Un forum online „antimuncă” câștigă masiv fani, în timp ce milioane de americani demisionează pentru o viață mai bună. „Ideal ar fi să abolim munca”

„Ideal ar fi să abolim munca, astfel ca oamenii să poată să se descurce și să prospere pe cont propriu, conform propriilor condiții”, spune pentru Libertatea Doreen Ford, o femeie de 30 de ani din SUA.

Ford este una dintre moderatoarele secțiunii „antimunca”, de pe site-ul Reddit. Reddit este un uriaș forum autointitulat „prima pagină a internetului”, unde peste 50 de milioane de utilizatori din întreaga lume se adună în fiecare zi să posteze linkuri, poze sau filmulețe și să discute despre orice, de la conflictul Rusia-Occident la semnificația unor scene din animația „Rick and Morty” sau, după caz, la temele de interes din România.

În cazul acesta, oamenii discută despre drepturile angajaților în raport cu patronii care nu îi respectă și despre nevoia multor oameni de a găsi o alternativă. O explicație importantă: pentru majoritatea, problema nu este munca propriu-zisă, efortul fizic sau intelectual, ci munca înregimentată, programul de opt ore pe zi care vine cu dezavantajele sale, dorința de a găsi un echilibru între viața privată și programul de muncă.

Nu întâmplător, această creștere a importanței forumului corespunde cu situația din viața reală din SUA, unde 4,5 milioane de americani au demisionat în noiembrie 2021, număr-record, care continuă tendința înregistrată în octombrie sau septembrie.

Unii demisionari au plecat către un job mai bun, alții nu s-au întors însă în forța de muncă, din diverse motive, inclusiv acela că pur și simplu nu mai sunt mulțumiți de condițiile de angajare și preferă să caute un alt mijloc de a-și asigura existența.

Fenomenul, botezat „marea demisie”, pare suficient de important pentru a determina compania financiară Goldman Sachs să avertizeze, în noiembrie, că mișcarea antimuncă reprezintă un „risc pe termen lung” pentru participarea forței de muncă, scrie Financial Times.

Vizibil în SUA, fenomenul nu este neapărat înregistrat și în Europa, unde datele din mai multe țări sugerează că rata șomajului se apropie de nivelul de dinainte de pandemie.

Nici România nu dă semne că ar urma tendința, și nu doar cifrele sugerează asta.

„Nu există o mișcare antimuncă în România, iar motivele țin desigur și de faptul că nu există un discurs public care să fi pregătit terenul în materie de discurs pentru o astfel de mișcare”, explică pentru Libertatea Victoria Stoiciu, coordonator de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România și contributor Libertatea, unde scrie pe teme economice și sociale.

O alternativă la actualul sistem de muncă

Forumul „antimunca” a început să crească serios după ce un utilizator a postat o captură foto cu schimbul de mesaje dintre el și șeful său. Schimbul de mesaje conținea criticile nedrepte ale superiorului pentru subalternul care avea probleme de sănătate, dar continua să muncească, precum și anunțul eliberator al demisiei angajatului, astfel că imaginea s-a viralizat și a devenit un soi de simbol pentru situația angajaților americani, în special a celor din joburi cu calificare redusă, dar nu numai.

Din acel moment, numărul utilizatorilor a început să crească. „Evident, chiar și fără aceste mesaje, oamenii se regăsesc în discuțiile de pe forumul «antimunca»”, spune pentru Libertatea un alt moderator al acestei secțiuni, un tânăr de 21 de ani din Germania care se recomandă sub pseudonimul Kimezukae.

„Toată lumea a avut astfel de momente cu șefii, care te obligă să faci lucruri pe care nu vrei să le faci sau te tratează rău. În SUA, situația se pare că este mai rea în comparație cu țările europene, care au asigurări de sănătate gratuite și drepturi mai bune pentru angajați”, spune Kimezukae.

„Pe forum mai poți găsi postări cu sfaturi, ce poți să faci într-o situație sau alta, cum să stabilești niște limite pentru ce poate să îți ceară șeful și ce nu îți poate cere”, explică moderatorul.

Kimezukae, care a fost invitat acum ceva vreme să fie moderator al forumului, spune că nu este angajat, de mai bine de doi ani de când a terminat școala.

„Pentru mine, antimunca înseamnă să nu fii forțat să ai un job pe care nu îl dorești. Ca o persoană care a disprețuit întotdeauna legea școlarizării obligatorii, ideea asta mi s-a părut eliberatoare. Apoi, când am dat peste dubredditul «antimunca», am găsit prin bibliografia lor niște literatură anarhistă și am devenit interesat și de acest aspect. Anarhiștii se bazează pe concepte precum asocierea liberă, lipsa unor ierarhii și ajutorul reciproc, care completează ideea antimuncii”, argumentează el.

Cealaltă moderatoare, Ford, a urmat tendința discutată pe forum și a părăsit un job cu normă întreagă pe care l-a deținut timp de vreo zece ani, pentru a alege o formă de muncă part-time, care îi oferă mai mult timp liber.

Dar două treimi dintre utilizatorii forumului sunt angajați cu normă întreagă. Restul sunt angajați part-time, au propriile afaceri sau, mai puțin de 10%, nu sunt angajați.

Un sondaj efectuat pe forum arată că doar 10% dintre cei chestionați se consideră anarhiști.

Cei mai mulți, aproape jumătate, sunt social-democrați sau progresiști, există însă și centriști sau conservatori (aceștia din urmă doar 5%, ce-i drept) sau oameni care nu împărtășesc neapărat vreo ideologie.

Majoritatea sunt nord-americani – peste 75%, în vreme ce aproape 17% sunt europeni.

Două direcții majore

Mesajele de pe forum arată că există două teme majore de discuție. Una, relevantă pentru situația oglindită și de statisticile din SUA, este cea a nevoii de a consolida drepturile angajaților.

O altă postare este un screenshot cu un mesaj de pe altă rețea socială, despre salariile mici ale americanilor.

„Jumătate din America câștigă mai puțin de 35.000 de dolari (pe an). Nu ne mai întrebați de ce nu avem copii. Nu ne mai întrebați de ce nu ne cumpărăm case. Nu ne mai întrebați de ce nu putem economisi. Nu ne mai întrebați de ce nu ne căutăm un job mai bun. Întrebați corporațiile de ce își plătesc angajații cu salarii mici”, spune mesajul, care a fost văzut de peste 100.000 de oameni și a generat o lungă dezbatere în comentarii.

Recent, forumul a îndemnat americanii să boicoteze ziua de Black Friday, într-un semn de susținere pentru angajații din sectoarele retailului și ospitalității, care pentru a face față apetitului pentru cumpărături al americanilor sunt nevoiți să lucreze la foc maxim imediat după Ziua Recunoștinței, una dintre cele mai importante sărbători americane.

„În solidaritate cu acești angajați, consumatorii ar trebui să nu mai cumpere de la firmele care au ales să țină deschis în această zi”, a îndemnat un apel al forumului, care cere oamenilor să nu mai cumpere de la marii retaileri și să favorizeze, în schimb, micile magazine locale sau să renunțe pur și simplu la consumerism și să își petreacă sărbătorile cu familia.

O altă postare discută greva de la compania Del Monte, din Kenya, unde angajații sunt revoltați de condițiile „inumane” de muncă și de salariile mici. Compania-mamă din SUA, spun comentatorii, are în acest timp venituri anuale de miliarde de dolari.

A doua idee dezbătută pe forum este cea că oamenii nu ar trebui pur și simplu să muncească. Mișcarea antimuncă își are rădăcinile în textele marxiste care sugerează că omenirea poate evolua spre o formă în care indivizii să nu mai fie nevoiți să muncească pentru a se întreține, dacă nu doresc acest lucru, scrie Financial Times.

Există și o bibliografie pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul, iar printre cărțile recomandate se află „Elogiul inactivității”, de Bertrand Russell sau „Abolirea muncii”, în care autorul, Bob Black, vorbește despre necesitatea abolirii actualei formule a societății, în care întreaga viață a individului este dedicată producerii și consumului de comodități.

Sau, după cum a explicat istoricul Benjamin Hunnicutt, de la Universitatea din Iowa, a cărui carte se află, de asemenea, în bibliografia sugerată: „Poate ar trebui să luăm în calcul că există o alternativă la viața în care ajutăm profitul celor mai bogați. Poate că există și alte lucruri de făcut decât să ne trăim viețile adunând profit pentru cei care deja sunt ultrabogați și să luăm înapoi acest timp”.

Marea demisie

Atitudinea exprimată pe forumul Reddit este oglindită de viața reală.

Timp de opt luni, numărul demisiilor angajaților americani a depășit record după record. În noiembrie, potrivit Biroului de Statistici în Muncă, 4,5 milioane de angajați au demisionat, adică 3% din forța de muncă.

Sectoarele cu salarii mici sunt în mod special afectate de „marea demisie”.

Secretarul pentru Muncă din administrația lui Joe Biden, Marty Walsh, a insistat pe mai multe motive pentru acest fenomen, scrie Business Insider.

În primul rând, oamenii își doresc pur și simplu un loc de muncă mai bun.

Un val de greve care au avut loc toamna trecută i-a făcut pe mulți angajați să își preseze angajatorii să le ofere beneficii mai favorabile, după ani în care salariile au stagnat, scrie Financial Times.

Apoi, unii sunt îngrijorați de perspectiva de a se îmbolnăvi de COVID. Pandemia este cea care a declanșat o nemulțumire deja existentă de multă vreme.

Potrivit unei analize publicate pe site-ul Forumului Economic Mondial, unul dintre motivele majore de demisie este decizia multor angajați de a nu mai suporta condițiile nefavorabile de angajare sau de plată pe care înainte de pandemie le acceptau cu greu.

„Cred cu siguranță că pandemia i-a făcut pe mulți oameni să își reevalueze munca și prioritățile și ce vor să facă”, a explicat pentru Business Insider Elise Gould, economist la Institutul pentru Politică Economică.

Faptul că rata demisiei este în mod particular ridicată în sectoarele cu un număr mare de angajați care au contact direct cu publicul – retail, ospitalitate, sănătate – sugerează că îngrijorările privind sănătatea joacă un rol în acest exod al angajaților.

Importanța pandemiei COVID asupra fenomenului „marii demisii” și asupra viitorului a fost discutată de mai mulți cercetători din toate domeniile. Există precedente.

Nu doar factorii sociali și economici sunt relevanți. Așa cum scrie New York Times, este posibil ca pandemia să fi avut un efect mai profund, „determinându-i pe oameni să ia în calcul posibilitatea minunat de neamericană – aceea că societatea noastră este complet obsedată de muncă, că angajarea nu este singura cale prin care să găsim sensul în viață și că, uneori, lipsa unui job este mai bună decât un job prost”.

„Sunt rușinat să spun că până la venirea pandemiei, nu am înțeles cât de mult era viața mea dominată de muncă – până când acest uriaș meteorit ne-a lovit viețile și m-a forțat să reconsider ce făceam”, spune editorialistul New York Times, care admite în același timp că spune acest lucru în condițiile în care nu își urăște meseria.

Importantă este motivația cu care oamenii renunță la locurile de muncă

Care ar putea fi, pe termen lung, efectul mișcării antimuncă și al fenomenului „marii demisii”? Moderatorii forumului de pe Reddit sunt idealiști. Și realiști în același timp.

„Ideal ar fi să abolim munca, astfel ca oamenii să nu mai fie dependenți de ea pentru supraviețuire și să poată să se descurce și să prospere pe cont propriu, după propriile condiții”, spune Ford.

„Îmi pasă de această mișcare și vreau să reușească. Consider că legăturile pe care le-am construit prin intermediul acestei mișcări sunt importante. Și în plus, asta mă face să simt că contribui la ceva semnificativ”, adaugă ea, care este o pionieră a mișcării.

„Între timp, sper că putem susține alte mișcări, greve, proteste și să folosim platforma noastră pentru a ajuta alte cauze importante”, mai spune Ford.

Kimezukae, care se descrie drept anarhist, oferă alternative la actualul model de muncă, cum ar fi cel al unei societăți în care există un venit universal garantat, unul care să asigure supraviețuirea.

Dar consideră că o economie alternativă, precum economia cadoului, un sistem centrat pe schimbul reciproc de bunuri și servicii, deci o economie nemonetară, ar fi cu adevărat viabilă și aduce în ajutor autori precum antropologul și activistul anarhist David Graeber, cu cartea sa „Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii”.

Victoria Stoiciu oferă o analiză mai nuanțată a mișcării și a posibilelor efecte.

„Nu cred că gesturile individuale, cum ar fi demisia, pot produce efecte structurale, precum consolidarea drepturilor angajaților. Drepturile angajaților sunt, de regulă, rezultatul unor lupte colective, fie ele sindicale sau politice”, spune ea.

„Cu siguranță însă, fenomenul marii demisii va avea un impact asupra consolidării puterii de negociere a angajaților – se știe că o contracție a ofertei de forță de muncă are ca rezultat o creștere a puterii de negociere a angajaților, din simplul motiv că angajatorul nu mai poate spune «Dacă nu îți convine, mai așteaptă o sută la poartă». Acest lucru e favorizat și de nivelul redus al șomajului din SUA, care practic a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani”, adaugă Stoiciu.

Ea spune că și ce este promițătoare și nouă în fenomenul marii demisii este motivația.

Adevărata noutate nu e adusă de numărul celor ce își dau demisia, se pare că au mai existat perioade comparabile în istoria economică a SUA. Ce e nou e motivația cu care oamenii renunță la locurile de muncă – un refuz al muncii ca activitate dominantă a vieților noastre.

Victoria Stoiciu:

„Datorită pandemiei care a transformat radical modul în care muncim, fie și pentru perioade scurte, oamenii au descoperit bucuria de a munci mai puțin, de a consuma uneori mai puțin, bucuria interacțiunii umane, a activităților casnice. Oamenii au trăit pe propria piele experiența de a munci mai puțin și mai ales de a munci pentru a trăi, în loc de a trăi pentru a munci. Ceva care părea de domeniul utopiei a devenit real”, adaugă ea.

În treacăt fie spus, cei 1,6 milioane de utilizatori ai forumului antimuncă sunt numiți „idlers”, care poate să însemne „inactivi”. Sau „leneși”, fără conotația negativă pe care acest cuvânt a căpătat-o.

Stoiciu continuă, argumentând că această revelație este un posibil început pentru o schimbare de paradigmă, dar pentru a schimba paradigma e nevoie de mai mult – de organizare, de demersuri colective.

„Paradigma nu se poate schimba atât timp cât mijloacele de producție și capitalul rămân concentrate în mâinile câtorva, de care depinde supraviețuirea noastră fizică. Pentru că ce vor face toți cei ce își dau demisia? E o utopie să ne imaginam că vor deveni toți antreprenori. Vor deveni lucrători pe cont propriu, uber-lucrători? Asta înseamnă o flexibilitate mai mare a muncii, dar și o precaritate mai mare, nu e o soluție pe termen lung. Se vor angaja în alte părți, pe salarii mai bune? Dar un salariu mai bun nu pune capăt ciclului exploatării și nu schimbă paradigma”, spune ea.

Pentru cei care doresc schimbarea acestei paradigme, spune Soiciu, soluția este o luptă colectivă.

În lipsa luptei colective, riscul e ca această revelație pandemică – că nu trăim ca să muncim -, care e foarte importantă și care e un pas uriaș, riscă să devină o răbufnire trecătoare, o supapă tranzitorie pentru o furie care nu duce la luptă.

Victoria Stoiciu:

Probabil deloc întâmplător, aceasta este și concluzia cercetătorilor care au făcut paralela cu epidemia de ciumă din Evul Mediu. Aceștia spun că, spre deosebire de acea perioadă, când a existat un colaps demografic pronunțat, condițiile întrunite acum în SUA sunt trecătoare și le oferă angajaților doar o fereastră de oportunitate. Unii dintre oamenii care au ieșit din forța de muncă activă ar putea alege să se întoarcă sau ar putea fi forțați să facă acest lucru.

De aceea, pentru angajați, soluția este instituționalizarea acestei puteri de negociere câștigate prin noi legi sau prin formarea de organizații – așa cum s-a întâmplat după epidemia de ciumă.

De ce nu există o mișcare antimuncă în România

Spre deosebire de SUA, rata șomajului în Europa este aproape de nivelul de dinainte de pandemie.

În Franța, numărul de oameni angajați în câmpul muncii este chiar mai mare decât înainte de criza COVID, iar în Spania, numărul demisiilor a scăzut între 2020 și 2021.

Raymond Torres, un analist al think-tank-ului spaniol Funcas, a explicat pentru Euronews că în vreme ce atitudinea observată în SUA există și în Europa într-o oarecare măsură, ea nu se revede și în demisii.

Jerónimo Maillo, profesor de drept european la CEU San Pablo University, este de acord și subliniază că atitudinea americanilor este împărtășită de europeni, care au înțeles că își doresc ceva mai multă flexibilitate și un echilibru între viața lor privată și muncă. Dar deocamdată, europenii nu se grăbesc să își părăsească joburile.

Există diferențe. Spre exemplu, în SUA este mai simplu să demisionezi, deoarece nu este așa de dificil să găsești un loc de muncă.

Apoi, „în UE, instituțiile care guvernează piața muncii, în special negocierile dintre sindicate și patroni, alături de greve și proteste, pot fi folosite pentru arătarea nemulțumirilor”, a explicat și Elvira Gonzalez, o expertă în piața muncii la European Centre of Expertise.

Există și diferențe majore între țările europene. În Germania, unde există o criză a forței de muncă, un angajat poate să demisioneze pentru a căuta altceva. În Spania, la un șomaj de 14%, puțini oameni și-ar permite acest lucru.

Un alt motiv pentru care valul de demisii din SUA nu are deocamdată corespondent în Europa ar putea fi felul în care a fost acordat sprijinul financiar în pandemie.

În vreme ce în SUA, guvernul a oferit cecuri pentru milioane de cetățeni, fără discriminare – iar unii analiști spun că și acesta ar putea fi un factor care a impulsionat demisiile – în Europa, banii au fost acordați prin intermediul angajatorilor, pe baza contractelor de muncă.

Fenomenul antimuncă nu este valabil nici în România, spune Victoria Stoiciu.

Datele despre demisii, publicate de redacția Panorama, arată că în 2021 am avut o creștere cu 25% a numărului total de încheieri voluntare a contractelor de muncă față de 2019. În total, aproape jumătate de milion de angajați și-au încheiat relațiile de muncă în mod voluntar – adică prin acordul părților, spune ea.

„Totuși, puse în perspectivă, datele ne arată că nivelul total al părăsirii voluntare a joburilor în pandemie e mai mic decât în anii de dinaintea pandemiei, întrucât închiderea contractelor prin acordul părților înregistrase o scădere constantă în ultimii patru ani de dinainte de pandemie”, explică Stoiciu.

Ea crede că în orice caz nu putem compara fenomenul din SUA cu cel de la noi.

„Așa cum spuneam, marea noutate în SUA nu e una statistică, ci una discursivă și se referă la motivația și argumentația care însoțesc demisiile”, spune Stoiciu.

„Nu există o mișcare antimuncă în România, iar motivele țin desigur și de faptul că nu există un discurs public care să fi pregătit terenul pentru o astfel de mișcare. Poți fi furios pe angajator, dar dacă nu există un discurs public, fie și marginal, care să te ajute să articulezi de o manieră coerentă această furie, ea nu se va transforma în mișcare”, concluzionează ea.

Urmărește-ne pe Google News