Ma numesc Kity si am 17 ani. De curand mi-am facut un prieten, Dan si tin sa mentionez ca este primul. Ne cunoastem de cand eram mici, am copilarit impreuna, in acelasi cartier. N-am avut intentia sa fiu cu el, ci a fost o simpla intamplare. Totul a inceput de la majoratul prietenei mele unde pur si simplu m-am incapatanat sa nu ma duc neinsotita. Vroiam neaparat sa am un partener si fulgerator mi-a trecut prin cap ideea de a-l invita pe el. A fost ceva de moment. A acceptat si din acea seara de aprilie ne vedem si el spune ca suntem un cuplu. Prima data cand m-am gandit ca putem fi impreuna a fost cand m-a intrebat de ce nu i-am spus prietenei la care mergeam ,,despre noi,,. Am fost luata prin surprindere, m-am blocat si i-am raspuns ca totul a fost o decizie rapida, de moment, fara sa urmaresc un scop. El are 18 ani, niste parinti cu care ma inteleg foarte bine, suntem vecini si familiile noastre se cunosc foarte bine. Lucreaza si vrea sa-si termine studiile abandonate, dupa care sa incerce chiar la facultate, mai ales ca stie ca si eu vreau sa dau la facultate. Este dragut, atent in comportament, aproape ca nu am ce sa-i reprosez, insa uneori mi se pare distant si indiferent cu privire la relatia noastra. Nu ne vedem decat o zi pe saptamana, ma suna cateodata, dar cand suntem impreuna face planuri cu privire la relatia noastra, planuri pe care nu le-a pus niciodata in practica.
Ce sa fac, cum sa aflu daca imi este fidel sau daca ii place relatia noastra sau face totul pentru familiile noastre, pentru ca ii cunoaste si ii respecta pe ai mei?
I-am cunoscut fosta prietena, el mi-a aratat-o la o petrecere, nu am intrat in amanunte, insa mi s-a parut ca ea a fost cea ranita, cea care a suferit in urma relatiei lor, cea care regreta ca nu mai sunt impreuna. Desi un tip ii facea cu disperare curte, ea a fost toata seara retrasa. Stiu ca cea mai lunga relatie a lui a fost de doua luni si nu prea a avut prietene. Sustine ca ultima prietena a fost destul de experimentata si ca de la ea a invatat multe lucruri. Cred ca ceea ce a invatat este in materie de sex intrucat nu se poarta asa de versat pe cat ar vrea sa para. Eu ma astept sa ma sune mai des, sa-mi faca tot felul de surprize.
L-am intrebat despre relatia noastra si mi-a spus ca este multumit si ca singurul lucru pe care il regreta e ca nu suntem mai mult timp impreuna, el fiind foarte ocupat. Se simte cam deranjat cand ii fac vreo observatie si se distanteaza, parca nu vrea sa discutam serios despre noi. N-am vorbit pana acum deschis cu el sa-i spun ce ma deranjeaza si cum mi-ar placea sa se poarte cand suntem singuri.
Cred ca sta cu mine pentru ca, asa cum mi-a spus-o de cateva ori, sunt o fata cuminte, la locul ei, draguta si alaturi de care se simte bine in societate, neavand ce sa-mi reproseze. Nu cred ca ma iubeste, altfel ar fi fost mai imprevizibil, mai deschis spre distractii. Sunt constenta de firea lui foarte calma, este mai lent in ceea ce face, dar nu stiu daca vrea cu adevarat sa fie cu mine. Imi spune tot timpul ca este fericit, ca i s-a acordat sansa sa se schimbe, ca inainte era baiat de cartier, ca eu sunt deosebita, ca vede relatia noastra ca pe ceva serios si ca nu i s-a mai intamplat asa ceva cu nimeni. De asemenea mi-a mai spus ca orice s-ar intampla cu noi, el imi va spune intotdeauna in fata adevarul. Ce sa fac? Oare asa este el si crede ca pentru ceva serios ar trebui sa iei lucrurile usor, sau este cu mine doar pentru ca se poate mandri ca este cu o fata diferita de toate ,,panaramele,,, cum le spune el.
Cum sa aflu daca chiar ma iubeste? Nu credeti ca e indiferent? Sau e doar ,,ocupat,, asa cum imi spune mereu?
Dar cum ramane cu intimitatea noastra, cand suntem doar noi doi parca nu avem ce sa discutam. Ce sa fac?
Cu mult respect, Kity, Bucuresti
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.