CORESPONDENȚĂ. Viața unui student român în Cracovia, oraș care a primit peste 100 de mii de refugiați: „Când lipsește câte un coleg, găzduim ucraineni”

Corespondență din Cracovia, Polonia, unde se află trimișii speciali ai Libertatea.

Alex se află în Cracovia din luna octombrie a anului trecut. Inițial, semnase contractul cu academia pentru jumătate de an, dar i-a plăcut schimbul de experiență și a decis să își mai prelungească șederea cu un semestru. Pe 14 iunie, contractul se încheie. 

Stăm de vorbă pe terasa Academiei de Muzică unde învață Alex, un loc de unde se vede tot orașul și despre care spune că este unul dintre favoritele sale. La stânga, în zare, este turnul bisericii Sfânta Maria din oraș. Acolo, din oră în oră, cântă chiar un trompetist. Pentru că unul dintre cei 7 muzicieni care cântă în turn este colegul său, Alex a avut și el ocazia să urce în turnul care altfel nu este destinat turiștilor. 

„Trompetiștii urcă acolo mereu, chiar și în timpul nopții. Cântecul lor este unul întrerupt brusc, probabil ați observat. Asta pentru că o legendă spune cum trompetistul care a avertizat că orașul e atacat de mongoli în 1241 a fost străpuns de o săgeată în gât și n-a apucat să termine cântecul”, povestește Alexandru Lucaci.

Spune că s-a integrat rapid în mediul universitar polonez, mai ales că ne aflăm într-un oraș în care, subliniază el, sunt cei mai mulți studenți Erasmus din Europa – peste Paris, Londra și alte orașe tradițional studențești. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Oraș în care, acum, studenți străini pun și ei umărul la integrarea sutelor de mii de ucraineni ajunși aici.

Cum găzduiesc studenții refugiați

Războiul din Ucraina l-a afectat și pe el – găzduiește, la fel ca mulți dintre prietenii lui, refugiați. „Sunt unii pe care nu-i putem ține mai mult de o zi, îi ținem când ne lipsește vreun coleg de cameră, apoi merg la alți colegi care au un loc liber. Și tot așa”.

Iar acum nu se mai poate întoarce în țară prin Ucraina, din pricina conflictului. Spune că prefera oricum, însă, ruta care trece prin Slovacia, pentru că în Ucraina, chiar dacă drumul era mai scurt, starea drumurilor era o problemă. „Plus că stăteam și câte două ore la ambele vămi”, explică. 

De altfel, arată el, pentru a încuraja găzduirea de refugiați, guvernul polonez a dat o lege pentru proprietarii de imobiliare prin care aceștia pot primi 40 de zloți (41 de lei) pe zi pentru fiecare refugiat ucrainean primit în casă.  

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Iar unii chiriași au probleme cu proprietarii, care ar prefera să găzduiască refugiați. „Însă legea e de partea noastră, a celor care au încheiat contractele legal”, spune românul.

Prețuri uriașe

Pasiunea lui pentru muzică a pornit dintr-o întâmplare: părinții l-au trimis de mic la Liceul de Arte din Botoșani, fiindcă era cel mai apropiat de casa lor, „puteai să arunci o minge de la mine de acasă în sala de clasă”. În școala primară, Alex a avut de ales între pian și vioară – nu putea urma un instrument de suflat pentru că era încă un puști. Dar, pe când era în clasa a treia, băiatul a văzut un concert de jazz la televizor și de unul singur, fără știrea părinților, s-a dus la directorul școlii de atunci și i-a spus că ar vrea să studieze trompeta. În cele din urmă, directorul a fost de acord. 

De-aici, totul a curs natural. A ajuns la Academia Națională de Muzică din Cluj-Napoca, unde a intrat primul, apoi, prin bursele Erasmus, la Cracovia.

Aici, în Cracovia, singura problemă pe care a întâmpinat-o a fost, după spusele lui, găsirea unei cazări. Prețurile din Cluj, piperate pentru România, nu se compară, arată el, cu prețurile din Cracovia. Astfel, o garsonieră de 12 metri pătrați poate ajunge să coste în jur de 2.200 de zloți, peste 2.300 de lei, în vreme ce, în centru, chiria poate depăși chiar 2.500 de zloți, mai mult de 2.600 de lei. El a găsit, în cele din urmă, o cameră într-un apartament în care locuiește cu încă 5 persoane și pentru care plătește în jur de 300 de euro.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Plusuri și minusuri pentru Polonia

Când vorbim despre similarități și diferențe între sistemul de educație polonez și cel românesc, Alex spune că îi place mai mult abordarea poloneză. Înainte de a pleca din Cluj, arată el, făceau orchestră online, ceea ce nu era ideal. „O sută de oameni să stea pe Skype și să cânte… E aiurea”, spune el. În Cracovia, când a ajuns, lucrurile se desfășurau normal – polonezii au ținut să păstreze concertele, orele cu profesorii și, pe lângă toate astea, concertele caritabile. 

A cântat și Alex ca să strângă bani pentru diverse cauze, una dintre ele fiind strângerea de fonduri pentru un spital de oncologie pediatrică.  

Totuși, la un concert nu am mai cântat din cauza războiului. Aveam niște piese de Șostakovici, compozitor rus, și s-a anulat tot concertul!

Alex, student român în Cracovia:

Deși viața din Cracovia e mai scumpă decât cea din Cluj-Napoca, Alexandru Lucaci nu se plânge – costurile sunt suportate prin bursa Erasmus pe care o gestionează după placul lui. 

„Tu, la final de semestru, trebuie să decontezi drumurile și să le arăți că nu ai dormit în parc”, spune el. 

Colegul plecat înainte de război

Când îl întrebăm cum sunt profesorii, Alex spune că aici „schimbă tabăra”. „Clujul este peste ce e aici, din punctul meu de vedere”, spune el, cu fermitate. 

Când vine vorba despre colegi, își amintește cu regret despre un coleg care venise din Ucraina semestrul trecut și care astăzi luptă în războiul cu rușii, după ce nu și-a mai prelungit contractul Erasmus. 

„Era la dirijat. Și a zis, chiar vorbeam cu el, că nu-l mai prelungește pe al doilea și exact când s-a întors acasă a început războiul și nu mai poate trece granița în Polonia, pentru că are 21 de ani, e bărbat și trebuie să lupte. A fost ghinionul vieții. E din Harkov, vorbesc în fiecare zi cu el. Acum e în Lviv, dar înțeleg că nu mai e sigur nici acolo, pentru că au început să bombardeze și acolo”, povestește tânărul. 

Dragonul

Adaptat la viața orașului după atâtea luni de trăit în Cracovia, mai are un loc preferat, pe o colină din afara orașului. 

„În afara orașului e un munte. Lângă, e un muzeu cu tot felul de piese de la avioane, uniforme din Al Doilea Război Mondial. Iar în vârf e un delușor în miniatură, o cărare făcută ca o spirală până în vârf. Din vârf, de acolo, poți vedea toată Cracovia. ”

Ne despărțim de el la castelul Wavel, unde dragonul – simbolul orașului – scoate flăcări. 

„Legenda spune că aici, lângă Wavel, își avea bârlogul. Localnicii îi aduceau ofrande. Într-o zi, un țăran a umplut un berbec cu sulf și smoală. Dragonul l-a mâncat, apoi i s-a făcut rău, a băut apă din Vistula și a explodat”, explică Alex de ce vedem dragoni peste tot.

Peste orașul de legendă se lasă seara.

Urmărește-ne pe Google News