Ce spune ultimul raport Filia despre abuzarea femeilor în România: Din 1.687 de dosare, foarte puține ajung în instanță INTERVIU
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Centrul Filia a lansat recent raportul de monitorizare „Violența Sexuală: Între Stigmă și Justiție”. Printre datele strânse de cercetătorii ONG-ului dedicat problemelor cu care se confruntă femeile se numără faptul că, în anul 2024, 78% dintre cele 1.687 de cauze de viol soluționate la nivelul parchetelor au fost soluționate prin clasare și doar una din 5 cauze de viol a fost trimisă în judecată.
Cuprins:
Este evident astfel că victimele ajung foarte greu să li se facă dreptate în instanțele din România.
Pentru a înțelege care sunt principalele probleme cu care se confruntă în demersul lor juridic, Libertatea a realizat un interviu cu Andreea Braga, activistă feministă și membră FILIA din anul 2010.
Andreea Braga dorește să fie eliminată din legislația românească termenul limită de 3 luni de la săvârșirea faptei pentru introducerea plângerii prealabilă în cazul acestor infracțiuni și să fie modernizată definiția violului astfel încât ea să ajute și mai mult victima.
Victimele prind mai mult curaj și se adresează autorităților
Centrul Filia a lansat recent un studiu privind soluționarea cauzelor privind infracțiunile de natură sexuală. Care sunt cele mai importante observații pe care le puteți trage privind victimele violului?
Andreea Braga: Din datele pe care le-am cules, se vede clar, în ultimii doi ani, o tendință de creștere a raportărilor infracțiunilor de viol cu victime adulte. Nu știm dacă a crescut fenomenul, dar știm că există mai multe cazuri care ajung în atenția autorităților.
Din acest punct vedere, pot spune că este un lucru pozitiv, pentru că mai multe supraviețuitoare ale violenței sexuale prind curaj, înțeleg că ceea ce au trăit este greșit și au o oarecare încredere în autorități, încât să vină în fața lor și să depună o plângere penală.
În același timp, dacă ne uităm la numărul de beneficiare raportate de direcțiile de asistență socială și protecția copilului, el este un număr infim comparat cu numărul raportărilor la poliție. Mai ales că datele din partea instituțiilor europene pentru România estimează că una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de partener sau fostul partener.
Serviciile sunt esențiale pentru tot acest proces de tragere la răspundere a agresorului. Pe de o parte, pentru a putea victima să fie susțină psihologic ca să depășească trauma sexuală, dar și pentru a face față unui proces de lungă durată, care este de presupus în momentul în care ajungi în fața autorităților și depui plângere penală. Raportul nostru atrage atenția că sunt înregistrați numai 43 de beneficiari adulți ai acestor servicii, comparat cu peste 1.200 de plângeri pentru viol pentru anul 2024, numărul este dezamăgitor.
- Despre ce servicii vorbim mai exact?
- Autoritățile din România au obligația de a înființa și a pune la disponibilitatea beneficiarelor în fiecare județ aceste servicii, de la consiliere socială, consiliere psihologică, juridică, decontarea certificatului medico-legal.
Ce vreau să zic este că nu există un parcurs ușor și clar pentru victime în ceea ce privește pașii pe care trebuie să îi facă, serviciile de care pot beneficia.
- După ce femeile reclamă infracțiunea, ce se întâmplă în timpul demersului juridic?
- Datele pe care le-am cules noi de la parchete sunt mai degrabă despre cum se soluționează aceste plângeri penale. Cel puțin în cazul violului, avem numărul total de dosare soluționate în anul 2024, 78% dintre aceste dosare se soluționează prin clasare. Din păcate, nu avem date despre criteriile diferite de clasare, ca să putem să înțelegem puțin mai bine care sunt barierele în ceea ce privește tragerea la răspundere a agresorului. Să înțelegem dacă dosarul a fost clasat pentru că nu există probe sau vorbim de împăcarea părților și retragerea plângerii penale. Printre recomandările internaționale pe care le avem pe tema infracțiunilor de natură sexuală există una care susține ca și cercetarea penală să poată continua chiar dacă victima și-a retras plângerea.
De ce ajung multe dosare de viol să fie clasate
- Infracțiunea odată comisă rămâne comisă. Este puțin ilogică ideea de împăcare între părți din perspectivă juridică.
- Mai mult, plângerea penală trebuie depusă într-un interval de maximum trei luni de la săvârșirea faptei. Și acesta poate fi un motiv pentru clasarea dosarului. Așa cum funcționează trauma sexuală, până când o victimă ajunge să înțeleagă ce a trăit, să accepte ce a trăit, să fie pregătită psihologic să nu îi fie teamă să facă toate demersurile în justiție ca să-și confrunte agresorul, trece un timp considerabil.
Astfel, noi am solicitat, alături de colegii din rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, cel puțin în cazul infracțiunilor de natură sexuală, să fie eliminat acest termen de trei luni.
În plus, avem o definiție a violului care nu este neapărat modernă. Există o tendință a statelor vestice de a modifica această definiție a violului tocmai pentru că este depășită. Încă ne raportăm la o definiție a violului bazată pe constrângere, punerea în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința sau profitând de această stare.
Asta poate fi o problemă din punctul de vedere al probatoriului, când trebuie dovedită această constrângere. Jurisprudența este exceptată de la publicare pentru a putea analiza care sunt dificultățile în a dovedi infracțiunea astfel dovedită. O bună parte din statele vestice au modernizat definiția violului astfel încât aceasta să includă lipsa consimțământului liber exprimat.
Ce am încercat să facem noi prin raportul de monitorizare a fost să luăm și pulsul avocaților printr-un studiu exploratoriu. Studiul nu e reprezentativ la nivel național.
Există astfel elemente care se repetă în răspunsurile lor, avocații ne-au indicat că o bună parte dintre ei consideră că e nevoie de mai multe informații la nivelul studiilor de licență în facultățile de drept despre violență de gen, violență sexuală, dincolo despre informațiile minime despre această infracțiune. E nevoie de mai multă informație despre trauma sexuală, despre cum reacționează victima, despre prejudecățile pe care le avem, despre cum ne așteptăm să reacționeze victima ideală în literatura de specialitate și cum în imaginea noastră, victima nu mai este credibilă dacă a purtat o fustă scurtă, dacă a umblat noaptea pe stradă etc.
Pe de altă parte, avocații care au răspuns la chestionar au explicat și problemele legate de durata lungă a soluționării cauzelor, care descurajează victimele.
300 de zile, durata medie pentru soluționarea unui proces
- Ați reușit să aflați cam cât durează un proces de viol?
- Există o durată medie de soluționare la instanță în fond de peste 300 de zile pentru cauzele de viol. Parchetul colectează date legate de dosare care s-au soluționat până în șase luni, între șase luni și 12 luni și peste 12 luni. Cam 30% sunt peste 12 luni, însă nu știm cât durează exact peste 12 luni. Este nevoie de mai multe date pentru a avea o imagine mai detaliată.
Avocații au mai atras atenția, de asemenea, asupra prejudecăților rasiste și sexiste care există în rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor care afectează discuția privind accesul la justiție. Au mai explicat că există o presiune pe victimă să asigure un probatoriu solid, iar aici apar alte semne de întrebare: ce e nevoie pentru a dovedi fapta? Raportul nostru ne-a oferit și o ocazie pentru a ne pune mai multe întrebări.
- Ați încercat să analizați fenomenul împăcării dintre victimă și agresor?
- Noi nu avem în România organizații care lucrează numai cu supraviețuitoare ale violenței sexuale. Nu există astfel suficiente informații ca să analizezi de ce există împăcarea victimei cu agresorul. Din punct de vedere legal, îți este permis la mediere, însă nu avem date privind câte victime își retrag plângerea după acest proces de mediere. Poate există o dependență psihologică de agresor, poate victima are copii, cred că există multe motive pentru care se poate întâmpla împăcarea, dar nu avem date.
- Care sunt concluziile tale în urma acestui studiu?
- Cred că statul are datoria să facă mai multe pentru supraviețuitoarele violenței sexuale, în sensul de acordare de servicii victimelor, de formare a celor care lucrează cu victime și agresori, de a simplifica procedura ca și după trei luni să mai poată fi trași agresorii la răspundere penală.
- Poți aprecia un alt interval în care victima să aibă dreptul să depună plângerea?
- Nu aș dori un termen pentru depunerea plângerii, așa cum se întâmplă în alte state. Dacă tu ai probe pentru o infracțiune atât de gravă, de ce să nu se poată investiga oricând? Dacă nu ai acele probe, dosarul se clasează, dar de ce să nu lași posibilitatea unor infracțiuni să fie investigate așa cum ar trebui?
Foto: centrulfilia.ro
