Imnul Angliei - versuri „God Save the King” și istoric

Cuprins:

Ce este „God Save the King”

„God Save the King” („Dumnezeu să-l apere pe rege) este imnul național al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord folosesc, dar și al celor 56 de state independente din Commonwealth, majoritatea foste colonii britanice, care îl folosesc alături de propriile imnuri. În țările care nu au făcut anterior parte din Imperiul Britanic, „God Save The King” a stat la baza mai multor cântece patriotice, deși este încă în general asociat cu ceremoniile regale.

„God Save The King” a fost un cântec patriotic, care a fost interpretat pentru prima dată public la Londra, Anglia, în anul 1745, și care a devenit cunoscut sub numele de „Imnul Național”, la început de secol XIX, potrivit royal.uk. Pe lângă versiunea originală a acelui cântec, astăzi există mai multe variante istorice sau mai puțin cunoscute. De obicei, se cântă doar una sau două strofe și rar trei strofe. Totuși, varianta cu trei strofe reproduce cel mai bine statutul de versiune „standard” britanică.

De-a lungul istoriei, imnul a fost asociat cu diferiți monarhi britanici, schimbându-și doar referințele la rege sau regină. De exemplu, în timpul domniei reginei Victoria, textul a fost adaptat la „God Save the Queen”, iar aceeași modificare a avut loc și în 2022, când Charles al III-lea a fost înscăunat după decesul reginei Elisabeta a II-a.

Când a apărut „God Save the King”

Prima versiune a imnului național britanic a fost publicată pentru prima dată în 1744, în timpul domniei regelui George al II-lea, în lucrarea „Thesaurus Musicus”. Cu toate acestea, nici versurile, nici melodia nu au fost atribuite vreunui compozitor. În anul următor, această variantă tipărită a fost utilizată pe scară largă în Scoția, în perioada în care Charles Edward Stuart a ajuns în țară. De asemenea, imnul a fost publicat și în „The Gentlemans Magazine”, o revistă lunară de referință, fondată la Londra de către Edward Cave, în ianuarie 1731, care este considerată prima publicație periodică generală de tip „magazin” din lume.

Imnul regal actual este foarte asemănător cu versiunea tipărită din această revistă, care a fost înregistrată în 1745, în contextul revoltei iacobite din Insulă. În septembrie 1745, după o înfrângere a armatei britanice în fața lui Charles Edward Stuart (Bonnie Prince Charlie), conducătorul orchestrei de la „Theatre Royal Drury Lane” din Londra a aranjat interpretarea melodiei ca bis după un spectacol. Reacția publicului a fost entuziastă, iar din acel moment imnul avea să fie intonat în fiecare seară. Curând, și alte teatre londoneze au preluat această practică, iar obiceiul de a întâmpina monarhul cu acest imn s-a răspândit rapid. La începutul secolului al XIX-lea, cântecul era deja considerat imn național.

În mod tradițional, obiceiul și uzanța au devenit regula care impune interpretarea versiunii acceptate a imnului național în Regatul Unit și în celelalte teritorii. Totuși, există și inițiative care propun adoptarea unui imn oficial diferit, luând în considerare compoziții ale lui Parry, Blake și Elgar, precum „Jerusalem” și „Land of Hope and Glory”, notează tv-english.club.

Influența liniei melodice a „God Save the King”

Melodia actuală a imnului (Sol major) provine din versiunea originală tipărită a imnului. Totuși, există mici diferențe, în special la cea de-a doua voce. Versiunea standard este o armonizare în patru părți, însă există și o variantă derivată din aranjamentele formațiilor militare, care a apărut în secolul al XX-lea. Aceasta include o introducere într-o tonalitate înaltă de Si, fiind considerată mai dificil de interpretat. În prezent există și o compoziție realizată de Gordon Jacob, care a fost cântată la încoronarea reginei Elisabeta a II-a. Din Regatul Unit, melodia s-a răspândit rapid pe continentul european, unde a câștigat popularitate în special în Germania și în țările scandinave, fiind adaptată cu texte diferite. Ulterior, linia melodică a imnului britanic a fost preluată de 140 de compozitori, inclusiv Ludwig van Beethoven, Haydn și Johannes Brahms, care au utilizat această melodie în lucrările lor, ca simbol al loialității și patriotismului. Primul dintre aceștia, care este unul dintre cei mai importanți compozitori din istoria muzicii, a compus șapte variațiuni pe această temă.

Inspirație pentru imnurile altor țări

Melodia „Gold Save the King” a fost folosită și de alte țări pentru imnurile lor naționale. De exemplu, Samuel Francis Smith (1808-1895) a folosit aceeași linie melodică pentru „My Country Tis of Thee” (1832), care este cunoscut și sub numele de „America”. Acest cântec a fost folosit timp de aproximativ un secol ca imn național de facto al Statelor Unite ale Americii, fiind o celebrare a libertății și istoriei naționale. În materie de popularitate a fost depășit doar de „The Star-Spangled Banner”.

În Europa, imnul Principatului Liechtenstein, intitulat „Oben am jungen Rhein”, are și astăzi aceeași melodie, în timp ce Elveția a folosit aceeași muzică pentru imnul său „Rufst du, mein Vaterland” până în 1961. Totodată, în timpul Imperiului German, între 1871 și 1918, imnul „Heil dir im Siegerkranz” a folosit de asemenea linia melodică a imnului britanic. Același imn este folosit și în Noua Zeelandă, în timp ce, în Australia, a fost imn oficial până în 1984.

Cine a compus și a scris „God Save The King”

Originea versurilor și a liniei melodice sunt și astăzi neclare. Melodia este adesea atribuită compozitorilor englezi John Bull (1562-1628) și Henry Purcell (1659-1695), în timp ce poetul și compozitorul Henry Carey (1687-1743) a fost la rândul lui considerat autor al versurilor și al liniei melodice, deși această teorie a fost contestată de cercetători. Un alt compozitor despre care se spune că ar fi compus imnul regal britanic este Thomas Ravenscroft (1582-1633). O altă ipoteză susține că melodia ar deriva dintr-o lucrare a compozitorului francez Jean-Baptiste Lully (1632-1687).

De altfel, Percy Scholes, muzician și jurnalist englez, a precizat în lucrarea „The Oxford Companion to Music” (1938) – cea mai faimoasă dintre toate enciclopediile muzicale – că există asemănări între melodia imnului britanic și două piese. Pe de-o parte, este vorba despre o piesă pentru instrument cu claviatură a lui Bull din 1619, iar pe de altă parte o lucrare semnată de Purcell, care include notele de început ale melodiei moderne.

În ceea ce privește versurile, acestea ar fi putut fi inspirate din Biblia regelui Iacob, unde expresia „God save the King, Long live the King” („Dumnezeu să-l apere pe rege, Trăiască regele!”) apare în Cartea Regilor, capitolul 1. Textul cântecului este, însă, mult mai vechi, conform classical-music.com. Scholes menționează în lucrarea sa că expresia „God Save the King” era folosită ca parolă în Marina Regală încă din anul 1544, în timp ce „Long to reign over us” („Să domnească multă vreme peste noi”) era răspunsul asociat.

133 de ani de „God Save the Queen”

„God Save the Queen/King” este imnul Regatului Unit încă de la începutul secolului al XIX-lea. În timpul reginei Victoria (1837-1900), textul a fost adaptat la „God Save the Queen”. Mai târziu, în 1952, odată cu urcarea pe tron a reginei Elisabetei a II-a, imnul britanic a fost din nou adaptat. Practic, varianta „Queen” a fost folosită timp de aproximativ 133 de ani. După moartea Elisabetei a II-a, la 8 septembrie 2022, un imn vechi de aproape trei secole a revenit la versiunea sa „originală”, odată cu urcarea pe tron a fiului acesteia, Charles al III-lea, fiind intonat pentru prima dată în mai bine de 70 de ani. „God Save the King” nu mai fusese cântat public din 1952, anul când a murit tatăl Elisabetei a II-a, regele George al VI-lea. „God Save the King” a fost cântat din nou în public ca imn național și regal al Regatului Unit și al multor țări din Commonwealth. A doua zi după moartea Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a, mulțimea s-a adunat în fața Palatului Buckingham pentru a cânta atât „God Save the Queen” în memoria acesteia, cât și „God Save the King” pentru regele Charles al III-lea. „God Save the King” a răsunat din nou în cadrul ceremoniei în care Charles al III-lea a fost proclamat rege, la Palatul St. James din Londra.

Versuri „God Save The King”

God save our gracious King,
Long live our noble King,
God save the King!
Send him victorious,
Happy and glorious,
Long to reign over us,
God save the King!

O Lord our God arise,
Scatter our enemies,
And make them fall!
Confound their politics,
Frustrate their knavish tricks,
On Thee our hopes we fix,
God save us all!

Not in this land alone,
But be Gods mercies known,
From shore to shore!
Lord make the nations see,
That men should brothers be,
And form one family,
The wide world oer.

From every latent foe,
From the assassins blow,
God save the King!
Oer his thine arm extend,
For Britains sake defend,
Our father, king, and friend,
God save the King!

Thy choicest gifts in store,
On him be pleased to pour,
Long may he reign!
May he defend our laws,
And ever give us cause,
To sing with heart and voice,
God save the King!

Imnul Angliei – versuri „God Save the King” și istoric