. O teorie susține faptul că strănutul implică nervul optic, iar o schimbare a intensității luminii poate stimula acest nerv, creând o senzație similară cu cea provocată de un iritant în nas, iar această senzație ar putea declanșa strănutul.

O altă ipoteză sugerează că expunerea la lumină determină lăcrimarea ochilor, iar lacrimile se scurg temporar în nas, ceea ce poate provoca o iritație de scurtă durată la nivel nazal și, implicit, strănutul, conform healthline.com. Nu doar schimbarea luminii poate declanșa reflexul de strănut. Unele persoane care prezintă reflexul fotic sunt sensibile și la alți stimuli.

De exemplu, dacă ai antecedente de strănut fotic, o injecție la nivelul ochiului, cum ar fi anestezia administrată înaintea unei intervenții oftalmologice, poate declanșa unul sau mai multe strănuturi. Acest lucru se întâmplă deoarece injecția poate stimula nervul trigemen, responsabil de senzațiile de la nivelul feței și de transmiterea semnalului către creier pentru declanșarea strănutului.

Există și persoane care strănută în mod repetat după ce mănâncă, fenomen care poate apărea după consumul de alimente picante sau după o masă copioasă. Mâncărurile picante pot declanșa strănutul deoarece receptorii din nas reacționează la capsaicină, o substanță activă din ardeiul iute. Cauza strănutului repetat asociat unui stomac plin este necunoscută, însă nu pare să aibă legătură cu alergiile alimentare.

Riscurile reflexului fotic de strănut și măsuri de prevenție

Actul în sine de a strănuta nu este periculos, însă acesta poate deveni riscant în anumite situații. De exemplu, dacă ai o criză de strănut în timp ce te afli la volan, riscul de accident crește semnificativ. Strănutul brusc în timp ce conduci, mai ales dacă apare în serie, poate reduce temporar vizibilitatea și controlul asupra vehiculului.

De asemenea, și în cazul unor activități precum pilotajul, operarea utilajelor grele sau a celor de precizie pot fi afectate de strănut. Persoanele cu reflex fotic de strănut să reacționeze la lumina puternică ce vine direct spre față, lucru care se poate întâmpla în timpul procedurilor stomatologice sau oftalmologice. Unii dintre cei afectați pot reacționa chiar și la anumite tipuri de anestezie, cum ar fi propofolul.

Reflexul fotic de strănut poate fi declanșat, totodată, și de injectarea unui anestezic la nivelul ochiului, în cadrul unei intervenții chirurgicale oftalmologice. Asemenea expunerii bruște la soare, această injecție stimulează nervul trigemen. Nu este greu de imaginat de ce acest lucru ar putea crea probleme în astfel de situații.

Deși nu există un tratament specific, există câteva metode simple de prevenție, cum ar fi purtarea ochelarilor de soare, evitarea expunerii bruște la lumină puternică, adaptarea treptată la lumină și folosirea vizierelor sau a șepcilor/pălăriilor. Aceste măsuri reduc stimularea nervului optic și, implicit, probabilitatea declanșării reflexului.

Ce este fotofobia

Termenul de „fotofobie” este adesea tradus literal prin „frica de lumină”, însă, în realitate, nu este o afecțiune oculară în sine, ci o sensibilitate crescută la lumină. Când ești expus la lumină puternică, așa cum este cea solară, organismul îți transmite că ceva nu funcționează cum ar trebui, iar ochii tăi reacționează exagerat, uneori lăcrimând. Pentru unii oameni, poate fi vorba doar despre o ușoară iritație, însă în cazul altora, această sensibilitate se manifestă prin durere sau disconfort la nivelul ochilor și te poate determina să eviți atât lumina naturală, cât și pe cea artificială, notează WebMD.com.

În formele mai accentuate, hipersensibilitatea la lumină determină o reacție reflexă de închidere puternică a ochilor, astfel încât lumina pătrunde doar printr-o fâșie foarte îngustă. Chiar și în aceste condiții, senzația de disconfort sau de durere nu dispare imediat, nici după ce ochii încep să se adapteze la mediul înconjurător. Totuși, nu toate persoanele percep lumina la fel. Cercetările arată că oamenii care au ochi deschiși la culoare (albaștri sau verzi) sunt mai predispuși la fotofobie comparativ cu cei care au ochi căprui sau negri.

Cum reacționează ochii la lumină

Ochii reacționează în mod natural la lumină puternică, fiind un mecanism de protecție. Mai exact, pupilele se contractă pentru a limita cantitatea de lumină care ajunge la retină, protejând în acest fel structurile interne ale ochiului. Trebuie să știi că fotofobia este legată de conexiunea dintre celulele din ochi (fotoreceptori) care detectează lumina și un nerv care merge la cap și poate avea mai multe cauze.

În unele cazuri, sursa este direct legată de ochi, iar în altele, sensibilitatea provine din creier sau din sistemul nervos. Anumite medicamente și chiar afecțiuni care nu au legătură cu ochii pot, de asemenea, să facă ochii neobișnuit de reactivi la lumină.

Însă, migrenele reprezintă cea mai frecventă cauză a sensibilității la lumină. Până la 80% dintre cei care se confruntă cu astfel de episoade acuză și fotofobie, pe lângă durerile de cap. Mai mult, o parte dintre aceștia rămân sensibili la lumină chiar și în perioadele în care nu au migrene. Explicația acestei sensibilități este aceea că ai mai puțin pigment care să filtreze razele de lumină. În plus, anumite afecțiuni oculare sau particularități individuale pot amplifica această reacție.

De ce lăcrimăm când privim la soare

Dacă ai simțit vreodată cum îți lacrimează ochii când privești spre soare, nu este nimic neobișnuit. Așa cum spuneam anterior, aceasta este o reacție naturală de apărare a organismului, prin care ochii încearcă să se protejeze de un stimul prea puternic. Atunci când ne uităm spre soare ochii sunt expuși unei cantități mari de lumină și de radiații ultraviolete. În fața acestui „asalt”, glandele lacrimale intră în acțiune și produc o cantitate mai mare de lacrimi, ceea ce este nu este o reacție emoțională, ci un mecanism biologic bine definit, menit să limiteze eventualele efecte nocive.

Lacrimile au mai multe roluri în acest proces. În primul rând, contribuie la hidratarea ochiului, prevenind uscarea acestuia în condiții de lumină puternică și aer cald. De asemenea, lacrimile curăță ochiul, ajutând la eliminarea particulelor iritante care ar putea ajunge la el. Nu în ultimul rând, formează un strat protector peste cornee, reducând impactul direct al factorilor externi. Pe lângă lăcrimare, este posibil să simți și nevoia de a clipi mai des sau de a închide ochii. Toate aceste reacții lucrează împreună pentru a-ți proteja vederea.

Ce probleme poate cauza lăcrimarea ochilor

Deși, la prima vedere, lăcrimarea ochilor pare o reacție inofensivă, totuși, dacă devine excesivă sau apare frecvent, poate ascunde anumite probleme. Una dintre acestea este vederea încețoșată temporar. Lacrimile în exces formează un strat instabil pe suprafața ochiului, ceea ce afectează claritatea imaginii, iar asta poate deveni deranjant în activități zilnice care necesită concentrare, precum cititul, condusul sau lucrul la calculator.

Totodată, lăcrimarea constantă este adesea însoțită de un disconfort ocular. Ochii devin sensibili, obosiți sau iritați, iar senzația de arsură sau de înțepătură nu este neobișnuită. În unele cazuri, excesul de lacrimi poate duce la iritații ale pielii din jurul ochilor. Este important de reținut că, dacă această problemă persistă, nu trebuie ignorată. În anumite situații, lăcrimarea poate semnala diverse infecții și afecțiuni oculare, precum sindromul de ochi uscați, care se manifestă prin incapacitatea lacrimilor de a asigura o lubrifiere adecvată a suprafeței oculare și care se tratează cu lacrimi artificiale.

De aceea, dacă simptomele devin frecvente sau se agravează, este recomandat un consult oftalmologic pentru a identifica cauza exactă și a primi tratamentul adecvat.

Vezi şi de unde vine obiceiul de a face urări când cineva strănută!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE