Catastrofa de la Scânteia, Iași, după 15 ani. Rudele victimelor reclamă modul în care avocații le-au apărat interesele: „Ăștia nu vin să-ți aline durerea, vin să te jumulească!”

Despre cum a procedat societatea civilă profesională de avocați Jercan, Gheorge, Vlad & asociații în cazul unei femei grav accidentate din județul Vaslui ați putut citi într-un articol precedent din Libertatea. 

Deși dosarul accidentului n-a ajuns încă în instanță, Lenuța Livadaru a fost executată silit de JGV & asociații pe baza unor clauze scrise cu litere mici din actul adițional la contractul de asistență juridică. 

JGV & asociații a fost implicată și în negocierea cuantumului despăgubirilor după accidentul de la Scânteia, din august 2009, când 14 oameni au murit în urma coliziunii dintre un tren și un microbuz. Aceeași societate a reprezentat părțile vătămate și în procesul penal. 

Procent de 30 la sută din despăgubiri

Libertatea a stat de vorbă cu mai multe dintre rudele victimelor accidentului din județul Iași. La fel ca în cazul Lenuței Livadaru, reprezentanții JGV & asociații au apărut la poarta oamenilor la scurt timp după accident, uneori chiar în ziua înmormântării. „Nici nu eram bine liniștiți”, „Nu știam de mine atunci”, își amintesc oamenii. 

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Avocații au cerut un procent de 30 la sută din despăgubiri. E singura informație concretă pe care oamenii au primit-o în relația cu JGV & asociații. „Nu ne-au spus niciodată ce sumă totală a acordat asigurătorul”, „nu ne-au spus cât au luat ei”, „nu ne-au dat acte la mână”. 

După negocierea cu firma de asigurări, „ne-au chemat și ne-au plătit ca la piață, pe o bancă, lângă tribunal, și ne-au pus să semnăm un proces-verbal”. 

La sfârșitul procesului penal, în care JGV & asociații a reprezentat o parte dintre familiile victimelor (dosarul nr. 23673/245/2010), judecătorii de la Curtea de Apel Iași au respins toate cererile de plată a unor daune morale și materiale. 

„Se încadrează în noțiunea de catastrofă”

Pe 14 august 2009, în jurul orei 14.15, un tren a lovit un microbuz, pe trecerea de cale ferată din localitatea ieșeană Scânteia. Dintre cei 16 oameni aflați în microbuz, 14 au murit, inclusiv șoferul, iar doi au fost grav răniți. 

„Ajuns în dreptul trecerii la nivel cu calea ferată fără bariere, presemnalizată, marcată şi semnalizată corespunzător cu semnale optice şi acustice, șoferul microbuzului a ignorat semnalele care interziceau trecerea şi s-a angajat  în traversarea căii ferate. Ajuns la al treilea fir de cale ferată, microbuzul s-a oprit din motive necunoscute şi a fost surprins şi lovit de trenul accelarat 14053, de tip automotor, cu două vagoane, care efectua transport de persoane. Viteza trenului era de 72 km/oră, cea a microbuzului – de 15 km pe oră. (…) În urma coliziunii, microbuzul cu 16 persoane la bord a fost târât (împins) de către tren circa 250 metri, pe linia 1 din halta de mişcare Scânteia, până la oprirea rapidă a trenului”.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Așa apare descris accidentul în rechizitoriul întocmit de procurorii Curții de Apel Iași, în dosarul nr. 23673/245/2010, înregistrat la Judecătoria Iași. 

Victimele (un băiat de 10 ani, 7 femei și 6 bărbați) erau din comuna vasluiană Tăcuta și din comunele ieșene Scânteia și Grajduri. La fel de bine zona aceasta, aflată la limita dintre județele Iași și Vaslui, putea fi lovită de un asteroid. E marcată de un crater de doliu încă vizibil. 

Accidentul „se încadrează în noţiunea de catastrofă, un eveniment tragic de mari proporţii, survenit pe neaşteptate, cu urmări dezastruoase”, au consemnat magistrații în dosar. 

Pentru Jercan, Gheorghe, Vlad și asociații, cazul Scânteia a reprezentat „o afacere bună”, după cum le-a declarat avocatul Lucian Gheorghe jurnaliștilor, citat de adevărul.ro. 

„Au fost familii care n-au avut bani să-și scoată mortul”

Au trecut 15 ani. Pentru rudele supraviețuitorilor, accidentul pare că s-a petrecut ieri. 

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Elvira Săcăleanu făcea plăcintă cu mere în dimineața aceea. Să aibă de dus la biserică, a doua zi, de sărbătoare. Răsese merele. Frământase aluatul și întindea foile. Dan, fiul ei în vârstă 30 de ani, stătea pe lângă ea și-i zicea că s-ar duce la Iași, să-și ia salariul. 

Tânărul era căsătorit, avea un băiat de cinci ani și locuia, la fel ca părinții lui, în satul Bodești, comuna Scânteia. Lucra de doi ani și jumătate la o firmă de pază. Ieșise din tura de 12 ore, dar, la ora 7 dimineața, încă nu se dădeau banii. „El lua salariul și fluturașul de la casierie”, explică Constantin, tatăl lui Dan. 

Mama Elvira a cedat rugăminților fiului și i-a dat bani de bilet de microbuz, să se ducă la Iași. 

„I-am dat un milion (n.red. – 100 de lei), să se ducă la maxi. Și s-a dus. N-o trecut mult, au venit două fete din sat. Mi-au zis că Dan a murit. Scosesem plăcinta cu mere. Când am auzit, am zvârlit și plăcintă, și tot. Ne-am dus cu o căruță, cu părintele din sat, până la Scânteia”. 

Femeia de 78 de ani își reproșează și acum, fără cruțare, slăbiciunea ei de mamă. Că i-a dat „milionul” acela pentru bilete lui Dan. „Dacă nu-i dădeam banii, nu se ducea. Ziua de 14, ora 14, 14 morți, 14 copii orfani. Ceasul rău”. 

Între Bodești și Iași sunt cam 30 de kilometri. Elvira și Constantin au ajuns abia sâmbătă, a doua zi, la oraș. 

„De la morgă, ne-au luat 7 milioane (n.red. – 700 de lei) ca să ni-l dea pe Dan. Am stat de la 11 ziua până seara la 5. Au fost familii care n-au avut banii ăștia pe loc, să-și scoată mortul în seara aia. Sau n-au avut cu ce să-l aducă acasă. Noi sâmbătă seara l-am adus, duminică l-am înmormântat”.

„Ei ne-o întrebat, nu ne-o forțat!”

„Avocații au venit la o zi sau două după accident. 30 la sută, atât au zis că își iau din bani”, afirmă Constantin Săcăleanu. „Ne-au întrebat dacă suntem de acord. «Dacă dă Dumnezeu și luăm bani, primim și noi, primiți și dumneavoastră! Vă văd că sunteți necăjiți. Sunteți de acord?». Așa ne-am împăcat. Ei ne-o întrebat, nu ne-o forțat. Dacă nu veneau avocații ăștia, nu luam nica. S-o semnat acte, cine mai știe pe unde sunt. Ne-au chemat la bancă, acolo, la Iași, și ne-au dat banii acolo”. 

Tatăl lui Dan a fost cel care a discutat cu trimișii de la JGV & asociații. „Ăla mai bătrân dintre avocați ne-a zis: «Dom Săcăleanu, dacă aveți cunoștințe, știți pe unde să umblați, câștigați ceva, dacă nu, nu». Adevărat, așa o fost. S-o dus cineva de-aici din sat singur, o cheltuit o grămadă de bani și până la urmă, tot la ei o ajuns. Asta-i treaba. Avocații au luat bănișori frumoși. De la atâtea familii, câte 30 la sută… O cheltuit și ei, noi n-am umblat deloc, dar… Ei nu ne-au anunțat ce sumă de bani s-a dat cu totul, cât a fost partea lor. Au zis să nu spunem în presă sau altundeva ce sumă am primit. S-o semnat hârtii, dar acolo nu e trecută nici o sumă. Ne-o arătat scris pe caietul lui cât am avut fiecare”. 

În jur de 30.000 de lei spun Elvira și Constantin că au primit, pe familie, cu tot cu frații și surorile lui Dan, ca despăgubire de la firma de asigurări, după moartea fiului lor. 

Ofertă de bani de la inculpați

Prin avocații lor, cei doi inculpați, patronii firmei de transport, le-au transmis familiilor victimelor că vor să le dea sume de bani. Dar familiile au refuzat. „Dacă i-aș vedea la față, m-aș da așa pe lângă ei, că nu mă cunosc, și i-aș scuipa în ochi”, mărturisește Constantin Săcăleanu.

Părinții lui Dan au mers și la termenele din procesul penal, în speranța că vor obține un sprijin de lungă durată pentru nepotul lor, orfan de tată. „Eu pretenția am avut-o așa: băiatul lui fecioru-meu avea 5 ani. Am vrut un ajutor pentru el, până face 18 ani. Să se poată duce la școală. Că eu închid ochii, suntem bătrâni… Și n-am cu ce, mai am alți nepoți, îi mai ajut. Asta am cerut la proces. Nu s-o putut”.

„Urlam după copilul meu, iar ei erau liberi, beau și mâncau”

La câteva sute de metri de locuința soților Săcăleanu, tot în Bodești, se află casa familiei Borangic. Petrina, 21 de ani, urcase în microbuz pentru că voia să ajungă la Iași, să-și cumpere o rochie de nuntă. 

Tatăl ei, Emil Borangic, 62 de ani, spune că, după moartea fetei, timp de 7 ani nu s-a simțit în stare să mai conducă. „Am fost prea tulburat. Nu știam de mine. Acum mă vedeți, am venit cu mașina de la serviciu”. Bărbatul mai are un fiu, care locuiește alături de casa părintească. Soția lui, infirmieră, a murit la câțiva ani după accident. „De inimă rea. Am pierdut-o și pe ea”, spune Emil.

A făcut petiții la Ministerul Justiției, la Președinție, la Guvern. „Mi-au răspuns că nu știu ce, nu știu cum. M-am dus în Iași, la tribunal. Nu puteam să-i mai suport pe ăștia (n.red. – patronii firmei de transport) liberi. Mă duceam și urlam la cimitir după copilul meu, iar ei erau liberi, beau și mâncau… N-aveau nicio treabă oamenii! Judecătoarea și procurorul insistau: «Cu ce se poate plăti?». Am răspuns: «Cu nimic!». Am început să plâng și-am plecat din sală”.

După ce acceptase inițial, tatăl Petrinei s-a răzgândit și a refuzat să mai fie clientul JGV & asociații. „M-am dus la un alt avocat. I-am zis: «Băi, iei tu toți banii de despăgubiri! Eu vreau atât: să facă pușcărie ăia!». La câteva zile, m-a sunat avocatul cel nou și mi-a zis că nu poate să mă reprezinte”. 

„Ajungi într-un hal de nu mai crezi în nimic”

Emil Borangic povestește că a intrat în conflict cu unul dintre avocații de la JGV & asociații. „Am fost luat și cercetat de poliție că m-am luat de el. Mi-a zis avocatul că am semnat contract, că nu pot să renunț. Ce-a reprezentat el acolo nu știu. Eu singur m-am dus la tribunal”. 

Tatăl Petrinei spune că n-a vrut despăgubiri, ci dreptate. „Pe mine nu m-o interesat banii. N-am cerut bani nicăieri. Am spus clar că nu se poate plăti așa ceva. Din punctul meu de vedere, ăștia (n.red. – JGV & asociații) nu sunt din ăia care vin să-ți aline durerea. Ei vin să te jumulească”.

Evită să se mai gândească la drumurile lui la Iași, la proces. După un an de la accident, bărbatul spune că a primit despăgubiri într-un cont bancar deschis pe numele lui de JGV & asociații. „Nu m-am atins de bani. Vreo 20.000 de lei și ceva, parcă. I-am scos și i-am dat băiatului”. 

Emil Borangic continuă: „Eu, dacă m-ar pune să lupt pe front pentru România, aș refuza. Am făcut armata, știu ce-nseamnă. Știu cum e când îți cântă imnul, trece fiorul prin tine. Dar pentru borfașii ăștia de fac legea acum la noi, nu m-aș duce să mor. Nu mi-e rușine să spun că sunt român, dar ajungi într-un hal de nu mai crezi în nimic”. 

JGV & asociații nu a răspuns încă întrebărilor formulate în scris de Libertatea despre cum au fost despăgubite familiile victimelor din accidentul de la Scânteia.  

Foto colaj: Eli Driu / Agerpres

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro