Cătălin Tolontan: „Publicul e ipocrit, ca şi noi, jurnaliştii”

A făcut istorie la MediaPro, cu ProSport, primul ziar cu adevărat modern al presei româneşti de după 1989. Apoi n-a ezitat să plece cu întreaga echipă de la Ringier şi să o ia de la zero, la „mogul”, relansând cu succes un brand vechi, Gazeta Sporturilor.

Munca la patron nu l-a împiedicat să aibă, în câteva rânduri, păreri complet diferite de cele ale lui Dan Voiculescu.

Află, din primul interviu acordat unui tabloid de cunoscutul ziarist, amănunte despre debutul său în presa scrisă, despre gafe memorabile marca Tolontan, despre cum percepe atacurile lui Mircea Badea la adresa sa, sau despre modul în care reacţionează la nervi!

Tolo, care a fost primul tău job?
În 1987 m-am angajat la ICI, Institutul de Cercetari în Informatică. Am întâlnit acolo nişte oameni formidabili, realmente valori în programare. Dacă mă uit pe scena politica şi publică din România, oftez a prost. Nu-i regăsesc, deşi aveau nu doar genialitate profesională, ci şi o libertate în gândire de care mi-e dor.

Când ţi-ai dat seama că vrei să devii jurnalist?
Tot la ICI, când m-am apucat să scriu articole sportive la gazeta de perete. Cred că vor rămâne cele mai citite texte ale carierei mele, pentru că oamenii erau captivi la coada de lângă lift când le parcurgeau :-)

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Spune-mi o gafă memorabilă făcută de redactorul-şef Cătalin Tolontan?
Sunt două. Prin 2000 conduceam ziarele si revistele de la MediaPro şi eram exasperat de pierderile Ziarului Financiar. I-aş fi tăiat costurile în mod sălbatic, dar mi-a dat, din fericire, Adrian Sârbu peste mână. Şi a  doua. Acum un an, Dan Voiculescu ne explica de ce o colecţie de carte adaugată ziarului poate fi profitabilă. Râdeam înfundat. El avea dreptate, eu eram caraghios.

„La nervi, am aruncat cu telefoane în pereţi”

Umblă vorba că ai fi destul de dur cu oamenii pe care îi conduci. E adevărat că într-un moment de furie ai aruncat cu un telefon fix după un subaltern?
Da, e adevărat că sunt dur. Cu ani în urmă, am dat nu o dată, ci de multe ori cu telefonul, dar nu spre cineva, ci în perete. Nokia făcea aparate excelente şi pentru compulsivi ca mine. M-am corectat în timp, pentru că am primit lecţii de la oameni. Regretata Doina Stănescu mi-a zis cândva, la începuturile ProSport: „Nu ne mai trata ca pe nişte copii”. Am înghiţit în sec.

Ar putea supravieţui Gazeta Sporturilor fără Tolontan?
Sigur. La Gazetă lucrează 200 de oameni buni, maturi profesional şi care-şi cunosc meseria.

Dar viceversa?
Asta e mai greu de imaginat. Nu ştiu cum aş putea trăi eu fără jurnalism.
 
Tolo.ro este unul dintre cele mai accesate bloguri din România. Profitul de pe urma acestui blog intră în buzunarul ziarului sau al lui Cătălin Tolontan?
Ziarul încasează toate veniturile. Eu sunt plătit foarte bine pentru performanţele ziarului, nu primesc nimic suplimentar pentru blog.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

În condiţiile în care GSP este deja un grup solid, ce i-ai spune în aceste vremuri de criză unui tânăr, student la Jurnalism, care doreşte să lucreze la „cea mai bună echipă din România”?
Ceea ce spune Ovidiu Ioaniţoaia: „Logica, subiecte şi gramatică”

Ce ar ajuta mai mult sportul din Romania: eradicarea corupţiei din sistemul politic sau eliminarea huliganismului de pe arene?
Corupţia! Corupţia nu e un concept vag. Corupţie înseamnă că oamenii care citesc acum ziarul merg pe o stradă mai proastă, pentru că banii de la buget s-au dus în buzunare private.
 
Crezi că se va însănătoşi vreodată sportul din România?
Cât timp exista Patzaichin, Gabi Szabo, Constantina Diţă sau Alina Dumitru există o şansă.

„Trăim vieţi imperfecte, dar pretindem de la modelele noastre publice să fie imaculate”

O ştire cu Gigi Becali, scrisă în 10 minute, face de cinci ori mai multe vizualizări decât o analiză bine documentată, împănată cu date concrete, la care s-a muncit ore. Paradoxul e că lumea înjură presa că nu oferă materiale „serioase”. Cum se poate ieşi din acest impas?
Publicul e ipocrit ca şi noi. De ce spun ca şi noi? Pentru că trăim vieţi imperfecte, dar pretindem de la modelele noastre publice să fie imaculate.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Ai mai repeta experienţa de a pleca cu întreaga echipă într-o altă companie media, aşa cum s-a întâmplat în cazurile Prosport şi GSP?
Răspunderea a fost imensă, nu ştiu dacă aş mai putea s-o suport. 
 
Citeşti tabloide?
Da, cred că a citi un ziar e o formă de a alunga ignoranţa. Cât despre degzustul la adresa tabloidelor, dacă cineva are curiozitatea de a se uita în SNA (Studiul Naţional de Audienţă) va vedea că oamenii cu studii superioare care citesc tabloidele sunt mai mulţi decât cei care citesc ziarele economice.

Dacă ai conduce redacţia unui tabloid, ce ai schimba faţă de ceea ce oferă această categorie a ziarelor din România?
Nu vreau să fac pe deşteptul. Habar n-am.

„În absenţa ziarelor, lipsesc certitudinile”

Crezi că va veni vremea în care vor dispărea ziarele, iar presa se va muta în întregime pe on-line?
Sper să n-o apuc. Mi-e teamă că atunci şi data din calendar va fi obiect de dispută pe net :-) În absenţa ziarelor, parcă ne lipsesc certitudinile.
 
Care este jurnalistul pe care îl apreciezi cel mai mult din România?
Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, Ovidiu Ioaniţoaia au fost şefi de şcoala. Dar sunt mulţi foarte buni dintre cei tineri.

Într-un alt interviu spuneai că „la un moment dat, o să părăsesc managementul şi mă voi duce către scris”. Când va veni acest moment şi ce înseamnă „întoarcerea la scris”? Memorii, beletristică, SF?
Ooo, nu! Stilul, „de l-oi fi avut”, ca să-l citez pe Ştefan Agopian, s-a transformat demult sub exigenţele scrisului zilnic. Aşa că nu mă văd producând beletristica, ci doar lucruri care răsar din jurnalism.
 
Nu ai sentimentul că te iroseşti lucrând în presa sportivă? Nu crezi că ai fi mai util opiniei publice dacă ai aborda subiecte politice sau sociale, în detrimentul veşnicelor scandaluri din fotbal?
Nici vorbă! Sună a vanitate, dar cred că jurnalismul sportiv e una dintre cele mai grele forme ale acestei profesii. Plus că sportul are capacitatea de a sintetiza societatea, vezi cazul Ridzi.

În preajma alegerilor prezidenţiale ai apărut mult mai des la televizor. Eşti tentat să intri în politică?
Nu, îmi place să rămân jurnalist. Dar asta nu înseamnă că judec tinerii care intră în politică. Fără schimbarea echipei în zona publică, vom rămâne o ţară subdezvoltată.

Ca jurnalist, trebuie să fii obiectiv. Cu toate acestea, e greu de crezut că nu simpatizezi cu nicio echipă de fotbal, indiferent că este una din Liga 1 sau din fotbalul internaţional.
Când eşti cronicar ţi se atrofiază anumite simţuri. De pildă, plăcerea de a privi un meci, care descreşte pentru că încerci să vezi totul cu ochii celui obligat să sesizeze, să informeze, să relateze. Răspunsul: nu simpatizez cu nicio echipă.

„Badea e bun”
 
Referitor la conflictul cu Mircea Badea, am observat că nu ai ripostat niciodată. De ce?
Ca jurnalist, trebuie să suporţi critica, nu doar s-o produci. Badea îmi amendează erori de judecată sau excese. Chiar dacă sunt situaţii în care aberează, îmi e utilă consecvenţa lui de a mă critica, pentru că şi eu o dau în bară.
 
Ai afirmat în dese rânduri că „Mircea Badea este un produs TV extraordinar”. Omul Mircea Badea cum este?
Nu-l cunosc. Dar cred că e un tip direct. Îi preţuiesc charisma şi stilul pliat pe revolta românului şi îi găsesc inconştiente unele porniri violente. La o emisiune în direct e însă dificil să te controlezi. Ne despart opinii despre multe lucruri, fapte sau oameni, dar vreau să rămân lucid: Badea e bun! Şi, fără să ştie, zilele trecute m-a complimentat indirect, când şi-a declarat satisfacţia pentru felul în care arată noul site al emisiunii lui. E făcut de GSP, sâc!
 
Jurnalismul consumă foarte multe resurse şi de prea multe ori timpul petrecut cu cei dragi este compromis. Petreci mai mult timp cu Becali, Turcu, Copos, Borcea etc. decât cu familia. Când vei ieşi la pensie, nu crezi că vei regreta zilele sacrificate?
La 28 de ani eram redactor-şef la ProSport, la 35 preluam Gazeta, acum am 42 de ani şi, după 20 de ani de muncă la cotidian, sunt frânt de oboseală. Am făcut o socoteală: dacă aş lua în calcul doar o zi de week-end muncită, deşi în viaţa unui jurnalist se lucrează de regulă şi sâmbăta, şi duminica, rezultă 3 ani de zile libere neluate.
Cu toate astea, răspunsul la întrebarea ta este nu. Mă socotesc un norocos. Fac ce-mi place, sunt înconjurat de super colegi şi scriu pentru oameni care mă exasperează cel puţin la fel de mult pe cât îi enervez eu pe ei :-). 
 
Te consideri o persoană romantică?
Eram un tip romantic. Acum însă…

Spune-mi un film, o piesă de teatru şi o carte pe care le recomanzi din toată inima.
O să-ţi dau exemplul rar de carte şi de film, ambele excelente: „Nu te mişca!”, de Margaret Mazzantini. Iar ca piesă de teatru, mi-aş dori ca mai mulţi oameni să vadă „Ultima oră” de Sebastian, pentru a sesiza că România, din păcate, nu s-a schimbat prea mult în ultimul secol.

Care este mâncarea ta preferată?
Ouă ochiuri. 
 
Ce ai face dacă ai câştiga la Loto 10 milioane de euro?
Complicat! N-am un raspuns.
 
Ce titlu ai da acestui interviu, dacă ai lucra pentru un ziar tabloid?
Tolo: „Badea e bun!”

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News