Cacealmaua inflatiei

Ca oricare cacealma, si aceea privind inflatia reala trebuia, mai devreme sau mai tarziu, sa fie devoalata. Asa se intampla si acum, cu doua saptamani inainte de aderarea la UE, cand se descopera ca inflatia de nici 5% trambitata de BNR si de Institutul National de Statistica nu prea e cea reala, care ar fi de vreo 7-8%. Daca nu si mai bine. Diferenta enorma, care explica si puterea de cumparare redusa a populatiei, fata de afirmatiile trandafirii ale guvernantilor a fost generata si de folosirea inselatoare a unor criterii de apreciere, altele decat cele din economii europene serioase. Am semnalat in cateva randuri, chiar in acest colt de pagina, pacaleala care a fost si este cosul zilnic invocat de Statistica, unde se amestecau de-a valma automobile si bunuri scumpe, pe care romanii si le cumpara rar sau deloc, cu marfurile si utilitatile strict necesare in fiecare zi. Evident, cand pui sub lupa pretul neschimbat (sau chiar redus) al unui televizor cu pretul carnii, painii, branzeturilor sau al apei, gazelor si electricitatii, media va fi optimista. La fel daca iei in calcul cheltuieli globale, nediferentiind nevoile si platile populatiei urbane de cele ale satenilor, cu totul altele, oricum mai scazute. 

Inflatia reala a fost, insa, prea bine cunoscuta de gospodine in magazine si la piata, fiind resimtita brutal si in facturile la intretinere, la servicii in general, ai caror furnizori le-au tot asprit. Invocand cel mai adesea tocmai inflatia. Cacealmaua nu va mai putea fi practicata. Dincolo, insa, de erodarea de pana acum a puterii de cumparare a romanilor, racordarea directa si fara menajamente la economia de piata riguroasa din UE risca sa faca inca o gaura in buzunarul si asa secatuit al cumparatorilor autohtoni.

Urmărește-ne pe Google News