Munca ei la ATI e traumatizantă, spune Juanita. Iar oprirea ventilatoarelor nu-i vine firesc. Poartă cu ea o vină care nu-i aparține, dar de care nu se poate scutura: ”Mă simt oarecum responsabilă pentru moartea lor”.
Ventilatoarele ajută bolnavii de COVID în stare gravă să respire, atunci când plămânii eșuează.
În stadiul 3 – din cele 4 severe – ale bolii, când simpla oxigenare nu mai e suficientă, se apelează la ventilarea mecanică. Aerul e pompat în și din plămâni cu ajutorul unui aparat.
În stadiul 4, singura opțiune este conectarea bolnavului la aparatul care se numește ECMO sau extra-corporeal membrane oxygenation. Mai avansat decât ventilatorul clasic, acesta preia complet rolul plămânilor și oxigenează sângele, apoi îl pompează înapoi în sistemul circulator, prin artera femurală sau prin vena jugulară.
Cum se decide oprirea ventilatoarelor
Când starea pacientului cu COVID nu se îmbunătățește zile la rând, echipa medicală trebuie să ia o decizie grea: îl menține conectat sau oprește aparatul, pentru a-i da o șansă la supraviețuire altui bolnav?
Hotărârea nu se ia niciodată pripit, ci după o analiză atentă, ținând cont de actori precum vârsta pacientului, răspunsul organismului la atacul viral și probabilitatea recuperării.
A trebuit să deconecteze o colegă de breaslă, o asistentă bolnavă de COVID
La începutul unui schimb de ture, în a doua săptămână din aprilie, Juanitei i s-a comunicat că prima ei sarcină din ziua respectivă va fi să oprească ventilatorul la care e conectată o asistentă medicală de 50 de ani bolnavă de Covid-19.
Înainte de a face asta, Juanita trebuia să vorbească la telefon, conform protocolului, cu fiica femeii și s-o informeze ce urmează să se întâmple. Niciodată un astfel de telefon nu e ușor de dat.
Am liniștit-o că mama ei nu va simți durere. Am întrebat și despre dorințele mamei sale și despre convingerile religioase.
Juanita Nittla, asistentă medicală:
Pacienta se afla într-un salon de Terapie Intensivă cu opt paturi, înconjurată de alți bolnavi care erau, de asemenea, inconștienți.
A rămas lângă ea până și-a dat ultima suflare
Asistenta a cerut echipei medicale să facă liniște pentru câteva clipe. A așezat telefonul lângă urechea pacientei și a lăsat-o pe fiica femeii să-și ia adio de la mama ei.
Apoi a oprit ventilatorul.
M-am așezat lângă ea și i-am ținut mâinile în mâinile mele până s-a stins.
Juanita Nittla, asistentă medicală:
Pacienta a murit la mai puțin de cinci minute după ce asistenta oprit ventilatorul
”Am văzut lumini intermitente pe monitor și ritmul cardiac a coborât la zero – linie dreaptă – pe ecran”, spune ea. Atunci, a deconectat tuburile.
”I-am făcut semnul crucii, apoi am tras fermoarul”
Fiica pacientei vorbea în continuare cu mama ei și spunea rugăciuni la telefon. Asistenta a trebuit s-o întrerupă pentru a-i spune că totul s-a terminat.
Cu ajutorul unui coleg, am spălat-o puțin, acolo, pe pat, și am înfășurat-o într-un cearșaf alb, înainte s-o așezăm în sac. I-am făcut semnul crucii, apoi am tras fermoarul.
Juanita Nittla, asistentă medicală:
Juanita spune că a fi capabilă să aibă grijă de moartea cuiva a ajutat-o să facă față crizei.
Din cauza creșterii masive a numărului de internări, unitatea de Terapie Intensivă a spitalului în care lucrează s-a extins de la 34 la 60 de paturi.
”În mod normal, aici menținem un raport de 1 la 1, o asistentă la fiecare pacient. Acum, este o asistentă la 3 pacienți”, explică ea.
Iar dacă situația se va înrăutăți, va fi una la 6 pacienți.
Juanita a avut tuberculoză anul trecut. ”Îmi e frică că voi lua virusul”
Unele asistente din echipa Juanitei au prezentat simptome de COVID și sunt acum în autoizolare. Spitalul recalifică acum asistente medicale din alte departamente pentru a lucra cu bolnavii critici.
Juanita se teme și ea să nu ia boala.
Am coșmaruri. Nu pot să dorm. Îmi fac griji că voi lua virusul. Toți sunt speriați aici.
Juanita Nittla, asistentă medicală:
Femeia a lipsit luni bune de la muncă, anul trecut, după ce a făcut tuberculoză. Știe că are capacitatea pulmonară diminuată, din cauza bolii. Infecția cu COVID-19 ar veni pe un teren deja ”minat”.
Oamenii din jur îmi tot spun că nu ar trebui să lucrez, dar avem de-a face cu o pandemie. Nu pot să stau deoparte. Vreau să-mi fac treaba. La sfârșitul turei, mă bântuie gândul că au murit pacienți în îngrijirea mea, dar încerc să alung aceste gânduri când ies pe poarta spitalului, să nu duc grijile acasă.
Juanita Nittla: