Descoperire bizară a oamenilor de ştiinţă: Există o legătură între dragoste şi… droguri

Utilizând scanarea prin rezonanţă magnetică, oameni de ştiinţă de la câteva mari universităţi din lume au descoperit că dragostea activează regiuni specifice din creier; această activare este combinată cu un cocktail unic de biosubstanţe care se revarsă în sânge şi ne inundă creierul.
DORINŢA este indusă de hormonii sexuali, estrogen şi testosteron. Aceşti “mesageri chimici”, produşi de glandele endocrine, sunt transportaţi de fluidele corporale spre alte organe şi ţesuturi ale corpului, asupra cărora au o acţiune specifică.
Pentru ATRACŢIA ROMANTICĂ – sau, cum spunem noi, senzaţia de îndrăgostire – sunt responsabile patru substanţe din categoria neurotransmiţătorilor endogeni: adrenalina (epinefrina), dopamina, serotonina şi feniletilamina (PEA). Iată cum “lucrează” acestea:
– fluxuri intense de adrenalină inundă creierul în prima fază a “îndrăgostirii”; simptomele imediate sunt fixaţia pentru obiectul îndrăgostirii, transpiraţie, accelerarea bătăilor inimii, gură uscată.
– în creierele partenerilor din cuplurile nou formate se înregistrează concentraţii mărite ale dopaminei (“hormonul fericirii”), care au drept efecte: stare de euforie, creştere energetică, nevoie diminuată de hrană şi somn. În ansamblu, efectul “îndrăgostirii” asupra creierului este similar cu cel produs de cocaină!
– în creierul proaspeţilor îndrăgostiţi, concentraţia de serotonină (neurotransmiţătorul care menţine echilibrul emoţional) scade până la nivelul specific tulburărilor comportamentale obsesiv-compulsive! Asta ar putea explica fixaţia pentru partener şi idealizarea sa în această etapă a dragostei. Iată că expresia “Dragostea e oarbă” are justificare biochimică!
– activitatea substanţelor menţionate mai sus este controlată de feniletilamină (PEA), neuromodulator şi neurotransmiţător cu structură asemănătoare amfetaminelor. Aceasta influenţează tranziţia de la dorinţă la atracţie.
ATAŞAMENTUL – iubirea aceea aşezată, specifică în cuplurile cu vechime – este “vegheat” de alţi doi hormoni: oxitocina, care mai e numit “hormonul cu lipici”, şi vasopresina (“hormonul fidelităţii”). Oxitocina este eliberată de femeie în timpul naşterii şi de bărbat în timpul orgasmului şi apropie cuplurile după actul sexual.
Iată ce scrie savantul Sam Vakin, autorul cărţii “Patologia dragostei”: “Adevărul implacabil e că îndrăgostirea este, în anumite privinţe, similară anumitor forme de patologie. Din punct de vedere biochimic, dragostea pasională este asemănătoare abuzului de droguri”. Într- adevăr, scanările au evidenţiat intensificarea fluxului sangvin în zone ale creierului care concentrează receptorii de dopamină; ca atare, dragostea dă dependenţă la fel ca drogurile şi viteza.

Iată ce se mai întâmplă în creier când iubim:

– cortexul frontal, vital în raţionamentul logic, se blochează într- o oarecare măsură, suspendând spiritul critic şi îndoiala în ceea ce priveşte persoana iubită;
– se blochează, de asemenea, zonele din creier care controlează frica şi alte emoţii negative;
– creşterea nivelului de dopamină este asociată cu scăderea concentraţiei de serotonină, hormonul responsabil cu starea sufletească şi “toanele”, ceea ce îi face pe unii îndrăgostiţi temători şi capricioşi;
– creşterea concentraţiei de adrenalină se petrece atât când ne îndrăgostim, cât şi când ne înspăimântăm, aşa că două persoane vag atrase una de cealaltă se pot îndrăgosti nebuneşte dacă trec împreună printr-o experienţă înfricoşătoare.

Citeşte mai multe pe această temă în revista Ştiinţă & Tehnică! Este cea mai veche şi prestigioasă publicaţie de popularizare a ştiinţelor din România, are 100 de pagini, informaţie scrisă pe înţelesul tuturor şi costă 13 lei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE