Ceasul de mână. De la obiect util la accesoriu de lux
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de trecerea timpului și de calcularea lui. De la cadranele solare, primul efort în acest sens, și până la apariția ceasului de mână a trecut ceva vreme. Află când a apărut ceasul de mână și cum a evoluat.
Între anii 1500 si 1575 a fost adevărata epocă de dezvoltare a ceasurilor. Dar ceasurile din aceste zile erau niste structuri imense, care nu puteau fi transportate. În jurul anului 1548 au apărut primele ceasuri de origine germană sau franceză și abia în anul 1575 au aparut ceasurile de origine elvețiană sau engleză. Elvețienii erau mari bijutieri în acea epocă. Mai târziu, văzând interesul oamenilor față de ceasuri s-au reorientat. Experiența lor în materie de bijuterii, pasiunea și talentul pentru detalii au contribuit la succesul și la renumele lor ulterior în materie de ceasuri.
La început orele erau marcate cu cifre romane, iar minutele cu cifre arabe. Ceasul avea prima dată doar braț pentru a indica orele. În 1577 Jost Burgi a inventat și brațul pentru minute. În această perioadă ceasurile trebuiau întoarse la fiecare 12 ore. Apoi, prin adaugărea celei de-a patra roți au putut fi întoarse la fiecare 24 de ore.
Cum a evoluat ceasul de mână
În timpul anilor 1600 ceasurile nu au evoluat din punct de vedere tehnic, fiind folosite mai mult ca ornament. De aceea, pentru a compensa lipsa de exactitate ceasurile erau făcute din metale și pietre prețioase. În această vreme se purtau sub forma de pandantiv, la gât, sau în buzunarele vestelor.
În 1704 doi ceasornicari englezi, Facio de Duillier și J. Debaufre, au introdus metoda folosirii pietrelor prețioase ca rulmenți. Apoi, timp de aproape un secol, arta folosirii bijuteriilor în ceasuri a fost atribuită englezilor.
După 1900 apar ceasurile de mână, care până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial au luat complet locul ceasurilor de buzunar. Acesta a fost purtat pentru prima dată de fizicianul francez Blaise Pascal.
După 1945, ceasurile mecanice au evoluat. Primul ceas electronic care folosea o baterie a apărut în 1953. Apoi au fost disponibile și ceasurile care funcționau pe bază de baterie. Iar prin anii 1970 ceasurile electronice au înlocuit definitiv ceasurile mecanice.
La început ceasul de mână era purtat de femei
Ceasul de mână în forma actuală a apărut târziu, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind purtat mai ales de femei. În timpul primului război mondial ofiţerii de artilerie şi-au dat seama că era mai practic să poarte ceasul la mână decât în buzunar. Astfel, popularitatea ceasurilor de mână a crescut și în rândul bărbaților.
Astăzi cele mai multe modele de ceas sunt electronice şi funcţionează cu ajutorul cristalelor de cuarţ. De la un obiect util, necesar monitorizării activităților noastre cotidiene, ceasul a devenit un obiect de lux și un reper al statutului social, pentru o a numită categorie de oameni. Deși avem telefoane care ne arată ora, care au cronometru, alarmă etc, totuși purtăm încă un ceasuri...
Ceasul de mână- mic istoric
- 1810–1812 apare primul ceas de mână recunoscut oficial, creat de Abraham Louis Breguet
- 1945 este anul în care data e afişată prima oară pe cadranul ceasului Rolex
- 1957 apare primul ceas de mână acţionat de un motor electric, Hamilton Watch Company, SUA
- 1960 timpul e măsurat pe cale electronică, Bulova
- 1972 apare primul ceas de mână în totalitate electronic, cu afişaj digital, Hamilton Watch Company
- 1868 Patek Philippe produce primul ceas de mână cu cuarţ
- în 1949 apăre ceasul atomic
- în 1967 Wolfgang Hilberg a inventat ceasul cu unde radio, pentru compania Telefunken.
