La începutul pandemiei, în timpul stării de urgență, Gabriel Lavrincic, directorul unor fabrici de mobilă din Șimleul Silvaniei, a văzut cum apropiații lui se plângeau de cum le-a fost afectată viața. Așa că a scos din sertar memoriile răposatului său bunic, fost prizonier de război în Siberia, și le-a trimis fragmente pe e-mail tuturor.
Amintirile din prizonierat ale bunicului i-au ajutat prietenii să treacă prin pandemie
„Am fost cazați în barăci de lemn, în care bătea vântul, intra zăpada și ploaia. (…) Aici, hainele de pe noi erau singura lenjerie; cât timp am stat închis aici nu m-am schimbat de haine niciodată, le purtam până putrezeau pe noi. Mi-am dat jos cămașa de pe mine după 9 luni, cămașa s-a rupt toată în bucăți de parcă erau fluturi, a rămas doar gulerul”, i-a povestit bunicul său despre perioada petrecută în lagărul numit Iadul Alb. De mâncare primeau niște apă caldă cu câteva boabe de arpacaș și puțină pâine neagră, așa că atunci când a fost eliberat, în octombrie 1945, avea doar 37 de kilograme.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/1juca-petru-impreuna-cu-nepotul-lavrincic-gabriel-antoniu.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_0b936fadd10adb95ce30999afa7cd6bf.jpg)
Gabriel Lavrincic a copilărit ascultând aceste povești care l-au întărit. A găsit că nu există un moment mai bun să le dea mai departe ca acum, în pandemie. „A avut efect la mulți, mi-au spus: da, din acest moment mă simt bine cu telecomanda în mână și internetul în casă și frigiderul plin și cu căldură”, a povestit omul de afaceri.
De la bunicul lui a învățat „să nu se plângă” și tot bunicul i-a fost primul profesor de limba rusă, lucru care i-a trasat destinul. De la limba rusă învățată acasă a pornit totul.
A corespondat cu zeci de copii timp de un deceniu
În 1986, când avea 11 ani, pasionat fiind de limbi străine, a participat la o tabără internațională a pionierilor. Acolo a întâlnit mulți copii din URSS cu care a hotărât să rămână în legătură prin scrisori. Vorbea în paralel cu copii din zeci de localități, din Kiev, Moscova, Kaliningrad, Vilnius, Erevan, Tbilisi, Așgabad, până la Cercul Polar, în Peninsula Yamal.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/scrisori-3.jpg)
Lavrincic. Foto: arhiva Gabriel Lavrincic
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_38a1d2ab1b268655e80d79e3047ca931.jpg)
„Le-am făcut cunoștință pionierilor sovietici cu Burebista, Decebal, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Duckadam, Dan Spătaru, Gică Petrescu, Florin Piersic. Decupam fotografii din ziare și reviste pe care le trimiteam prietenilor mei sovietici. Tot prin scrisori făceam schimb de mărci poștale, monede/bancnote, insigne, discuri muzicale, cărți, fotografii, albume fotografice, hărți, abțibilduri”, povestește astăzi românul.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/tabara-internationala-homorod-1986-primii-prieteni-de-corespondenta-andrey-ruslan-gabriel.jpg)
Nu putea anticipa atunci că această „rețea socială” pe care a creat-o avea să-i ajute peste ani și afacerea. „În corespondența pe care am avut-o, am cunoscut un elev care ulterior a ajuns într-o funcție importantă în Turkmenistan.
Și când președintele Turkmenistanului Gurbangulî Berdîmuhamedov a vizitat România, pe vremea lui Băsescu, l-am întrebat dacă ar putea facilita vizita domnului președinte la fabricile de mobilă”, își amintește Gabriel.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/w02728641.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_a83313c4e1bcae13df153f3de70d5a5d.jpg)
Președintele nu a putut să ajungă în fabricile din Sălaj, dar i-a trimis acolo pe vicepremier și pe ministrul industriei. „De cum au intrat în fabrică s-a auzit numai «Uau! Uau!». Ei iubesc mobila cu sculptură, masivul”.
Mobilă din lemn românesc, cu motive turkmene
Așa a ajuns să semneze un contract pentru mobilarea palatului prezidențial.
„Preşedintele a făcut cunoştinţă cu mobila românească în casa părinţilor săi pe vremea URSS, mai pe scurt acesta s-a născut şi a crescut cu mobilă pe care scria Made in Romania. După cum se poate vedea în fotografii, aceste fotolii sunt nişte opere de artă, fiind lucrate, sculptate manual milimetru cu milimetru”, mai spune românul.
Proiectul din Așgabat, capitala turkmenă, a durat mai bine de jumătate de an, astfel că a făcut naveta în țara cunoscută pentru resursele sale de gaze naturale, dar și prin dictatura dominată de cultul personalității lui Gurbangulî Berdîmuhamedov.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/fotoliu-simex-presedinte-turkmenistan4-1024x768.jpg)
Mobila românească ce a ajuns în palatul prezidențial este făcută din lemn românesc, dar cerința a fost să cuprindă simbolurile naționale turkmene, cum ar fi calul. „Am făcut fotolii, scaune, cu picioarele-copite de cal și unde punem brațele, am sculptat capul de cal”, explică Lavrincic.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/fotoliu-simex-presedinte-turkmenistan3-1024x768.jpg)
O țară criticată adesea pentru încălcările drepturilor omului
Turkmenistan este adesea criticată de organizațiile internaționale fiindcă nu respectă anumite drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea de expresie sau de conștiință, drepturile minorităților. Locuitorii țării au acces la o versiune cenzurată a internetului, fără posibilitatea legală de a accesa rețelele de socializare. În plus, orice opoziție politică este considerată trădare, mai mulți opozanți fiind arestați de-a lungul timpului.
22.018 scrisori cu care va pune bazele unui muzeu
Pe lângă contractul cu Turkmenistanul, corespondența lui cu copiii din spațiul ex-sovietic l-a dus și în Cartea Recordurilor. „Sunt omul care a primit și a trimis cele mai multe scrisori din toată istoria omenirii. Domnii de la Guinness au venit la casa părintească și au stat vreo 10 zile până au numărat toate scrisorile. Scrisorile trebuiau să aibă ștampila intactă, marca poștală intactă, să nu fie rupte, ca să fie omologate. Au ieșit 22.018 bucăți, dar au fost mult mai multe”.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2021/01/photo-gabriel-1024x768.jpg)
Gabriel Lavrincic este mândru de certificatul său de la Guinness World Records. Foto: arhiva personală
O parte dintre scrisori le-a ars înainte să-și dea seama de valoarea lor simbolică, fiindcă voia să facă loc în casa părintească pentru reamenajare. Mama lui l-a oprit la timp și l-a convins că sunt o amintire prețioasă.
Acum, Gabriel Lavrincic își dorește să înființeze în comuna Marca, din Sălaj, primul Muzeu al Scrisorilor și Prieteniei Româno-Ruse. Pentru munca sa, Ambasada Rusiei i-a oferit românului titlu de consul onorific.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_55248e789613263229bd197bb42e2942.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_07e9111188db90690897f31f7b3c6df1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_86ae3d3f724a1d04c2bb449cf012a345.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_df3f1519abec74b60b044135eadbc3dc.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_f0b10d0cf70e8406b3ebb3c0053667ac.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_ae60e995dd95b9fd5936c09fba3f6695.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_a0f231467ce3e76a15ab3dc8dc5fd3c5.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_36299022a76b008e9a9b9a86a0a6bf9e.jpg)