Cum ar putea influența COVID-19 speranța de viață și natalitatea în România. Directorul Centrului pentru Cercetări Demografice: „Efecte similare cu ale crizei din 2009”

• Ghețău arată că raportările diferite referitoare la incidența bolii în București se datorează unui sistem deloc pus la punct cu migrația populației. „În alte țări există o sumă întreagă de formalități pe care trebuie să le îndeplinească cel care-și stabilește reședința într-o altă localitate”.
• Ce spune despre nașteri și evoluția natalității în plin COVID, raportat la ultima jumătate de secol.

Născut în 1940, Vasile Ghețău e un nume care se confundă cu cercetările demografice și statisticile referitoare la populația din România. Sociolog și profesor universitar, acesta este directorul Centrului pentru Cercetări Demografice, s-a ocupat de recensământul din 1992 și a fost titular al cursului de demografie la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București până în 2010.

În septembrie, Ghețău a publicat, pe platforma Contributors, un articol legat de efectele pandemiei, serie în care s-a referit la speranța de viață și la mortalitate. 

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Libertatea l-a provocat la o discuție despre natalitate, cum e afectat numărul de nașteri în anul pandemic 2020, cum s-ar vedea scăderea la anul. Sociologul a atins și alte subiecte arzătoare, cum ar fi hibele sistemului de raportări și cauzele lipsei unor statistici exacte referitoare la populația rezidentă din București și din alte orașe.

-În ultimele articole vorbeați despre mortalitate. În ceea ce privește natalitatea, statisticile arată că anul trecut s-a înregistrat cel mai mic număr de nașteri din ultimii 53 de ani. Ce ne așteaptă?
-Dacă ne uităm la datele pe primele 8 luni de anul acesta, numărul de născuți este mai mic decât în 2019. Dar nu sensibil. E o scădere ușoară, care n-are legătură cu pandemia. Totuși, sunt date provizorii, așa că e greu să le judecăm comparativ. Date provizorii înseamnă numărul de născuți declarați la starea civilă și nu în momentul producerii nașterii. În general, mă feresc de astfel de comparații pentru că datele finale pot arăta realități diferite. Dar e o ușoară scădere.

–  Am avea cum să vedem situația în perspectivă, în anul 2021?
-Dacă vorbim despre ce se va putea întâmpla mai departe, aceste aprecieri se fac având la bază cercetări selective. Eșantioane. Populația e întrebată, în pandemie, asupra planurilor de a avea copii. Nu avem astfel de cercetări, dar au fost efectuate în alte părți și opțiunile sunt pentru amânarea sarcinii, predominant, pe locul al doilea fiind renunțarea la a face un copil. Astfel de cercetări s-au făcut în Italia, unde pandemia a avut dimensiuni încă din primăvară. S-au făcut și în SUA, și în Norvegia, dacă nu mă înșel, și arată aceste intenții de a amâna și, într-o măsură mult mai mică, de a renunța. 

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

„Se fac paralele cu criza de acum un deceniu”

– Cele două nu se pot întrepătrunde?
– Când vorbim de amânare, o parte dintre ele se transformă în decizii de a renunța la copil. Pentru că e vorba de apariția unor factori de instabilitate a cuplului, probleme de sănătate și așa mai departe. Pe de altă parte, eu cred că trebuie să așteptăm întinderea acestui al doilea val. 

– Da, practic, suntem abia la începutul celui de-al doilea val.
– Care e și mai dur. Nu doar în Europa. Ca număr de cazuri, dar nu ca mortalitate. Să știți că datele pe care le consult la nivel global arată că, chiar dacă numărul de infectări este crescut, nu există și un corespondent în creșterea mortalității prin COVID. Ceea ce înseamnă, privind din exterior, că tratamentele dau roade și sunt pozitive în efecte. 

– Va influența și durata în luni a acestui val doi?
– Dacă ar crește mortalitatea, să spunem, și deciziile legate de natalitate, de nașteri, se vor schimba în mod negativ. Amânare, amânare, dar cât se poate amâna?

– Cum influențează crizele natalitatea? Mereu negativ?
– Când s-au făcut paralele referitoare la pandemie, primele au fost cu cele ale crizei declanșate în 2009. Efectele sunt asemănătoare. În 2009 au fost cercetări foarte bine puse la punct și au arătat că există o proporție consistentă de tinere cupluri care au luat decizia de a amâna nașterea și pe plan secund de a renunța la copil. Sunt manifestări similare, vorbim tot de o perioadă de criză. Efectele au fost similare cu cele ale crizei din ‘30.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Cum a evoluat situația natalității după decretul din ‘66

–  Descreșterea natalității e constantă în ultimele decenii. Putem vorbi de un minim istoric în 2020?
–  S-o luăm pe rând. A existat, mai întâi, o dublare a numărului de născuți după decretul din octombrie ‘66. Ne referim la anii 1967 și 1968. După acest vârf, a început regresul, femeile într-o proporție crescândă au găsit metode de a evita sarcina ori de a recurge la avort clandestin. În ‘69 a început regresul, apoi au fost două modificări ale decretului inițial, referitoare la număr de copii avuți și vârsta la care femeile pot renunța la copil. S-a ajuns la un număr de 360.000 de copii născuți în 1989. Departe de așteptările regimului, dar, în context european, eram peste media europeană. Aici ne-au prins revoluția și schimbările. Dar apoi, în primii 5 ani, de după revoluție, a scăzut masiv. Atunci a fost scăderea dramatică. 

– Despre ce cifre vorbim?
– De-atunci s-a stabilizat la în jur de 190.000 născuți anual. Iar anul trecut au fost 187.000. Adică 9 născuți la mia de locuitori. Totuși, mortalitatea a crescut, s-a ajuns la 14-15 decese la mia de locuitori. E mai important să comparăm numărul de născuți cu decesele. E o scădere naturală de 70.000 de persoane pe an. Se conturează și pentru anul acesta. Ba chiar, în primele 8 luni, este cu 10.000 mai mare. Dar, repet, sunt date provizorii.

Mortalitatea e mare. Numărul de decese anual, 260.000, se menține. E o cifră foarte mare raportat la 19,3 milioane de locuitori.

Sociologul Vasile Ghețău:

„Sperăm ca mortalitatea COVID să scadă în perioada următoare”

– Vedeți o corelație între mortalitate și COVID, după consultarea ultimelor statistici?
– Dacă luăm numărul total de decese dat de statistică și numărul de decese COVID, putem observa că a crescut numărul deceselor de COVID în iulie și august. Cu un vârf în august, se vede o dinamică foarte rapidă în creștere. Înainte de a avea datele pe iulie și august, eu am estimat efectele mortalității prin COVID, creșterea mortalității în materie de speranță de viață la naștere. Și nu erau semne în țara noastră că ne-ar afecta.

– Dar erau în alte părți?
– Da. În Italia, Spania. Dar eu am estimat speranța de viață în luna august. Este consistent mai mică decât în lunile anterioare. Asta înseamnă că acest exces de mortalitate prin COVID a avut o influență. Dacă admitem că numărul total de decese în luna august vine prin numărul de decese COVID. Ar însemna o speranță de viață mai mică cu aproape un an în luna august. Ce semnificație are? Dacă într-un an calendaristic mortalitatea ar fi în toate lunile cea din luna august 2020, speranța de viață ar scădea în România cu aproape un an. E un indicator foarte teoretic în interpretare. Pentru că sperăm ca mortalitatea COVID să scadă în lunile următoare. Și nu putem vorbi de toate lunile la magnitudinea lui august.

„Trebuie să avem un instrument bun pentru a măsura imigrația și migrația per localități”

– Cum explicați diferențele de raportare din ultimele zile: cele de la Institutul Național de Sănătate Publică și cele de la Grupul de Comunicare Strategică (Guvernul)?
– Au apărut comentarii în ultimele zile comparând numărul de infecții la 1.000 de locuitori. Institutul de Sănătate Publică spune că a utilizat populația rezidentă pentru a calcula rata, așa cum se recomandă pe plan internațional. 

Aceea e varianta corectă. Populația rezidentă în București ar fi de 1,8 milioane. Mai există o populație, cea cu adresa de domiciliu, pe care o are Ministerul de Interne, cea peste 2 milioane. Noi am fost complet nepregătiți în 2011, când s-a introdus populația rezidentă. Nu avem informații statistice referitoare la migrație, la imigranți și emigranți. Toate datele sunt estimate și vin de la Eurostat, pentru că alte țări au statistici la oamenii veniți din România, le înregistrează și le trimit aici. Doar că, la nivel de localitate, nu se poate estima. Poate există în București, dar noi nu cunoaștem ce populație avem în țara noastră după 2011 per localități.

Să vedem la recensământul următor, vom avea cifrele bune. Însă, dacă nu vom găsi după recensământ un instrument bun, să avem date fiabile despre migrație, imigrări și emigrări, vom fi din nou fără date ale populației pe localități. Ceea ce este foarte, foarte trist.

Sociologul Vasile Ghețău:

– De ce se poate în alte părți?
– Alte țări au date pentru că au alt sistem de funcționare a administrației la nivel de localități. Există o sumă întreagă de formalități pe care cel care-și stabilește reședința într-o altă localitate trebuie să le îndeplinească. Cu sancțiuni foarte drastice, dacă se încalcă; sunt registre ale populației pentru diferite localități. În Italia, în Spania, se înregistrează orice persoană care-și înscrie locuința într-un loc. Noi nu avem asta. Sunt zeci de mii de oameni, probabil, care stau în București fără forme.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro