„De cate ori mi-a gresit, niciodata nu mi-a spus ca-i pare rau”

Ma numesc Maria, am 20 de ani, tocmai m-am despartit de prietenul meu si nu cunosc motivul despartirii. Am fost prieteni trei luni, insa in tot acest timp relatia noastra n-a mers ca o legatura normala. In prima luna totul a mers perfect, apoi am observat o distantare din partea lui. De cate ori era suparat nu ma baga in seama pe strada, uneori pleca de langa mine fara sa-mi spuna de ce si unde pleaca. Erau si zile cand ne intelegeam foarte bine, eu ii spuneam tot ce aveam pe suflet, chiar daca el nu mi-a spus niciodata. Cand
l-am intrebat daca tine la mine, mi-a raspuns: poate ca da, poate ca nu. Cu toate astea, eu i-am spus ca tin la el. Acum doua saptamani ne-am despartit definitiv. Mi-a vorbit foarte urat, mi-a spus ca s-a plictisit de mine si ca nu mai vrea sa fim prieteni, si asta cu toate ca, doar cu cateva zile inainte, mi-a spus ca nu sta cu mine doar ca sa nu stea singur, iar eu l-am crezut. El este o fire orgolioasa, nu lasa nimic de la el, de cate ori mi-a gresit niciodata nu mi-a spus ca-i pare rau si totusi eu l-am iertat. Nu stiu ce sa cred, daca a tinut vreodata la mine cu adevarat, mai ales ca el a vrut sa fim prieteni si nu eu. El are foarte mare incredere in prietenii lui si ma gandesc ca l-ar fi putut influenta, pentru ca unii din ei nu ma simpatizeaza. Si inca ceva mai important: acum mai bine de un an s-a despartit de fosta lui prietena la care a tinut foarte mult – ea l-a lasat -, eu am stiut de la inceput, dar am crezut ca i-a trecut. De multe ori, cand era cu mine imi vorbea numai despre ea, eu taceam si ascultam. O data mi-a spus chiar ca-i este foarte dor de ea. Alteori statea de vorba cu ea, ore-n sir. Culmea e ca si eu o cunosc pe fata, ne intelegem bine, avem prieteni comuni. O data mi-a spus ca el i-a zis ca nu o sa mai tina niciodata la o fata asa cum a tinut la ea. Nu am stiut ce sa mai spun, am tacut si am tinut in mine o durere imensa, pentru ca eu incepusem sa tin la el cu adevarat. Mereu am trecut cu vederea greselile lui, pentru ca venea la mine sa ne impacam. Asta nu inteleg: de ce venea la mine daca nu avea nici un sentiment pentru persoana mea?
Nu stiu ce sa mai cred. Oare merita toate gandurile si lacrimile mele? Uneori sunt sigura pe mine si cred ca
l-am uitat, dar nu este adevarat, doar ma amagesc. Am scris aceasta scrisoare cu gandul ca mi-ai putea da un sfat.
Maria, Feldioara

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE