Cine este Dora Abodi, designerul purtat de Taylor Swift, Bad Bunny sau Jaden Smith, care a dus Transilvania la Grammy

În ultimii ani, numele Dora Abodi și universul construit în jurul brandului Abodi Transylvania au început să circule tot mai frecvent în presa internațională. De la apariții editoriale în reviste precum Vogue sau Vanity Fair până la momente virale pe covorul roșu, brandul se detașează de ideea de casă de modă tradițională și se apropie mai mult de cea a unui proiect artistic.

Unul dintre cele mai vizibile episoade a avut loc la Premiile Grammy 2025, când Jaden Smith a purtat pe cap o construcție în formă de castel, o piesă sculpturală semnată de Abodi, inspirată din imaginarul gotic al Transilvaniei. În spatele acestor imagini stă o direcție coerentă: Abodi Transylvania propune un limbaj vizual în care moda, mitologia și narațiunea se suprapun, iar hainele devin extensii ale unor personaje și povești. Nu este un brand construit pe tendințe, ci pe un univers propriu, recognoscibil, care a atras în timp o listă amplă de personalități internaționale, de la Cate Blanchett, Katy Perry, Kylie Jenner, Lady Gaga, Taylor Swift și Rita Ora, la Monica Bellucci, Willem Dafoe, Christina Ricci, Emma Roberts sau Bad Bunny.

Cine este Dora Abodi, designerul ale cărui creații sunt purtate de Taylor Swift, Bad Bunny sau Jaden Smith, care a dus Transilvania la Grammy: „Conexiunea mea cu România este una profundă și personală” — Dora Abodi. Foto: Arhivă personală

„Am desenat, creat și imaginat mereu personaje și lumi vizuale”

Dora Abodi s-a născut la Cluj, într-o familie artistică și creativă. Așa cum povestește, părinții ei, Nagy Géza și Nagy Stoica Georgeta, sunt artiști vizuali, iar bunicul ei patern, Abodi Nagy Béla, a fost un pictor și profesor de artă transilvănean foarte respectat și extrem de inovator, unul dintre fondatorii Asociației de Artă Barabás Miklós și o figură majoră în scena artistică clujeană.

„Mama mea a lucrat cu picturi de mari dimensiuni, dar și cu design textil, iar în prezent lucrează cu arta digitală și fotografia. Tatăl meu a început cu hiperrealism, iar ulterior a trecut la abstractizare și un limbaj vizual postmodern în pictură și grafică. De asemenea, el lucrează cu arta digitală, fotografia și muzica. Amândoi au predat arta în diferite școli de profil. Așadar, creativitatea nu a fost ceva ce am descoperit, era mediul în care am crescut. Am desenat, creat și imaginat mereu personaje și lumi vizuale.

Singura întrerupere a fost un moment de incertitudine la sfârșitul adolescenței, când nu știam încă cum să-mi definesc drumul”, după cum explică. Abodi precizează cum creativitatea ei nu este structurată în jurul unor ritualuri stricte, ci este fluidă și conectată cu observația, emoția și o gândire vizuală constantă. „Mă mișc printre discipline – fashion, pictură, obiecte, și povești – iar ele se influențează constant una pe alta. Pentru mine, creativitatea nu este separată pe categorii. Creez constant artă care poate fi purtată, fashion, ilustrații, recuzită, ceramică și povești.”

Artista descrie cum copilăria ei a fost influențată și de peisajele naturale care făceau parte din realitatea ei de zi cu zi. Obișnuia să petreacă mult timp în atelierele părinților ei și în cel al bunicului, în timp ce educația ei timpurie, așa cum adaugă, nu a fost una convențională.

„Nu am fost la grădiniță, iar dezvoltarea mea a fost mai degrabă observațională și intuitivă decât structurată.” Dora subliniază cum natura a format-o, de la timpul petrecut în pădurile din jurul Clujului, în special pădurea Baciu și „Bükkerdő” (n.r. – pădurea Făget), la cel în Munții Apuseni sau Carpați. A petrecut mult timp pe lângă râurile Someș, Olt și Mureș, dar și în Delta Dunării. „În Deltă, mai ales în zona Sulinei și a punctului de întâlnire dintre Dunăre și Marea Neagră, am trăit o lume cu totul diferită – canale, sisteme de apă și un ecosistem natural suprarealist, aproape mitologic. Îmi plăceau Alba Iulia, Brașovul și împrejurimile (Poiana, Bran). Aceste contraste, între viața de oraș, atelierele de artă, păduri, munți, râuri și peisajele deltei, au format foarte devreme fundamentul imaginației mele vizuale și încă definesc modul în care văd lumea astăzi”, completează ea.

Drumul de la Drept la o carieră internațională în fashion

În timpul liceului, Dora a fost pasionată de literatură, istorie și engleză, iar apoi a început să studieze Dreptul, în cadrul Facultății de Științe Umaniste a Universității Eötvös Loránd (ELTE) din Budapesta. A studiat media, jurnalism și comunicare și a urmat cursuri de teoria filmului și a teatrului. „Am absolvit Dreptul, dar nu am finalizat programul de media. În timpul facultății, am realizat că Dreptul nu este drumul pe care vreau să merg, chiar dacă mi-a oferit disciplină, structură și rigoare intelectuală, așa că m-am reorientat spre fashion.” Creatoarea de modă a urmat școala franceză MODART, unde și-a luat licența în design vestimentar, iar apoi, în 2013, a obținut un master la Domus Academy din Milano. „Nu a fost un parcurs liniar, ci mai degrabă un proces de explorare.”

În interviul acordat Libertatea, Dora Abodi mărturisește că, într-un fel, se consideră un produs la Transilvaniei, formată într-un background cultural mix, cu un tată maghiar și o mamă româncă, modelată de influențele ambelor culturi. „[…] Trăiesc în Ungaria, m-am născut în România și am construit o carieră internațională în diferite contexte culturale. Văd acest lucru nu ca pe o contradicție, ci ca pe un pod, iubire, prietenie și colaborare între națiuni.

Sper ca experiența mea să demonstreze că diferențele culturale și sociale pot fi transformate în valoare, mai degrabă decât în diviziune. Colaborarea, respectul și deschiderea între națiuni și identități sunt forțe mult mai productive decât opoziția. Când oamenii se concentrează pe calitățile comune mai degrabă decât pe separare, lucruri extraordinare devin posibile, atât din punct de vedere creativ, cât și economic sau cultural. Visele devin mai puțin abstracte și mai realizabile.”

„Nu am avut niciodată intenția de a crea un brand de modă convențional”

Libertatea: Cum ai descrie relația pe care o ai cu România în prezent și ce înseamnă Transilvania pentru tine?
Dora Abodi: Conexiunea mea cu România, în special Transilvania, este una profundă și personală. Nu este doar o referință, ci și originea mea. Este locul unde s-au născut limbajele mele vizuale și emoționale. Pentru mine, Transilvania nu este nici clișeu, nici un background romantizat, ci un spațiu cultural și emoțional stratificat, în care istoria, natura, miturile și viața de zi cu zi coexistă; reprezintă un univers interior care apare în mod natural în lucrările mele.

-Cum și când a luat naștere Abodi Transylvania? Care a fost intenția inițială din spatele brandului și ce ai vrut să comunici lumii?
-Mi-am început brandul după studiile la MOD’ART, când colecția mea de absolvire a atras atenția la nivel internațional și local. Treptat, a devenit clar că cea mai puternică identitate creativă a mea era legată de Transilvania, nu ca loc concret, ci ca univers imaginar și emoțional, un spațiu între realitate, vise și amintiri. ABODI Transylvania a apărut în mod natural din această viziune. Nu am avut niciodată intenția de a crea un brand de modă convențional, ci un univers vizual și conceptual în care îmbrăcămintea, povestea, personajele și mitologia coexistă.

Multe dintre personajele universului Abodi Transylvania sunt propriile mele entități mitologice care funcționează aproape ca niște gardieni, naratori sau însoțitori simbolici. Unul dintre primele a fost Twin Unisus, un unicorn-pegasus hibrid, straniu și magic, care de la bun început a acționat ca un spirit protector al identității mele. În timp, au apărut și alte figuri: Sperietoarea, cât și alte divinități primordiale, animalice.

Pe lângă aceste ființe inventate există și referințe mai ancorate în istorie sau cultură. Figuri de vampiri inspirate de Dracula, filtrate prin propriul meu limbaj vizual, coexistă cu arhetipuri istorice precum Elisabeta Báthory sau Vlad Țepeș. În același timp, entități folclorice precum Tündér Ilona, Baba Pădurii, creaturi acvatice sau strigoi, iele, rusalii și lidérc trăiesc în același spațiu conceptual și estompează granița dintre mitul documentat și invenția personală. De asemenea, există și personaje vampiri complet originale, create de mine, precum Éjka Hollósy, Ayo sau Sándor, care există exclusiv ca extensii ale sistemului narativ interior.

Sunt profund inspirată de ambele mele bunici, Éva și Mica, femei legendare, frumoase și elegante, cu personalități puternice și debordante. Fiecare obiect, fiecare personaj și fiecare poveste pe care o creez contribuie la o mitologie mai amplă, în continuă desfășurare, care refuză să rămână nemișcată.

„Vreau să devin un povestitor fără a dezvălui sensul final”

-Îți amintești primele tale creații? Cum arătau și pentru cine erau? Cine este, în viziunea ta, „clientul” ABODI?
-Primele mele creații au fost, de fapt, piese din materiale reciclate făcute în copilărie. Transformam haine second-hand, le modificam designul și făceam rochii pentru păpuși. Desenam constant prințese și personaje în ținute create special pentru ele. Mai târziu, am realizat piese pentru mine, pentru evenimente școlare și pentru primele proiecte de la școala de modă. Clientul ABODI Transylvania este foarte divers, dar există o mentalitate comună: curiozitate, independență, dorința de autoexprimare și de a-și urma obiectivele și visele. Nu este definit de vârstă sau profesie, ci de atitudine și ambiție.

-Ce ți-ar plăcea să știe cineva care-ți descoperă universul pentru prima oară?
-Prefer ca oamenii să descopere universul fără prea multe explicații. Nu vreau să îl definesc excesiv, pentru că o parte din esența lui este interpretarea. Este o narațiune vizuală, lăsată în mod intenționat deschisă. Oamenii aduc propriile lor sensuri, iar asta mi se pare foarte important. Văd lucrările mele ca pe ceva plasat în lume, nu ca pe ceva pe deplin explicat dinainte. Vreau să devin un povestitor fără a dezvălui sensul final.

Castelul purtat pe cap de Jaden Smith și experiența transcendentală de la Bran

-Brandul tău este purtat de nume importante precum Lady Gaga sau Jaden Smith. Cum ai ajuns la acest nivel de expunere internațională? Cum descoperă celebritățile un brand ca al tău?
-Este o combinație de conexiuni organice, stiliști, editori, colaborări de PR și contact direct către anumite nume din industrie. În timp, relațiile se construiesc în mod natural în ecosistemul modei. Au existat mai multe momente de succes: apariții ale unor artiști internaționali precum Lady Gaga, Cate Blanchett, Willem Dafoe, Monica Bellucci sau Taylor Swift care au purtat creațiile mele, editoriale și momente virale, cum ar fi creația în formă de castel, „Dracula Vampire Castle”, purtată de Jaden Smith pe cap, la Grammy 2025. Acel moment specific a fost intens discutat, deoarece a creat un dialog vizual suprarealist între mitologie, arhitectură și cultura pop. A fost, în același timp, și derutant, și înțeles instant, iar asta i-a oferit un ecou global.

-Aș vrea să vorbim mai multe despre piesa care a devenit virală, „castelul” purtat de Jaden Smith pe cap la Grammy. Cum a apărut ideea? A fost o colaborare specială sau o inițiativă artistică proprie? Există o legătură directă cu Castelul Bran?
-Creația în formă de castel este rezultatul unei explorări continue a formelor arhitecturale și mitologice. Nu a fost o referință literală, ci mai degrabă o interpretare conceptuală a unui „castel al vampirilor imaginar” ca arhetip, reinterpretat într-o formă brutalistă, post-sovietică, simplificată și monolitică, un fel de hibrid între bloc și castel medieval. Când eram copil, am locuit pentru o scurtă perioadă într-un bloc de 10 etaje și obișnuiam să le spun părinților mei că arăta ca o închisoare pe dinafară, dar ca un castel pe dinăuntru, pentru că ai mei creaseră un interior primitor.

Am fost mereu atrasă de ideea de transformare, metamorfoză și spații onirice, așa că atunci când am proiectat acea piesă de purtat pe cap, am vrut să arate ca o amintire estompată din copilărie, simplificată și monolitică precum o clădire brutalistă, dar care să exprime în continuare ideea unui castel gotic întunecat. Există, de fapt, o legătură foarte directă cu Castelul Bran, dar într-un mod cu totul neașteptat. Înainte de premiile Grammy 2025, am petrecut întreaga lună ianuarie în Transilvania, alături de soțul meu și de copilul nostru.

Am vizitat Castelul Bran și am știut că vor adora fortăreața înzăpezită, atmosfera de Crăciun și târgul cu suveniruri fanteziste. Când am ajuns acolo, am simțit că sunt chemată, ca și cum o legendă se desfășura în jurul meu. A fost o experiență transcendentală. La câteva zile distanță, am primit solicitarea pentru Grammy. Am simțit că sunt aleasă, ca și cum castelul m-a ales. Este mistic, este inexplicabil.

De la un moment viral la genți în forma Castelului Bran

-Ulterior, ai transformat ideea castelului într-o geantă foarte populară. Cum s-a produs această tranziție?
-Succesul creației purtate pe cap de Jaden a deschis în mod natural calea pentru linia de genți. Geanta Dracula Vampire Castle a devenit prima piesă majoră în această direcție. Este un obiect extrem de complex, care seamănă cu o sculptură ce poate fi purtată. A fost construită în detaliu și a avut nevoie de zile întregi de meșteșug pentru a prinde viață. Geanta se află la granița dintre obiect de modă și operă de artă de colecție. Luna aceasta lansăm și varianta mini-Vampire Castle și lucrăm totodată la genți noi.

-Ai lansat recent și o colecție descrisă drept „artă care poate fi purtată”. Ce înseamnă acest concept pentru tine?
-Arta purtabilă înseamnă că nu există granițe stricte între modă, sculptură și artă conceptuală. Nu este couture în sens tradițional, pentru că și couture are regulile sale. Arta purtabilă, pentru mine, este mai liberă și există între obiectul de galerie, piesa de colecție și îmbrăcăminte.

„Cele două croitorese principale ale noastre sunt din Transilvania”

-Folosești Transilvania ca element central al brandului tău. Simți că, într-un fel, reprezinți România la nivel internațional? Ai colaborat vreodată cu meșteșugari sau comunități din România rurală?
-Nu „folosesc” Transilvania într-un sens instrumental. Este originea mea. […] Mereu m-am simțit ușor inconfortabilă față de așteptarea că un artist ar trebui să „reprezinte” ceva într-un mod formal, aproape diplomatic. Există un fel de presiune în discursul contemporan care transformă indivizii creativi în ambasadori accidentali – ai geografiei, ai culturii, ai identității, uneori chiar ai politicii. Arta, în viziunea mea, nu funcționează după aceeași logică. […] Arta, și prin extensie moda ca disciplină creativă, ar trebui să își păstreze autonomia. Cu toate acestea, atunci când oamenii spun că lucrările mele îi fac curioși în legătură cu Transilvania sau îi inspiră să viziteze locuri din România pe care nu le-ar fi luat în considerare altfel, mă bucur sincer. Este o consecință frumoasă și organică. […] Dacă există ceva ce încercăm să facem prin munca noastră, este să onorăm Transilvania, să evidențiem cât de extraordinară, de bogată și de inspirațională este ca peisaj multicultural și emoțional.

Mai mult, cred că există și o direcție subtilă pe care o putem oferi prin asta, ideea de autenticitate, dar nu într-un sens superficial, în ideea de a-ți trage inspirația din ceea ce e mai familiar, ci de a îndrăzni să observi dincolo de lucrurile evidente. Există locuri, culturi și narațiuni care nu au primit întotdeauna atenția sau respectul pe care îl merită, și cred că acest lucru devine din ce în ce mai important în industria modei în ansamblu. […] În experiența mea, cultura est și central-europeană a fost istoric subreprezentată în sistemul internațional al modei și al artei. Este încă rar să găsești oameni din această regiune în poziții cu adevărat influente în industrie, iar regiunea în sine nu este adesea considerată un punct de referință central. În sensul ăsta cred că asumarea fermă a originii mele și deschiderea față de ea pot crea o formă de vizibilitate și respect. Nu într-un mod agresiv sau performativ, ci prin consecvență, încredere și producție creativă. Și poate, indirect, acest lucru contribuie și la elevarea percepției asupra regiunii în sine.

[…] În ceea ce privește viitorul, suntem interesați să dezvoltăm și proiecte în Transilvania. Munca cu adevărat valoroasă nu poate fi făcută ca un gest simbolic sau ca o declarație vizuală ocazională; necesită angajament și structură pe termen lung. Momentan explorăm posibilități, și am primit deja câteva solicitări, așa că rămânem deschiși și vedem ce va aduce viitorul. În ceea ce privește meșteșugarii locali, cele două croitorese principale ale noastre sunt din Transilvania și am mai colaborat și cu un artizan de broderie în anumite proiecte. Însă, în esență, suntem un studio internațional de artă și design, iar munca noastră nu este folclorică sau un atelier de broderie în sens tradițional. Nu este vorba despre a reproduce motive de patrimoniu sau de conservare a meșteșugului ca ilustrare a trecutului, ci este modă contemporană, uneori conceptuală sau de colecție, iar alteori mai apropiată de arta purtabilă.

-Simți că ești apreciată în România? Ți-ar plăcea ca mai mulți români să-ți descopere povestea?
-Interesul a crescut, mai ales după momentele de vizibilitate internațională. Apreciez întotdeauna când publicul român interacționează cu munca mea, mă simt cu adevărat onorată și simt dragostea. Mulți români îmi scriu mesaje foarte frumoase, și normal că mi-ar plăcea ca mai mulți oameni să-mi descopere povestea.

„Moda și arta sunt limbaje culturale esențiale”

-Cum vezi industria modei în 2026?
-Industria este extrem de competitivă și saturată. Marile conglomerate domină comunicarea, bugetele și vizibilitatea, ceea ce face foarte dificilă afirmarea vocilor independente. Există, de asemenea, o cantitate copleșitoare de zgomot digital, așa că storytellingul interesant a devenit mai important ca oricând. A trece prin asta necesită precizie, intuiție și perseverență.

-Trăim o perioadă instabilă, plină de crize economice și sociale. În acest context, este moda un lux sau o necesitate culturală? Poate moda să fie o formă de rezistență sau comentariu social?
-Moda și arta sunt limbaje culturale esențiale. Chiar și în vremuri dificile, ele rămân importante, pentru că oferă oamenilor un spațiu emoțional și intelectual, bucurie și speranță. Nu abordez neapărat moda ca activism politic, dar ea conține în mod natural dimensiuni culturale, etice și sociale, mai ales în termeni de sustenabilitate, meșteșug și reprezentare. […] Un veșmânt poate deveni simbolic, dar eu nu proiectez intenționat declarații politice. Mă concentrez pe poveștile vizuale, imaginație și rezonanță emoțională, nu pe mesaje politice directe.

-Cum vezi evoluția ABODI Transylvania în anii următori și ce așteptări ai de la brand?
-Vreau ca brandul să continue să crească, în timp ce-și păstrează identitatea experimentală și artistică. Expansiunea este importantă, dar niciodată în detrimentul creativității. Sper că ABODI Transylvania va rămâne un spațiu pentru povești, experimentare și colaborări neașteptate, mereu în dezvoltare, niciodată static.