70.000 de oameni pe picior de greva generala era un motiv mai mult decat suficient ca liderii de sindicat si ministrul de resort, ba si premierul sa fi tratat chestiunea cu maxima responsabilitate. N-a fost asa. Ieri dimineata era haos intr-o buna parte a retelei feroviare, inclusiv in Bucuresti: trenuri cu calatori oprite pe traseu, altele intepenite in statiile de plecare, pasageri care platisera bilete la CFR, dar alergau sa gaseasca vreun microbuz spre a ajunge la destinatie. Criza de la calea ferata a fost pe de o parte alimentata cu rea-credinta, iar pe de alta ? gestionata anapoda, neprofesionist si arogant. Greva a fost clar nelegala, nefiind parcurse etape obligatorii (conflict de munca, negociere, abia apoi greva de avertisment si greva generala). Cu o smecherie ieftina, liderii de sindicat balmajeau pe la televiziuni, de frica urmarilor, ca nu ei declanseaza greva, ci, probabil, fiecare din cei 70.000 de salariati va decide spontan sa nu lucreze. Cusute cu ata alba, aceste declaratii nu erau decat indicatii transmise in direct. La fel de adevarat, conflictul mocnea, dar Ludovic Orban l-a ignorat. Altfel nu parasea negocierile, ca sa se duca la o sedinta la Palatul Victoria. Lasand in locul lui un secretar de stat abulic, fara drept de semnatura pe un acord si neindraznind sa-si sune seful. Si demonstrand cum intelege Guvernul sa administreze situatii de muchie de cutit.
Ceferistii au anuntat ca, daca pana in aprilie, revendicarile nu le vor fi luate in serios, vor declansa greva generala. Se intrevad si alte proteste de masa, primii parand a fi salariatii din industria alimentara. Nemultumirile fierb si in alte domenii. Premierul Tariceanu trebuie sa aiba minima raspundere de a-si evalua competenta de a le gestiona. Daca-i lipseste, stie ce are de facut.