Consecințele războiului pentru energia din România. „Dacă vom suferi, va fi din cauza incapacității propriului guvern”

• „În primă instanță, nu va fi un impact puternic, deoarece România este printre cel mai puțin dependente țări de gazul rusesc din UE. Adică, există o dependență de 10-20%”. 
• „România încă deține un avantaj, care însă se erodează treptat pe măsură ce România întârzie să ia măsuri care să stimuleze construirea de noi capacități de producție – atât pe electricitate, cât și pe gaz”. 
• „Depinde numai de România să valorifice toate fondurile puse la dispoziție de UE pentru sectorul energetic”.   
• „Deși nu este în interesul Rusiei, Putin poate opri alimentarea cu gaze a Europei, ca răspuns la sancțiunile adoptate de Europa la adresa Rusiei”. 
• „Se poate crea un deficit și mai mare de gaz pe piața europeană și prețul se poate duce și mai mult în sus decât a fost până acum”.

Redăm, în continuare, interviul cu directorul ROEC, unul dintre cele mai importante think-tank-uri românești în domeniul energiei.

Libertatea: În primul rând, cum ne va afecta, din punctul de vedere al energiei, ce se petrece în aceste zile în Ucraina? Despre ce fel de consecințe am putea vorbi pe termen scurt/lung? 
Eugenia Gusilov: Dacă România va suferi din punctul de vedere al energiei, va fi în primul rând din cauza incapacității propriului guvern de a gestiona banii puși la dispoziție de UE prin PNRR. Războiul de la graniță complică situația și va pune presiune pe resursele tuturor țărilor vecine, inclusiv la noi. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Autoritățile române nu au luat în serios posibilitatea începerii războiului în Ucraina și nu s-au pregătit adecvat, de aici și reacția întârziată pe care o vedem zilele acestea la nivel guvernamental, când oamenii și ONG-urile au reacționat mai repede și au făcut mai mult pentru refugiați decât statul român.

Pe termen scurt, în planul energiei, România trebuie să nu își ia ochii de pe obiectivul suprem – acela al realizării investițiilor pentru modernizarea sectorului energetic. Trebuie să absorbim la maximum fondurile care sunt disponibile pentru infrastructura energetică. Doar așa vom putea fi suficient de puternici ca să-i ajutăm și pe alții. Și, după cum se vede zilele acestea, e mare nevoie de o Românie puternică în regiune.   

Pe termen mediu și lung, impactul războiului de la granița noastră se va simți puternic în plan social și economic, și aici nu mă refer doar la energie, ci la tot ce vine la pachet cu un val uriaș de refugiați: necesar de spații de locuit, alimente, medicamente, asistență umanitară, acces la servicii sociale, la infrastructura medicală și cea de educație. În funcție de evoluția situației din Ucraina, s-ar putea să fie nevoie de politici pe termen mediu/lung pentru integrarea refugiaților în societatea românească, or asta nu va fi deloc ușor.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

– Are România stocuri de gaze necesare pentru a trece sezonul rece? Și ce se va întâmpla apoi? 
– România a avut un mare noroc în această iarnă: nu a fost frig. Sezonul rece din acest an e pe final. Consumatorii casnici, care reprezintă doar 30% din consumul de gaze la nivel național, au fost protejați pe seama industriei – care consumă restul de 70%, dar care și-a redus activitatea în sezonul rece din acest an – vezi AzoMureș. Măsurile de protecție a consumatorilor casnici nu au fost perfecte, dar au existat. Asta poate să funcționeze pe termen scurt, într-o situație excepțională. Pe termen mediu însă, trebuie gândite alte măsuri. Nu se poate să faci și compensare, și plafonare, în același timp, pentru că iese o harababură. 

• Dacă plafonezi prețul la gaz, distrugi piața. Iar piața este cea care semnalează, prin preț, că există un deficit și sunt necesare noi investiții. 
• Dacă plafonezi prețul, investițiile în noi capacități nu se vor face, iar deficitul structural – reflectat în prețuri mari – se permanentizează. 
• Deci problema nu poate fi rezolvată prin plafonarea prețului, ci doar prin construirea de noi capacități de producție, prin creșterea volumului de gaz disponibil în piață. 

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

În cel mai fericit caz, îți trebuie trei ani ca să rezolvi problema. Alte țări s-au mișcat și mai repede. Zăcământul Zohr, din Egipt, a fost descoperit în 2015 și pus în exploatare în 2017, deci în doi ani. Zohr e un zăcământ de gaze naturale situat în Marea Mediterană, tot în zona de mare adâncime. 

Noi avem gazele din Marea Neagră, descoperite în 2012, care stau neexploatate și azi, 10 ani mai târziu. Ce așteptăm, o invitație specială? 

Efectele blocării Nord Stream 2

– Ce înseamnă pentru Rusia, dar pentru Europa întreruperea autorizării gazoductului Nord Stream 2?
– Pentru Rusia, o pagubă de timp, efort și 10 miliarde de euro. Pentru Europa, o măsură necesară, chiar dacă tardivă, cu lecția că anumite proiecte trebuie oprite chiar din fașă.

Companiile partenere ale Gazpromului în acest proiect – OMV, Engie, Uniper, Wintershall, Shell – vor avea dificultăți în continuarea relațiilor de afaceri cu Rusia. Odată cu atacul Ucrainei de joi s-a schimbat paradigma. Nu mai suntem pe vremuri de pace, nu mai putem avea relații ca de obicei, nu poți invoca rațiuni comerciale: „Handel uber alles” (comerț înainte de toate, n.r.), ci prin continuarea relațiilor economice contribui direct la mașina de război a Rusiei care distruge o țară europeană. 

Deja au avut loc reacții: Matteo Renzi, fost prim-ministru al Italiei, a demisionat din Delimobil – o companie de car-sharing rusă; Esko Aho, fost prim-ministru al Finlandei, s-a retras din board-ul Sberbank; Christian Kern, fost cancelar al Austriei, și-a dat demisia din compania de stat rusă de căi ferate RZD. 

Sunt însă și foști oficiali europeni cărora nu le pasă de riscul la adresa reputației: Wolfgang Schüssel, fost cancelar al Austriei, este încă în consiliul de administrație al Lukoil; Karin Kneissl, fost ministru de externe al Austriei, este încă în consiliul de administrație al Rosneft, și cel mai cunoscut dintre toți – Gerhard Schröder, fost cancelar al Germaniei, este încă în board-ul Rosneft și încă prezidează comitetul de acționari al Nord Stream 2. Întreruperea autorizării Nord Stream 2 arată limitele lobby-ului rus în Europa. Chiar dacă „cumperi” foști politicieni grei ca Schröder nu înseamnă că vei putea să calci în picioare dreptul internațional și legislația europeană la infinit. Toate au o limită. Odată cu atacul asupra Ucrainei, Rusia testează și, în cele din urmă, va descoperi care este această limită.

– Am văzut reacții ale oficialilor ruși care amenințau cu scumpiri masive ale prețului la gaze din pricina blocării Nord Stream 2. Cât de multă încredere putem avea în aceste declarații?
– Este foarte posibil. Suntem, în acest moment, într-un scenariu pe care puțini și l-au imaginat: Rusia a atacat Ucraina – o țară mai mult decât prietenă, o țară cu care are o istorie comună, între care existau legături culturale, lingvistice, economice etc. Deci imposibilul a devenit peste noapte posibil. De aici și până la șantajarea Europei cu gazul rusesc nu e mult. Ucraina este bombardată, e război acolo, ceea ce înseamnă că infrastructura de transport gaze naturale poate să fie oricând distrusă (parțial sau integral). Moment în care Rusia poate să forțeze nota, spunând: autorizați Nord Stream 2, dacă vreți gaz, pentru că ruta ucraineană nu mai este funcțională, tot Rusia fiind cea care a distrus-o. 

Astfel, se poate crea un deficit și mai mare de gaz pe piața europeană, și prețul se poate duce și mai mult în sus decât a fost până acum, în perioada cuprinsă între toamna 2021- iarna 2022. După cum au demonstrat evenimentele din ultimele zile, este întotdeauna loc de mai rău.

„Acesta nu este un război pentru resurse, ci un război pentru sfera de influență”

– Cum ar trebui să înțelegem războiul pentru resurse? La ce date ne-am putea raporta?
– Ce vedem acum în regiunea noastră, în Ucraina, nu este un război pentru resurse, ci un război pentru sfera de influență. Este un război menit să îndepărteze Ucraina de Occident, să distrugă orice speranță a Ucrainei că s-ar putea alătura lumii occidentale vreodată, fie chiar și într-un viitor foarte îndepărtat. Președintele rus este blocat în trecut, gândirea lui este produsul unui anume segment societal și profesional – serviciile secrete sovietice – al unei țări care nu mai există de 30 ani, URSS. Deși pretinde că este jurist – Putin are un doctorat în drept -, el nu respectă legea câtuși de puțin: nici tratatele internaționale, nici drepturile omului, nici suveranitatea națională a țărilor din vecinătatea Rusiei. Toate acestea sunt vizibile acum. Nu prea mai poate nimeni să-i găsească scuze și explicații pentru comportamentul deplasat. „Putin verstehen”, poziționarea conciliantă și plină de „înțelegere” față de Putin, – atitudine care e de notorietate în Germania, mai ales în mediul de afaceri – nu prea mai poate fi justificată.

Germania s-a răsucit la 180 de grade în privința Rusiei 

– Pe ce altceva ne putem baza în afară de gazul rusesc și ce state sunt la fel de dependente ca România de resursele rusești? Se așteaptă ca, de la aceste state (precum Germania), să existe o politică de sancțiuni mai blânde?
– România este printre cel mai puțin dependente țări de gazul rusesc din UE. Adică, există o dependență, însă ea nu este una foarte mare. Importurile noastre de gaze sunt în marja a 10-20%, iar acestea variază în funcție de lună, importurile fiind mai ridicate iarna. Germania are o dependență de importurile de gaze din Rusia – de 60%, Finlanda și Letonia – de 90%, Slovacia – 70%, Bulgaria – de 77%, Moldova – de 100%. Deci România se află în extrema fericită a dependenței de gazul rusesc.

Cât privește Germania, acolo s-a produs o schimbare istorică de optică chiar ieri (27 februarie – n.r.). Din 2015, Germania a preferat să promoveze gazoductul Nord Stream 2, care a costat 10 miliarde de euro, în loc să construiască un terminal de import LNG (gaze naturale lichefiate -n.r.) care ar fi costat un miliard de euro. Ca urmare a atacului asupra Ucrainei, ieri, cancelarul Olaf Scholz a anunțat decizia Germaniei de a construi „repede” două terminale de LNG: unul la Brunsbuttel și altul la Wilhelmshaven, plus o nouă capacitate de stocare la Stade. Cancelarul a mai spus că Germania va „schimba direcția pentru a depăși dependența importurilor de același furnizor” și că țara va cumpăra gaz de pe piața internațională „în coordonare cu UE”. 

Aceasta este o schimbare dramatică de mentalitate și strategie la nivelul conducerii politice din Germania și reprezintă o ruptură față de abordarea de până acum în energie – aceea de promovare a proiectului Nord Stream cu orice preț. Este un moment de cotitură, o răsucire la 180 de grade, la fel de mare ca și decizia istorică a Germaniei de sâmbătă (26 februarie) de a trimite ajutor militar Ucrainei. O decizie în premieră, care merge împotriva politicii germane de până acum de a nu furniza arme în zone de conflict. Situația de la granița Europei este excepțională și răspunsul UE trebuie să fie pe măsură. Nu mai e loc de sancțiuni blânde.

Va sista sau nu Rusia livrarea de gaze naturale?  

– Săptămâna trecută, ministrul rus pentru energie, Nikolai Sulghinov, a anunțat într-o conferință că Rusia va continua să livreze gaze naturale fără întreruperi. Ce să înțelegem din acest mesaj? 
– Declarația este din 22 februarie, înainte de invazia Ucrainei. Această declarație ne spune că nici măcar miniștrii Rusiei (din domeniile non-militare) nu credeau că urmează atacul. Oamenii de nivel tehnic niciodată nu vor război, pentru că războiul distruge tot ceea ce ei au construit (infrastructură, relații economice) cu greu și în mulți ani. În Rusia, deciziile importante se iau de către un singur om și acela nu este ministrul energiei. Deși nu este în interesul Rusiei, Putin poate opri alimentarea cu gaze a Europei, ca răspuns la sancțiunile adoptate de Europa la adresa Rusiei. Situația poate escalada foarte repede și, în cel mai sumbru scenariu pentru piața energetică, se poate ajunge la întreruperi în furnizare și chiar la sistarea livrărilor de gaze naturale.

– De asemenea, într-un interviu pentru o publicație specializată pe teme de energie, Sulghinov a declarat că întreruperea autorizării gazoductului Nord Stream 2 va afecta și companiile europene care ar trebui compensate. Cât de adevărat este acest mesaj?
– Există o legislație europeană și națională care reglementează aceste aspecte. Sigur, companiile europene implicate în proiect (OMV, Engie, Uniper, Wintershall, Shell) au cheltuit – și posibil pierdut – bani serioși: 4,75 de miliarde de euro, care corespund cotei de 50% pe care o dețin în proiect. Restul de 50% e cota Gazprom. Companiile europene au investit până la 950 de milioane de euro fiecare în Nord Stream 2. Dar, așa cum acest proiect a fost de multe ori prezentat drept un proiect comercial, o investiție 100% privată, mă aștept ca orice aspect cu privire la eventuale compensații să fie tranșate în tribunalele de specialitate.    

Tranziția energetică poate fi o soluție în timp 

– Ce rol joacă energia regenerabilă în toată această ecuație și cât se poate baza Europa pe ea? 
– Energia regenerabilă este importantă întrucât reduce din dependența țărilor europene de importurile de hidrocarburi, dar, din păcate, nu le poate înlocui încă. Din 2009, Europa a făcut eforturi considerabile pentru a crește ponderea energiei regenerabile și pentru a diversifica sursele de aprovizionare cu gaz. Comisia Europeană a sprijinit și/sau finanțat construirea de rute alternative pentru gazoducte, interconectori de gaz între statele europene, statele din Europa de Est (Polonia, Lituania, Croația, Grecia) au construit terminale LNG. Ca urmare a acestor eforturi, anumite state europene au astăzi o dependență mai redusă față de gazele care vin din Rusia decât acum 10 ani. Cu toate acestea, mai sunt multe investiții de făcut. 

Statele din vestul și nordul Europei sunt mai avansate în tranziția energetică decât cele din estul Europei, care sunt în etapele preliminare ale acestui proces. Pentru noi drumul este mai anevoios, dar vestea bună e că beneficiem de un sprijin financiar masiv din partea UE pentru modernizarea infrastructurii energetice. Depinde numai de România să valorifice toate fondurile puse la dispoziție de UE pentru sectorul energetic.   

Foto ilustrativă: Shutterstock

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro