E virgin, dar se trateaza

“Virgin la 40 de ani” n-ar fi avut decat de castigat daca-si scurta virginitatea cu cca 20 de minute: filmul lui Judd Appatow are multe momente haioase, la care razi de te strici (vezi scena epilarii!), insa hiba lui principala e ca se pierde in detalii.

Un “detaliu” este si faptul ca Andy Stitzer (Steve Carell) este inca virgin la 40 de ani. Exista o scena, pe la-nceputul filmului, in care Andy joaca poker (si nu “pocker”, cum scrie subtitrajul!) cu colegii sai de job de la un supermarket de electronice; colegii il someaza sa povesteasca una-doua experiente sexuale, iar Andy se executa – la propriu si la figurat: mai intai, povestile sale sunt destul de credibile – in obisnuita limba de lemn “macho” in care cliseele tin loc de amanunte -, numai ca Andy simte nevoia sa-si aduca o contributie originala la acest limbaj, comparand niste sani cu… saci de box. Din clipa aia, toata credibilitatea lui Andy ca non-virgin se duce pe apa sambetei si este demascat drept ceea ce spune titlul filmului.

Carell e un actor care a facut, pana acum, la 40 de ani, doar roluri secundare; rolul din filmul lui Appatow este marele sau “break”, de care profita cum trebuie: Andy al sau este, rand pe rand, tembel, tampitel, pampalau, gogoman, idiot sau pur si simplu stupid – cam ca un Jim Carrey care si-a uitat strambaturile in culise. El se pliaza pe intorsaturile scenariului (ca in scena in care trebuie sa seduca o gagica bunuta luand-o la intrebari… numai intrebari!), dar problema este ca aceste intorsaturi sunt cam facute si neconvingatoare. Lui Carrel i se cere sa fie, in acelasi timp, cobai al intamplarilor si protagonist al lor: amandoua nu merg impreuna decat daca ai geniul comic al lui Carrey. Carrel nu-l are: este doar un comic care se descurca…

Alex Leo Serban – critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE