Condamnat după moartea violentă a unui român, un spaniol a ieșit din închisoare campion, după ce a început să alerge în spatele gratiilor

Juan Miguel Esteban Aceituno a fost închis timp de șapte ani. Mai mult de 2.555 de zile de pedeapsă începută în februarie 2009, într-o zi când ningea. Juanmi avea 32 de ani și l-au dezbrăcat imediat ce a intrat în închisoarea Aranjuez, cu puțin înainte ca toți noii săi tovarăși, câteva sute, să vină să-l privească. Dar bărbatul a găsit curând o cale de evadare care i-a transformat complet viața, până când a devenit sportiv. Și a părăsit închisoarea fiind campion.

Înainte să ajungă după gratii, Esteban trăia confortabil. A studiat Electronică și apoi a devenit interesat de nutriție, devenind antrenor personal de fitness. A început să lucreze cu clienți celebri și următorul său pas a fost să devină un obișnuit al vieții de noapte a vedetelor. A înființat o companie de securitate și se descurca foarte bine, făcând turnee cu artiști precum Madonna, Alejandro Sanz și El Canto del Loco.

Un eveniment din Plaza de Alcalá de Henares i-a schimbat viața. Unul dintre cei 300 de angajați ai săi, cel repartizat la Alcalá, nu a putut merge la muncă, iar Juanmi l-a înlocuit cu un bărbat angajat fără acte. Trebuia să păzească un patinoar, iar după-amiaza s-a complicat.

A izbucnit o încăierare, iar angajatul român a fost ucis, după ce a fost înjunghiat de mai multe ori. Ion Grancea avea 28 de ani, venise de o lună și jumătate în Spania, împreună cu soția și fiul lor de 8 ani. Pentru că nu avea un loc de muncă sigur, a acceptat să păzească patinoarul în Noaptea de Anul Nou. Iar pe 1 ianuarie, dis-de-dimineață, a oprit un tânăr să intre în incintă, locul era închis.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

După câteva minute, acel tânăr s-a întors cu zece prieteni care l-au atacat cu cuțitele pe Grancea. O lovitură în inimă i-a fost fatală românului, care a murit la scurtă vreme după ce a fost înjunghiat, înainte să ajungă salvatorii la el.

Justiția spaniolă l-a condamnat pe Juan Miguel Esteban pentru o infracțiune împotriva drepturilor lucrătorilor. O pedeapsă care a fost ridicată la 14 ani de închisoare, agravată de unele incidente ale lui Juanmi prin cluburi, și, în final, redusă la 11 ani după mai multe recursuri.

Câteva zile de închisoare i-au fost de ajuns pentru a înțelege unde ajunsese: „Ori fac ceva aici, ori mă curăț”. O vizită la închisoare l-a salvat. Era cea a vărului său, Carlos. El și Jesús, un alt văr al lui, au făcut atletism și triatlon și i-au propus o nebunie: de ce să nu înceapă să alerge în închisoare.

În curtea închisorii aveau un teren de futsal de aproximativ 120 de metri. Un spațiu ridicol pentru a alerga, dar Juanmi s-a pregătit. A început să o facă mai întâi câteva minute pe zi, până a ajuns la peste 4 ore de antrenament. Juanmi s-a confruntat cu o curbă continuă, învârtindu-se ca un șoarece, pe terenul de futsal. Apoi, de la glumele proaste ale celorlalți deținuți, la câțiva care au început să i se alăture, până la aproape 100 de oameni care s-au apucat împreună cu el de atletism.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

A alergat în fiecare zi. Ploaie, frig sau cald. Era rutina lui, chiar dacă ceilalți deținuți și gardienii râdeau de el în primul an, privindu-l cum aleargă. Mai mult, se masa singur la picioare după antrenamentele lungi, iar degetele îi sângerau și tăia cu lama rănile, de frică să nu se infecteze.

Pe măsură ce a progresat la antrenamente, a început să concureze în curse din închisoare. Și le-a câștigat pe toate. Mai târziu, prima lui ieșire. Prima dată când l-au scos din închisoare, a mers la o cursă organizată de Instituțiile Penitenciare, în care au alergat peste 3.000 de oameni, iar Juanmi a terminat în top 70. La a doua a fost al șaselea.

Mai târziu, o altă vizită revelatoare a verilor lui. I-au povestit despre o revistă care spunea povești despre autodepășire, legate de sport, iar Juanmi a vrut să scrie și povestea lui. Nu i-au răspuns niciodată. Totuși, a venit și vremea lui. La al doilea concurs afară din închisoare, a mers să alerge maratonul de la Madrid. La locul de unde a mers să ridice numărul de cursă a dat peste standul Running Fiz, marca creată de campionul mondial la maraton Martín Fiz. Juanmi s-a apropiat de el și i-a spus povestea sa. Martín Fiz, care avea un cuvânt greu de spus în revista Alergătorul, unde Juanmi trimisese scrisorile, i-a promis că îl va ajuta.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

În 2016, Juan Miguel Esteban a alergat primul său maraton la Madrid împreună cu verii săi. Dar a doua zi s-a întors la rutina lui de închisoare. Câteva săptămâni mai târziu, mama lui l-a sunat plângând. Álex Calabuig, directorul revistei Corredor (Alergătorul), și Martín Fiz au vrut să facă un reportaj despre el. Povestea lui a ieșit la iveală.

Reportajul a fost publicat și a ajuns la persoanele potrivite. Datorită publicării, Direcția Generală a Instituțiilor Penitenciare a revizuit cazul acestuia. Oficialii l-au vizitat pe Juanmi în închisoare, l-au întrebat dacă toate acestea sunt adevărate și viața i s-a schimbat din nou. „Ia-ți lucrurile, pentru că mâine te duci acasă”. În 2016, la vârsta de 39 de ani, Juan Miguel Esteban a fost eliberat din închisoare.

Ești atât de liber când ieși din închisoare? „Nu”, răspunde el răspicat. Madrilenul mărturisește că va purta mereu o povară în spate, că în multe nopți continuă să audă zgomotul ușilor din penitenciar. La început nimeni nu l-a angajat, nu avea ce să lucreze. Dar povestea lui a fost recunoscută drept cea mai bună poveste de autotransformare în bine din lume din ultimii 15 ani de revista Runner’s World. Și, în 2019, a fost campion la Madrid Banco Santander Triatlon, la Campionatul Spaniei.

Juanmi nu s-a oprit din alergat. S-a urcat chiar și pe bicicletă și a sărit în apă să înoate. Următoarea lui provocare a fost să facă un Ironman, cea mai solicitantă cursă, care combină alergarea, ciclismul și înotul. Pentru a se antrena, a vrut să înoate în facilitățile cele mai apropiate de casa lui, la școala Estudiantes de Las Tablas, și a ajuns să lucreze pentru școală. Acum este director sportiv la două școli, la Estudiantes și la Liceo Europeo de La Moraleja. Și l-a întâlnit pe Ironman în Lanzarote.

Împreună cu Martín Fiz și Álex Calabuig, deja inseparabili în viața lui, Juanmi continuă să alerge. Alergarea l-a eliberat. Și a făcut din el un exemplu. Acum se dedică să ajute, să promoveze tot felul de inițiative: ghid pentru nevăzători, curse caritabile pentru persoanele cu dizabilități, bolnavi de cancer. La 45 de ani, încă departe de ultima sa cursă, Juan Miguel Esteban a trăit deja o carieră care nu va fi uitată niciodată.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro