Dor de Hagi

Sambata, pentru romani a fost ultimul hotar al sperantei. Intr-un fel, jucam totul sau nimic. Pentru 90 de minute, nimic n-a mai fost atat de important ca inclestarea din nisipul fierbinte al stadionului. Nici razboiul din Irak. Nici pneumonia ucigasa. Nici macar Ioana Maria Vlas! De sambata seara, visul de aur al fotbalului romanesc s-a spulberat. „Generatia de aur” a disparut de parca n-ar fi fost decat un fum. Unde sunt baietii care ingenuncheau Argentina? Columbia? Anglia? Doar legenda…
De fapt, ce ne lipseste? Oricat am cauta raspunsuri si justificari, adevarul e unul singur: ne lipseste Hagi. Indiferent ca-l iubim sau il detestam, trebuie sa fim de acord asupra unui lucru: de cand s-a retras Hagi, nationala Romaniei nu mai este aceeasi. El era intr-adevar „Regele”. El facea diferenta. El aduna in jurul lui o echipa de valori, care acum, fara un conducator, nu mai seamana a echipa, ci mai degraba a adunatura. Amintiti-va! Cand Hagi stralucea, Romania era o stea in teren. Cand Hagi tusea, Romania nu se simtea bine.
O avea el toate belelele din lume! C-o fi mitocan – zic unii, ca n-o stapani bine limba romana – zic altii, se prea poate! Insa nu l-am iubit nici ca lord englez, nici drept academician. L-am iubit ca pe un neegalat vrajitor al balonului. Reconstructia nationalei ar putea incepe cu un proiect SF: clonarea lui Gheorghe Hagi!

Urmărește-ne pe Google News