INTERVIU. În urmă cu cinci ani, când le-a spus prietenilor că se va muta în România, un spaniol a primit același răspuns de peste tot: „Ești nebun”. Ce le transmite azi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Eder Gonzalez, 25 de ani, a mărturisit că a venit un copil în țara noastră, iar aici a devenit bărbat. A sosit cu idei preconcepute băgate în cap de alții, iar acum îi invită pe spanioli să descopere adevărata Românie.
Cuprins:
Eder Gonzalez și-a schimbat viața sosind în România. O recunoaște sincer, afirmând, în interviul acordat Libertatea: „Am venit copil, am devenit bărbat aici”. Spaniolul de 25 de ani și-a făcut un nume în fotbal în Liga 1, după ce a venit ca un anonim, în eșalonul al treilea, la Csikszereda, la Miercurea Ciuc, iar acum este mijlocașul celor de la Sepsi Sfântu Gheorghe.
Eder a trecut peste ideile preconcepute, greșite, la nivel general, despre România, iar acum face reclamă pozitivă țării. Mai mult, i-a convins pe doi amici personali să vină în România, să înceapă ca el, să-și facă o carieră, începând din eșalonul inferior. Spaniolul din Palma de Mallorca nu suportă un singur detaliu aici: vremea rece și zăpada, de care a avut parte din plin.
Libertatea: Eder, după 5 ani în România, cum te-ai adaptat la frigul de la Miercurea Ciuc sau Sfântu Gheorghe, tu fiind originar din senina Palma de Mallorca?
Eder Gonzalez: Ai atins un punct nevralgic din start. În Mallorca am stat aproape toată viața, până am ajuns aici, iar în România, acesta e singurul lucru care nu-mi place. Da, nu-mi place frigul, deși l-am acceptat. Dar m-am adaptat, de voie, de nevoie, iar în orașele de care ai pomenit este uneori foarte frig. Însă în viață te adaptezi.
- Ce îți lipsește din viața pe care o aveai înainte?
- Vremea, cu siguranță, soarele mai exact. În România trec și câte două săptămâni fără să văd soarele. Îmi lipsesc și familia, și prietenii, dar cu ei vorbesc aproape zilnic sau mă vizitează aici.
„Am decis să mă arunc cu capul înainte”
- Cum ai ajuns în România?
- Jucam la o echipă în Barcelona, în liga a treia, un agent m-a contactat și mi-a zis că are o opțiune pentru România, tot în a 3-a ligă, la o echipă unde mai era un spaniol. Nu prea jucam în țara mea, mă plictiseam cu starea aceea, nu foloseau jucători tineri autohtoni, voiam să joc, să demonstrez ceva, cine sunt. Și am decis să mă arunc cu capul înainte!
- Ce știai despre România?
- Chiar nimic. Nu știam că Miercurea Ciuc, orașul acesta, există! Doar București, că este capitala României, și atât. În rest, nimic. Am decis să vin neștiind nimic despre țară.
- Ce știai despre România din ceea ce aflasei de la conaționalii tăi?
- În Spania, oamenii de acolo nu au idei prea bune despre România. De fapt, spaniolii nu au o părere bună și se înșală. Mi s-a spus că sunt nebun să vin aici, „Ce faci, unde mergi acolo?". Dar primul lucru pe care l-am văzut, primii oamenii mi-au plăcut. A fost un vibe bun. Am simțit de la început că va fi bine. M-am simțit confortabil. Deși primul an a fost tare greu.
- De ce?
- Nu vorbeam engleză, română nici atât, doar spaniolă. Nu a fost ușor. Treptat am învățat engleza, dar și româna, limba voastră o înțeleg bine.
- Maghiara? Mai ales că ai fost și ești într-o zonă în care se vorbește mult.
- Maghiara e tare grea, știu expresii uzuale, gen „bună ziua", „bună seara", chestii simple. Cu româna a fost mai ușor, am prins limba și mă descurc cât de cât.
„Veniți în România, i-am chemat și pe doi prieteni la fotbal”
- Ce ai învățat aici, în atâția ani?
- Sincer, în opinia mea, am crescut. Eram un copil, am devenit bărbat. A trebuit să fac totul de unul singur. Să locuiesc singur, într-o țară străină, să mă gospodăresc singur, să-mi fac de mâncare, să-mi fac patul, să cresc zi de zi. Întâlnești și oameni care uneori încearcă să te pună la pământ, oriunde, nu doar în România, peste tot e așa. Acum, sunt bine.
- Cum ai recomanda acum România spaniolilor?
- Mulți dintre ai mei au venit, au văzut că e frumos, au realizat și ei că una aud acasă la noi, alta e realitatea aici. Le-am zis și prietenilor să vină, că e foarte liniște, oamenii sunt buni. Uite, acum am doi prieteni cărora le-am recomandat să vină să joace fotbal în România, chiar și la un nivel inferior.
„Nu-mi place zăpada”
- Cum ți-a mers la Miercurea Ciuc timp de trei ani și jumătate?
- Mi-a plăcut clubul, mi-au plăcut oamenii. Au fost ceva probleme, la un moment dat, dar prefer să păstrez amintirile frumoase.
- Ce s-a întâmplat?
- Am vrut să plec ca să joc la un nivel mai bun, am avut ceva probleme cu contractul, apoi cu accidentările. În fine, a trecut. Uite, la Miercurea Ciuc am văzut pentru prima oară live hochei. A fost fain.
- Și zăpadă?
- Cred că am văzut o dată în copilărie câțiva fulgi, dar nu mai țin minte exact. În România am văzut zăpadă adevărată.
- Și cum e?
- E ciudat. E frumos să o vezi din casă de undeva, să bei un ceai, o cafea, dar apoi este enervant afară. Pantofi uzi, murdari, ajungi înfrigurat înăuntru. Nu-mi place prea mult zăpada.
- Orașul preferat?
- Brașov. Eu locuiesc în Brașov, merg doar la antrenamente și la meciuri la Sfântu Gheorghe, care e la 20-30 de minute distanță. Foarte liniștit, ai de toate. Când avem zile libere, dau o fugă la București, ai și mai multe de făcut. E și mult zgomot, traficul e full, dar sunt chestii de văzut în capitala voastră.
- Cu mâncarea cum te împaci?
- Ciorbele și supele, cele mai bune. Încă nu sunt atât de bun să le prepar singur, dar sunt niște chestii bune, pe care nu le-am întâlnit la mine acasă.
„Îmi plac glumele românilor”
- Viitorul tău cum îl proiectezi?
- Îmi văd viitorul aici, am ajuns în Liga 1, dar nu știu când voi pleca. Deja sunt de cinci ani, poate că a venit momentul să încerc un alt nivel. Vom vedea.
- Care ar fi chestia pe care o apreciezi cel mai mult la români?
- Trăiesc cu același vibe ca popoarele latine, același fel de a percepe viața ca spaniolii. Îmi place stilul românilor de a glumi.
- Ucraina e aproape de România, te sperie războiul de acolo?
- Mulți mă întreabă, mama mai ales, cu asta începe zilnic: „Cum e situația, e pace?". Eu nu am simțit frica aici. Am văzut mulți refugiați în Brașov sau în București, însă nu am simțit pericolul.
„Mamaia e cam ca Ibiza”
- Ești din Palma de Mallorca, un oraș superb, o țintă turistică pentru toți. Cum ți s-a părut pe Litoralul românesc?
- Am fost acolo. Să fac o comparație? E cam diferit. La voi e OK, la noi insulele mai curate, apa mai limpede. Sunt diferențe mari între Marea Mediterană și Marea Neagră, nu vreau să mă considerați înfumurat. (râde) Mamaia e cam ca Ibiza. Petreceri nebunești, totul se învârte în jurul distracției.
- Ce ne-ai recomanda să vizităm în Spania ta?
- Veniți la Palma de Mallorca! Plaje superbe, viață de noapte, aveți de toate acolo. Și-acum a rămas o destinație de vis pentru tot mapamondul.
