„M-am dus acolo, l-am găsit sub dărâmături, m-am băgat după el, am încercat să-l scot, nu am avut cum. L-am auzit cum își dădea ultima suflare și asta m-a marcat pe viață. După tragedie am continuat să am grijă de fratele meu – să fie curat, să se ducă cu temele făcute la școală, să mănânce”, va povesti Alex, fratele cel mare, de 14 ani.

Visuri la cheie (1)Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

„O să vorbim mult despre responsabilitate – care nu vine întotdeauna odată cu vârsta. Se întâmplă destul de des ca părinții să plece din viața copiilor – din diverse motive – și copiii rămân și țin familia în picioare. Încercați să vedeți povestea lor din punctul de vedere al lui Alex – un copil de 14 ani care a învățat prea devreme ce înseamnă responsabilitatea”, le va spune Dragoș Bucur colegilor săi.

Alături de ei este sora tatălui care le-a preluat tutela și încearcă să le asigure traiul de pe o zi pe alta: „Le este foarte greu și îmi spun tot timpul că le e dor de el. Vreau să vă spun că le-a mai dat lumea bănuți pe care ei i-au strâns să-i facă cruce tatălui lor. Ei nu și-au luat nimic și au mers și i-au ales crucea, au scris tot ce au vrut ei, nu le-a spus nimeni nimic.”

Casa în care locuiesc stă să cadă și este veche de peste 70 de ani: „Mi-e greu să spun că această construcție este o casă.

Pare că nici casa în sine nu mai vrea să stea în picioare”, va spune Omid, iar decizia este clară: se va construi o casă de la zero! „Asta nu e o casă de la zero. Asta e o viață de la zero. Zero pozitiv. Este o viață care pornește cu niște puncte în plus, un nou început cu lucrurile la locul lor. O viață pe care ne-o imaginăm așa cum trebuie să fie”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.