Cristina a rămas paralizată și nu vorbește după o operație pe cord. Fata are nevoie de 5.000 de euro pentru o injecție cu celule stem, singurul tratament care-i poate alina chinul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Acest articol este o acțiune umanitară finanțată și publicată de Fundația Ringier. Toate cazurile sprijinite de aceasta pot fi găsite pe site-ul www.ajutacopiii.ro.
În urmă cu aproape trei ani, Cristina Adriana Lefter, din Chitila, județul Ilfov, intra în sala de operație pentru înlocuirea unei valve la inimă. Tatăl ei, Marian, 50 de ani, a ținut-o de mână până la blocul operator. A încurajat-o. S-au despărțit zâmbind. Când a ieșit din sală, fetița, care avea ceva mai mult de 12 ani, nu mai era aceeași. Nu mai vorbea, nu mai mișca un deget. Era în comă. “Encefalopatie hipoxică severă”, au scris medicii în fișa ei. Un diagnostic crunt, ce a schimbat complet destinul unui copil care acum are nevoie de ajutorul semenilor. O injecție cu celule stem i-ar întreține flacăra speranței într-o viață mai puțin chinuită, dar pentru asta Cristina are nevoie de 5.000 de euro.
Malformația congenitală de la inimă cu care fata a venit pe lume - tetralogie fallot - nu a împiedicat-o să ducă o viață normală. Chiar dacă, la vârsta de 5 ani, Cristina a fost nevoită să urce pentru prima oară pe masa de operație, pentru ca specialiștii să-i pună un soi de “petic” pe gaura din cord. O barieră care să oprească trecerea fluxului de sânge din inimă direct în plămâni. Copilul a ajuns școlar, ba chiar unul premiant, pentru care notele de zece erau o obișnuință. Însă odată cu creșterea, medicii au recomandat o nouă intervenție chirurgicală, deoarece inima crescuse, iar acel “petic” rămăsese mic și exista iar riscul ca plămânii să fie inundați cu sânge.
Operată la 5 ani pe cord
“Prima oară, în 2009, când fetița mea avea 5 ani și jumătate, totul a mers foarte bine. I-au pus acel petic acolo și ne-am văzut de viață. Însă, odată cu creșterea, specialiștii au recomandat o nouă operație. Trebuia înlocuită o valvă pulmonară cu una biologică pentru ca sângele de la inimă să nu ajungă în plămâni. Am acceptat a doua intervenție pentru că știam cam ce va urma. Însă de data asta nu a mai fost așa cum ne așteptam... Lucrurile au scăpat complet de sub control...”, povestește Marian Lefter, tatăl Cristinei.
“Tati, să ai grijă de mine. Să stai lângă mine. Te iubesc mult de tot!”
Toate asigurările medicilor de la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș pe care tatăl le-a primit înainte de intervenția chirurgicală s-au dovedit a fi departe de adevărul crunt. Ceva s-a întâmplat acolo, în timpul operației, aorta Cristinei a plesnit. Medicii au resuscitat-o, au reglat fluxul de sânge, dar creierul fetei a fost privat de aer mult prea mult timp.
Tatăl ei vorbește, în baza documentelor medicale pe care le deține, de 12 minute! 12 minute cât o viață complet distrusă! Când a ieșit din operație, Cristina nu mai era același copil. Nu mai vorbea, nu mai mișca nici măcar un deget. Se întâmpla acum mai bine de trei ani, în primăvara lui 2017.
“Am ținut-o de mână până la ușa blocului operator. Am vorbit, am încurajat-o...«Tati, să ai grijă de mine. Să stai lângă mine. Te iubesc mult de tot!», așa mi-a spus... A fost ultima oară când i-am auzit glasul... Când a ieșit de acolo, după opt ore, fetița mea premiantă, un copil de zece pe linie, era o legumă. Nu mai mișca nici măcar un deget, nu mai vorbea... Mi-au spus că i-a cedat aorta și că a stat fără aer 12 minute... Mă uitam la copilașul meu și nu-mi venea să cred ce văd... Am izbucnit în plâns și am leșinat... Primisem asigurări că e o operație prin care putem trece ușor... Nu a fost așa...”, rememorează tatăl Cristinei momentele de dinaintea operației fetiței lui.
Cristina nu recunoaște pe nimeni, iar zâmbetul i se așază pe față necontrolat
De atunci au trecut mai bine de trei ani de coșmar și Cristina e tot captivă într-o lume a tăcerii. Nu poate să scoată nici un sunet, nu își poate ține capul și nici nu poate să stea în fund. Nu recunoaște nici măcar gestul bebelușilor care știu să sugă din biberon... De mers, nici nu se pune problema. Mâinile și picioarele i s-au deformat... A uitat tot, nu recunoaște pe nimeni. Iar zâmbetul i se așază pe față necontrolat... Mănâncă doar pasat și doar cu ajutorul unei gastrostome, un furtun prin care alimentele și apa ajung direct în stomac.
Trei ani și jumătate, șapte injecții cu celule stem recoltate de la mamă, soră și nepoți
Au fost perioade în care Cristina - aflată în programul de susținere al Fundației Ringier România - nu putea nici măcar să-și înghită saliva. Dar cele șapte injecții cu celule stem recoltate de la diverse rude (mama, soră, nepoată), zecile de ore de masaje kineto făcute pe bani grei în acești trei ani și jumătate i-au mai alinat suferința uriașă și le ține bieților părinți aprinsă flacăra speranței că, într-o zi, fetița lor ar putea rosti măcar câteva cuvinte. Un pas sau doi făcuți pe propriile picioare ar fi darul suprem pe care fata l-ar putea primi de la Divinitate...
De 5.000 de euro speranțe...
Acum, Cristina este în fața celei de-a opta injecții cu celule stem ce vor fi recoltate de la un nou-născut. Un nepoțel care se va naște, prin cezariană, la sfârșitul acestei luni. Însă pentru a putea beneficia de acest tratament, fata are nevoie de 5.000 de euro. Jumătate pentru acea injecție în care familia își pune toate speranțele și jumătate pentru cheltuieli posttratament.
“Ce a mai rămas din fetița noastră? Doar ochișorii...”
“Cu fiecare zi scursă de la acea operație blestemată am sperat la mai bine pentru fetița noastră... Trei ani și jumătate în care nu am abandonat nici o clipă lupta... Măcar să-i auzim din nou vocea, să ne zică iar «mamă» și «tată»... Ce a mai rămas din fetița noastră? Doar ochișorii pe care îi poate mișca. Și cu care se uită țintă la noi fără să înțelegem ce vrea să ne spună...Pentru ea, am cheltuit enorm în toți acești ani, tot ce am avut. Statul nu ne-a ajutat cu nimic. Acum, avem nevoie de 5.000 de euro, dar suma este cu mult peste resursele noastre financiare. De aceea, sperăm ca oameni cu suflet să ne fie aproape, să ne ajute să-i oferim Cristinei încă o șansă la o viață mai puțin chinuitoare”, este apelul pe care îl face tatăl Cristinei.
Cei care doresc să o ajute pe Cristina o pot face donând în următoarele conturi ale Fundației Ringier România:
RO98 BACX 0000 0012 7457 7001 – RON
RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177 – EUR
Donează online, prin PayPal sau transfer sau redirecționează 3,5% din impozitul pe venit către Fundația Ringier. Detalii pe www.ajutacopiii.ro
Citește mai multe despre copiii pe care FUNDATIA RINGIER îi sprijină de 7 ani la rubrica AJUTĂ COPIII
