Ce este un octogon

Un octogon este o figură geometrică plană închisă (bidimensională), formată dintr-un număr finit de segmente de dreaptă (laturi), care face parte din familia poligoanelor. Cuvântul octogon provine din grecescul oktágōnon (ὀκτάγωνον), care se traduce prin opt unghiuri. Octogonul are opt laturi, opt unghiuri interioare și tot atâtea unghiuri exterioare. Formula octogonului este utilizată pentru a calcula aria și perimetrul acestuia. Poți învăța formula octogonului din câteva exemple prezentate mai jos, conform splashlearn.com. Această formă are numeroase aplicații, inclusiv în arhitectură și în semnalizarea rutieră, în special la semnele de oprire (STOP).

De asemenea, simetria și aspectul fac octogonul popular și în placări și modele decorative. Între anii 1850 și 1900, oamenii au început să-și construiască casele în formă de octogon, deoarece considerau această formă geometrică un simbol al renașterii, infinitului, regenerării și al tranziției.

Tipuri de octogoane

În funcție de mărimea laturilor și a unghiurilor, octogoanele pot fi clasificate în octogoane regulate și neregulate, respectiv, octogoane convexe și concave.

Octogon regulat

Dacă cele opt laturi sunt egale și toate unghiurile sunt identice, octogonul este regulat. Acesta are în total 20 de diagonale, iar suma unghiurilor interioare este de 1.080˚ (fiecare unghi interior are 135˚). Unghiul exterior al unui octogon regulat măsoară 45˚, iar suma tuturor unghiurilor exterioare este de 360˚. Octogonul regulat are opt axe de simetrie (patru trec prin vârfuri opuse și patru trec prin mijlocul laturilor opuse) și are simetrie de rotație de ordin 8, adică se suprapune peste el însuși la fiecare rotație de 45°. De asemenea, el poate fi înscris într-un cerc (circumcerc), adică toate cele opt vârfuri se află pe circumferința unui cerc, sau poate circumscrie un cerc (incerc), fiind tangent la mijlocul fiecărei laturi.

Octogon neregulat

Într-un octogon neregulat, cele opt laturi au lungimi diferite, iar cele opt unghiuri nu sunt egale. Chiar dacă unghiurile interioare sunt diferite, suma lor este și în acest caz tot 1080°. Un octogon neregulat poate fi convex (toate unghiurile interne mai mici de 180°) sau concav (cel puțin un unghi intern mai mare de 180°).

Octogon convex

Un octogon în care toate unghiurile sunt orientate spre exterior, fără nici un unghi orientat spre interior, este un octogon convex. Acesta „iese” în afară și nici un unghi interior nu depășește 180°.

Octogon concav

Un octogon în care cel puțin un unghi este orientat către interior este un octogon concav. Acesta are cel puțin o latură orientată spre interior, ceea ce înseamnă că există cel puțin un unghi interior mai mare de 180°.

Semnificația formelor indicatoarelor rutiere

Indicatoarele rutiere au forme diferite din motive specifice, care sunt legate de semnificația și de scopul lor, conform technology.org. De obicei, nivelul de importanță (siguranță și vizibilitate) determină forma indicatorului. Iată care sunt cele mai comune forme ale indicatoarelor rutiere și semnificațiile lor:

Octogon (STOP): indică faptul că șoferii trebuie să oprească complet la intersecție. Forma distinctă ajută la recunoașterea rapidă.

Triunghi (Cedează trecerea): indică obligația de a acorda prioritate altor vehicule într-o intersecție. Forma îl diferențiază clar de alte semne.

Cerc (interzis, trecere la nivel cu calea ferată): avertizează șoferii că începe un sector de drum pe care le este interzisă circulația sau asupra unei treceri feroviare și necesită pregătirea pentru oprire.

Dreptunghi (indicatoare de reglementare și de orientare): transmit diverse reguli de circulație, reglementări și informații de orientare, cum ar fi limite de viteză, restricții de parcare, marcaje de traseu și informații direcționale.

Romb (semne de avertizare): indicatoarele în formă de romb semnalează curbe periculoase, drumuri alunecoase sau treceri de pietoni.

Pentagon (indicatoare pentru zone școlare): acestea indică prezența copiilor sau a activităților legate de școală și necesitată prudență din partea șoferilor.

Există și alte forme, dar acestea sunt mai puțin standardizate decât formele prezentate mai sus.

Cum a apărut semnul STOP

La începutul anilor 1900, utilizarea automobilelor a devenit tot mai răspândită, iar acest lucru a dus la apariția unor drumuri aglomerate și periculoase, cu puține reguli sau indicatoare rutiere care să ghideze traficul. De aceea, autoritățile rutiere au început să instaleze diferite tipuri de semne de oprire, precum cele în formă de triunghi sau de pătrat.

Cel care a proiectat primul indicator rutier STOP a fost William Phelps Eno, un om de afaceri american, care este cunoscut drept părintele siguranței rutiere. Ceva mai târziu, în 1915, a fost instalat primul semn STOP oficial în Detroit (Michigan, SUA). Acesta era inițial o placă metalică pătrată de mici dimensiuni (60 x 60 cm), vopsită în alb, pe care era scris cu litere negre „STOP”. A fost un început modest, dar a demonstrat că un simplu semn putea face intersecțiile mai sigure, indicând șoferilor momentul în care trebuie să oprească.

De ce are semnul STOP forma octogonală

Șoferii continuau să întâmpine dificultăți în a observa rapid noile indicatoare. Pe măsură ce mașinile s-au înmulțit, indicatoarele de oprire au început să apară și în alte orașe din Statele Unite, notează jackwinsafety.com. În 1922, oficialii din domeniul traficului au propus ca semnul STOP să aibă formă octogonală. De ce? Ei bine, unul dintre motivele principale l-a reprezentat posibilitatea identificării și recunoașterii semnului chiar și din spate. De asemenea, faptul că avea mai multe laturi indica un nivel mai mare de avertizare și, totodată, această formă neobișnuită atrăgea atenția, mai ales noaptea. În aceste condiții, conducătorii auto au început să recunoască rapid semnul STOP fără să mai fie nevoiți să citească textul. Până la sfârșitul anilor ’20, autoritățile rutiere au standardizat culoarea de fundal la galben pentru o vizibilitate maximă, atât ziua, cât și pe timp de noapte, mai ales că un semn vopsit în roșu ar fi părut foarte închis la culoare pe timp de noapte. Interesant este faptul că acest lucru se întâmpla cu mulți ani înainte de inventarea materialelor retroreflectorizante pe bază de microsfere de sticlă pentru suprafața indicatoarelor.

Când a devenit semnul STOP un octogon roșu

Pionierii siguranței rutiere de peste Ocean, precum Chicago Motor Club și nou-înființata American Automobile Association (AAA) au recunoscut necesitatea standardizării. În anii 1920, mai multe comitete naționale lucrau la crearea unor indicatoare rutiere uniforme, astfel încât fiecare șofer să vadă aceleași semnale, indiferent unde circula.

Până în 1954, producătorii de indicatoare au reușit să utilizeze vopseluri roșii durabile și rezistente la decolorare, astfel încât fundalul semnului STOP a fost schimbat în roșu cu alb, combinație pe care o știm cu toții astăzi. Această modificare a contribuit și la diferențierea semnului STOP de indicatoarele de avertizare vopsite în galben și a făcut ca această culoare să fie în concordanță cu semnalele luminoase roșii din trafic, care de zeci de ani folosesc roșul pentru a indica „oprire”.

În 1968, un acord internațional cunoscut drept Convenția de la Viena privind semnalizarea rutieră a stabilit semnul STOP sub forma unui octogon roșu ca standard recomandat la nivel global. Din Europa până în Asia, numeroase state au ajuns la concluzia că utilizarea aceluiași indicator ușor de recunoscut contribuie la siguranța șoferilor, mai ales atunci când circulă dintr-o țară în alta, relatează insureonthespot.com. Șapte ani mai târziu, autoritățile pentru siguranța rutieră au introdus în SUA noile semne STOP standardizate. Astăzi, acest design al semnului STOP este utilizate în majoritatea țărilor. În plus, indicatoarele folosesc acum materiale reflectorizante, ceea ce le face ușor de observat pe timp de noapte și în condiții meteorologice nefavorabile.

Sunt semnele STOP octogonale peste tot?

Deși semnul STOP este folosit aproape în toată lumea în același design, trebuie să știi că nu toate țările utilizează aceeași formă, chiar dacă mesajul transmis rămâne același, și anume obligația de a opri complet vehiculul înainte de o intersecție. Diferențele de aspect apar în funcție de legislația rutieră locală, de tradițiile din domeniul semnalizării și, uneori, de prioritățile legate de vizibilitate sau design.

La nivel global, majoritatea statelor au adoptat modelul standardizat de inspirație americană, bazat pe un octogon roșu cu scris alb. Acest format este utilizat în țări precum Statele Unite, unde a devenit standard încă din 1975, dar și în Australia sau țările din Europa, cum ar fi Germania, Spania, Italia, Elveția, Austria, Danemarca, Suedia, Bulgaria, Polonia sau România, unde respectă convențiile internaționale privind semnalizarea rutieră. Forma octogonală este preferată datorită unicității sale, care permite recunoașterea rapidă chiar și de la distanță sau din unghiuri dificile. Există însă, cum spuneam, și câteva excepții interesante. În Japonia, de exemplu, semnul STOP are forma unui triunghi cu vârful în jos și pune mai mult accent pe culoare decât pe contur. De asemenea, în Regatul Unit, deși varianta octogonală este cunoscută, în anumite situații, acest indicator poate apărea și într-o formă rotundă, în aceeași combinație de culori, unde textul joacă un rol esențial în transmiterea mesajului de oprire.

Foto: Shutterstock.com

Află și ce înseamnă indicatorul rutier cu simbolul unui scut care apare pe drumuri din multe țări europene

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.