În 1959, misiunea sovietică Luna 3 a realizat un moment istoric: a fotografiat fața ascunsă a Lunii. Imaginile au rezolvat multe mistere despre satelitul nostru, dar au generat și altele. Printre acestea, o asimetrie morfologică greu de explicat la acel moment.
Cuprins:
Conform National Geographic, un studiu recent bazat pe probele aduse pe Pământ de misiunea chineză Chang’e-6, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, explică acest fenomen.
Fața vizibilă a Lunii este dominată de câmpii întunecate de bazalt, în timp ce fața ascunsă este palidă și plină de cratere. Echipa condusă de geologul planetar Heng-Ci Tian, de la Academia Chineză de Științe, a analizat praful lunar din bazinul Polo Sud-Aitken pentru a înțelege această disparitate geologică.
Comparând izotopii de potasiu și fier din aceste probe cu cele prelevate de misiunile Apollo ale NASA, cercetătorii au descoperit variații chimice ce indică o modificare profundă în mantaua lunară.
Potrivit studiului, un impact masiv – posibil cu un asteroid – a generat temperaturi extreme care au vaporizat materiale din adâncurile satelitului.
„Deși procesele magmatice pot explica datele izotopilor de fier, izotopii de potasiu necesită o sursă în manta cu o compoziție mai grea pe fața ascunsă decât pe cea vizibilă”, a explicat Heng-Ci Tian.
Coliziunea, produsă acum miliarde de ani, nu a afectat doar suprafața Lunii, ci a provocat transformări interne permanente. Aceasta este evidentă prin evaporarea potasiului din bazinul Polo Sud-Aitken.